M’Cheyne Bible Reading Plan
Samson îi învinge pe filisteni
15 După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson şi-a vizitat soţia, având la el un ied.
El a zis:
– Vreau să intru în odaia soţiei mele!
Dar tatăl ei nu l-a lăsat să intre, 2 ci i-a zis:
– M-am gândit atunci şi mi-am zis că o urăşti foarte mult, aşa că am dat-o prietenului tău[a]. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea! Te rog, ia-o în locul ei!
3 – De data aceasta voi fi nevinovat faţă de filisteni când le voi face rău! le-a răspuns Samson părinţilor ei.
4 Apoi Samson s-a dus şi a prins trei sute de vulpi; a luat nişte torţe, a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o torţă la mijloc, între cele două cozi. 5 A aprins torţele şi a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpiţele, cât şi holdele şi livezile de măslini.
6 Atunci filistenii au întrebat:
– Cine a făcut fapta aceasta?
Li s-a răspuns:
– Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i-a luat soţia şi i-a dat-o prietenului lui!
Filistenii s-au dus şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.
7 Samson le-a zis: „Pentru că aţi făcut o asemenea faptă, nu voi înceta să vă fac rău până nu mă voi răzbuna pe voi!“ 8 Şi a început să-i lovească la picioare şi la şolduri[b]; a fost un mare măcel. Apoi el s-a dus şi a locuit în grota din Stânca lui Etam.
9 După aceea, filistenii au venit şi şi-au aşezat tabăra în Iuda. Ei s-au răsfirat până la Lehi. 10 Bărbaţii lui Iuda i-au întrebat:
– De ce aţi venit împotriva noastră?
Ei le-au răspuns:
– Am venit ca să-l legăm pe Samson şi să-i facem aşa cum ne-a făcut şi el nouă!
11 Atunci trei mii de bărbaţi ai lui Iuda s-au dus la grota din Stânca lui Etam şi l-au întrebat pe Samson:
– N-ai ştiut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne-ai făcut una ca asta?
– După cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut şi eu! le-a răspuns el.
12 Ei i-au zis:
– Am venit ca să te legăm şi să te dăm în mâinile filistenilor!
– Juraţi-mi că nu-mi veţi lua viaţa! le-a răspuns Samson.
13 Ei i-au răspuns:
– Doar te vom lega şi te vom da în mâinile lor! De ucis însă nu te vom ucide!
L-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă. 14 Când au ajuns la Lehi, filistenii au venit spre el strigând. Atunci Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i-au căzut de la mâini. 15 A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat-o în mână şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16 Apoi Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar,
o grămadă, două grămezi[c];
cu o falcă de măgar
am ucis o mie de oameni!“
17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi[d]. 18 Fiindu-i foarte sete, L-a chemat pe Domnul şi I-a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumcişi?“ 19 Dumnezeu a despicat groapa[e] din Lehi şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a înviorat. De aceea au numit acel loc En-Hakkore[f], el aflându-se şi astăzi în Lehi.
20 Samson a judecat[g] Israelul timp de douăzeci de ani, pe vremea domniei filistene.
Pavel în Efes
19 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes[a]. Acolo a găsit câţiva ucenici 2 şi i-a întrebat:
– Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?
Ei i-au răspuns:
– Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!
3 El le-a zis:
– Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi?
Ei i-au răspuns:
– Cu botezul lui Ioan.
4 Pavel a zis:
– Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.
5 Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6 Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. 7 Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.
8 Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuţii şi încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu. 9 Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri[b] a lui Tiranus. 10 Lucrul acesta a ţinut timp de doi ani, astfel că toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 aşa încât la cei bolnavi erau aduse până şi batistele sau şorţurile care îi atinseseră acestuia trupul, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieşeau din ei.
Cei şapte fii ai lui Sceva
13 Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieşiţi!“ 14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot conducător[c] iudeu. 15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!“ 16 Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toţi şi i-a bătut în aşa fel încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toţi iudeii, cât şi de către toţi grecii care locuiau în Efes; şi pe toţi i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit. 18 Mulţi dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să-şi spună faptele. 19 Şi mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor.[d] Au socotit preţul acestora şi l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginţi[e]. 20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea.
O mare tulburare în Efes
21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia[f]. El îşi zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma!“ 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia[g].
23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis[h] şi aducea astfel lucrătorilor săi nu puţin câştig.[i] 25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alţi lucrători de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Bărbaţi, ştiţi că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei! 27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!“
28 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo şi pe macedoneenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii de drum ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar şi unii dintre conducătorii provinciei Asia[j], care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau ceva, alţii strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră. 33 Unii din mulţime l-au înştiinţat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului, 34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toţii într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35 Funcţionarul[k] cetăţii a reuşit să liniştească mulţimea, zicând: „Bărbaţi ai Efesului, cine este omul acela care să nu ştie că cetatea Efes este păzitoarea templului măreţei Artemis şi a imaginii ei căzute din cer[l]?! 36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. 37 Căci i-aţi adus aici pe bărbaţii aceştia care nu sunt nici jefuitori ai templului şi nici blasfemiatori ai zeiţei noastre! 38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius şi lucrătorii lui au o acuzaţie împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise şi există proconsuli[m]; să se acuze acolo unii pe alţii! 39 Însă dacă vreţi ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală[n]. 40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzaţi de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, şi noi nu putem motiva agitaţia aceasta!“ 41 Şi spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării.
Hanania împotriva lui Ieremia
28 În luna a cincea a aceluiaşi an, anul al patrulea, la începutul domniei lui Zedechia, regele lui Iuda, profetul Hanania, fiul lui Azur, care era din Ghivon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:
2 – Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi sfărâma jugul împăratului Babilonului. 3 Peste doi ani voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului pe care le-a luat de aici Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi le-a dus în Babilon. 4 Îl voi aduce înapoi în locul acesta pe Iehoiachin[a], fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi exilaţii lui Iuda care au fost duşi în Babilon, zice Domnul, căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului.“
5 Atunci profetul Ieremia a răspuns profetului Hanania în faţa întregului popor prezent în Casa Domnului. 6 Profetul Ieremia a zis:
– Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai profeţit şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta toate uneltele Casei Domnului şi pe toţi exilaţii. 7 Totuşi ascultă cuvântul acesta pe care-l rostesc în auzul tău şi în auzul întregului popor. 8 Din vechime profeţii care au fost înaintea mea şi înaintea ta au profeţit război, nenorocire şi molimă împotriva multor ţări şi a multor împărăţii. 9 Prin urmare, profetul care profeţeşte pacea va fi recunoscut ca fiind trimis de Domnul doar dacă se vor împlini cuvintele profeţiei lui.
10 Atunci profetul Hanania a luat jugul de pe gâtul profetului Ieremia, l-a sfărâmat 11 şi a zis înaintea întregului popor:
– Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi sfărâma jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, peste doi ani de pe gâtul tuturor popoarelor.“
Profetul Ieremia a plecat.
12 După ce profetul Hanania a sfărâmat jugul de pe gâtul profetului Ieremia, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia astfel: 13 „Du-te şi spune-i lui Hanania: «Ai sfărâmat un jug de lemn, zice Domnul, dar în locul lui ai făcut un jug de fier! 14 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: am pus un jug de fier pe gâtul tuturor acestor neamuri ca să slujească lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji. Chiar şi fiarele câmpului i le-am dat ca să-i slujească.»“
15 Profetul Ieremia i-a mai zis profetului Hanania: „Ascultă, Hanania! Nu Domnul te-a trimis, ci tu faci poporul acesta să se încreadă într-o minciună. 16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, te voi alunga de pe faţa pământului şi vei muri chiar anul acesta, căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului.»“
17 Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.
Uneltire împotriva lui Isus
14 Peste două zile era Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate prin care să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. 2 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
3 În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a turnat parfumul pe capul lui Isus.
4 Unii au fost indignaţi şi au zis între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? 5 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari[a], iar banii să fie daţi săracilor!“ Şi o mustrau pe femeie cu asprime.
6 Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce-i cauzaţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! 7 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! 8 Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 9 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor. 11 Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis că-i vor da bani. Şi el a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
12 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfeşte mielul de Paşte,[b] ucenicii Lui L-au întrebat:
– Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?
13 El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate şi le-a zis:
– Duceţi-vă în cetate şi acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmaţi-l, 14 şi acolo unde va intra el, spuneţi stăpânului casei astfel: „Învăţătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ 15 El vă va arăta sus o cameră mare şi gata aranjată. Acolo să faceţi pregătirile pentru noi!
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.
Descoperirea trădătorului
17 Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. 18 În timp ce erau la masă şi mâncau, Isus a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.
19 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul:
– Nu cumva sunt eu?
20 El le-a răspuns:
– Este unul din cei doisprezece, care pune mâna în castron împreună cu Mine.[c] 21 Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
Cina Domnului
22 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi! Acesta este trupul Meu.“ 23 Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri[d], l-a dat ucenicilor şi toţi au băut din el. 24 Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului[e], care este vărsat pentru mulţi. 25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“ 26 După ce au cântat psalmii,[f] s-au dus spre Muntele Măslinilor.
27 Isus le-a zis:
– Toţi vă veţi poticni, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
şi oile vor fi risipite!“[g]
28 Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.
Isus prezice lepădarea lui Petru
29 Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu mă voi poticni!
30 Isus i-a zis:
– Adevărat îţi spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de al doilea cântat al cocoşului,[h] te vei lepăda de Mine de trei ori!
31 Dar Petru a răspuns şi mai convins:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine!
Şi toţi au spus la fel.
Ghetsimani
32 Apoi au venit într-un loc numit Ghetsimani şi Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Staţi jos aici, în timp ce Eu mă rog!“ 33 I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să fie neliniştit şi să se mâhnească. 34 El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi!“
35 S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 36 El zicea: „Abba[i], Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul[j] acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
37 Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Simone, dormi?! N-ai putut veghea nici măcar o oră? 38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă.“
39 S-a îndepărtat şi s-a rugat din nou, spunând aceleaşi cuvinte. 40 A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
41 Când a venit a treia oară, le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. 42 Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“
Arestarea lui Isus
43 Şi imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, împreună cu o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor, de către cărturari şi de către bătrâni.
44 Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!“ 45 Când a venit, s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Rabbi!“[k] Şi L-a sărutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. 47 Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.
48 Isus le-a zis: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar[l]? 49 În fiecare zi eram cu voi în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! Însă fie ca Scripturile să fie împlinite!“ 50 Toţi L-au părăsit şi au fugit.
51 Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. L-au prins şi pe el, 52 dar el şi-a lăsat pânza de in şi a fugit dezbrăcat.
Isus înaintea Sinedriului
53 Pe Isus L-au dus la marele preot, iar acolo s-au adunat toţi conducătorii preoţilor, bătrânii şi cărturarii. 54 Petru L-a urmat de la distanţă până în curtea marelui preot. S-a aşezat împreună cu gărzile şi se încălzea la foc.
55 Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu[m] căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, 56 pentru că, deşi mulţi dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.
57 Unii s-au ridicat şi au depus împotriva Lui o mărturie falsă, spunând: 58 „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, şi în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mâna omului.»“ 59 Dar nici măcar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturia lor. 60 Marele preot s-a ridicat, în mijloc, şi L-a întrebat pe Isus:
– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
61 Dar El tăcea şi nu răspundea nimic.[n] Marele preot L-a întrebat din nou:
– Eşti Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62 Isus a răspuns:
– Sunt.
Şi Îl veţi vedea pe Fiul Omului
şezând la dreapta Puterii
şi venind cu norii cerului![o]
63 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:
– Ce nevoie mai avem de martori?! 64 Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?
Toţi L-au condamnat considerând că este vinovat şi vrednic de moarte. 65 Unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L lovească şi să-I zică: „Profeţeşte!“, iar gărzile L-au luat la palme.
Lepădarea lui Petru
66 În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot 67 şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el şi a zis:
– Şi tu erai cu Isus nazarineanul!
68 Însă el s-a lepădat zicând:
– Nu ştiu, nici nu înţeleg despre ce vorbeşti!
A ieşit afară, în faţa porţii, (şi atunci a cântat cocoşul)[p].
69 Slujnica l-a văzut şi a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei!“ 70 Însă el s-a lepădat din nou. După puţin timp, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru:
– Cu siguranţă eşti unul dintre ei, căci eşti galileean!
71 Dar el a început să se blesteme şi să jure zicând:
– Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiţi!
72 Şi imediat a cântat cocoşul a doua oară. Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de al doilea cântat al cocoşului te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a început să plângă.[q]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.