M’Cheyne Bible Reading Plan

Lupta dintre israeliţi şi beniamiţi

20 Toţi israeliţii au ieşit de la Dan până la Beer-Şeba^[a] şi până la ţinutul Ghiladului. Adunarea s-a strâns astfel ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa. ² Conducătorii întregului popor, ai tuturor seminţiilor lui Israel, s-au înfăţişat în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de pedestraşi. ³ Beniamiţii au auzit că israeliţii s-au strâns la Miţpa. Israeliţii au zis:

– Spuneţi, cum s-a întâmplat această nelegiuire?

⁴ Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul şi le-a zis:

– Eu şi ţiitoarea mea intrasem în Ghiva, care aparţine de Beniamin, ca să înnoptăm acolo. ⁵ Dar locuitorii Ghivei s-au ridicat împotriva mea, au înconjurat pe timp de noapte casa în care eram şi au vrut să mă omoare. Mi-au necinstit ţiitoarea până când a murit. ⁶ Atunci mi-am apucat ţiitoarea, am tăiat-o în bucăţi şi bucăţile le-am trimis prin toată ţara moştenită de Israel, pentru că ceea ce ei au săvârşit este o nelegiuire şi o urâciune în Israel. ⁷ Iată că toţi cei ce aţi venit aici sunteţi israeliţi: sfătuiţi-vă deci şi daţi un verdict acum!

⁸ Poporul a luat o decizie şi a zis:

– Nici unul din noi nu va pleca! Nimeni nu se va întoarce acasă! ⁹ Iată acum ce-i vom face Ghivei: o vom lua cu asalt după cum vom ieşi la sorţi! ¹⁰ Din toate seminţiile lui Israel vom lua zece bărbaţi dintr-o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; aceştia vor aduce provizii pentru popor. Apoi, când ei se vor întoarce, vom pedepsi Ghiva^[b] lui Beniamin potrivit cu toată nelegiuirea pe care a săvârşit-o în Israel! ¹¹ Israeliţii s-au unit şi s-au mobilizat împotriva cetăţii. ¹² Conducătorii seminţiilor lui Israel au trimis nişte bărbaţi prin toate familiile lui Beniamin ca să le spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care a avut loc printre voi? ¹³ Aduceţi-i acum pe oamenii aceia nelegiuiţi, care sunt printre voi în Ghiva, ca să-i omorâm! Vom nimici astfel răul din mijlocul lui Israel!“ Dar beniamiţii n-au vrut să asculte de glasul israeliţilor, fraţii lor.

¹⁴ Beniamiţii s-au strâns din cetăţile lor la Ghiva şi s-au pregătit de luptă împotriva israeliţilor. ¹⁵ În ziua aceea s-au mobilizat douăzeci şi şase de mii de războinici beniamiţi, în afară de locuitorii Ghivei, care s-au strâns în număr de şapte sute de oameni aleşi. ¹⁶ În toată mulţimea aceasta erau şapte sute de bărbaţi destoinici, care erau stângaci. Toţi aceştia, trăgând cu praştia, puteau ţinti chiar şi un fir de păr şi nu greşeau. ¹⁷ De partea opusă lui Beniamin, se adunaseră bărbaţii lui Israel: erau patru sute de mii de războinici înarmaţi. ¹⁸ Ei au plecat în grabă la Betel. Acolo israeliţii L-au întrebat pe Dumnezeu şi au zis:

– Care dintre noi să pornească primul la război împotriva beniamiţilor?

Domnul le-a răspuns:

– Iuda să înceapă!

¹⁹ Dimineaţa, israeliţii au pornit şi şi-au aşezat tabăra lângă Ghiva. ²⁰ Apoi au ieşit să se lupte cu beniamiţii şi s-au aşezat în linie de bătaie, înaintea Ghivei. ²¹ Beniamiţii au ieşit din Ghiva şi au doborât în acea zi douăzeci şi două de mii de israeliţi. ²² Israeliţii s-au îmbărbătat şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în locul în care se aşezaseră în prima zi.

²³ Între timp israeliţii se duseseră să plângă înaintea Domnului până seara. L-au întrebat atunci pe Domnul, spunându-I:

– Să pornim din nou la luptă împotriva beniamiţilor, fraţii noştri?

Domnul le-a răspuns:

– Înaintaţi împotriva lor!

²⁴ De aceea israeliţii au înaintat a doua zi împotriva beniamiţilor. ²⁵ Dar şi a doua zi beniamiţii le-au ieşit împotrivă din Ghiva şi au doborât optsprezece mii de războinici înarmaţi. ²⁶ Atunci, toţi israeliţii, deci tot poporul, s-au dus la Betel şi au început să plângă. În ziua aceea au rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara şi au adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de pace^[c]. ²⁷ Israeliţii L-au întrebat pe Domnul – în vremea aceea, Chivotul Legământului cu Dumnezeu era acolo, ²⁸ iar Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui – şi I-au zis:

– Să pornim din nou la luptă împotriva fraţilor noştri sau să ne oprim?

Domnul le-a răspuns:

– Duceţi-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre!

²⁹ Atunci, israeliţii au pus la pândă nişte oameni în spatele cetăţii Ghiva. ³⁰ A treia zi israeliţii au ieşit la luptă împotriva beniamiţilor şi s-au aşezat înaintea Ghivei ca şi în celelalte dăţi. ³¹ Beniamiţii au urmărit poporul, fiind astfel îndepărtaţi de lângă cetate. Au început să lovească în popor şi să ucidă ca în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari – unul care duce la Betel şi altul la Ghiva – şi în câmpie. Au ucis aproape treizeci de israeliţi. ³² Beniamiţii ziceau: „Iată-i învinşi dinaintea noastră ca şi mai înainte!“ Dar israeliţii ziceau: „Să fugim şi să-i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“ ³³ Israeliţii au fugit fiecare de pe poziţiile lor şi s-au regrupat la Baal-Tamar, iar israeliţii care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, la apus^[d] de Ghiva^[e]. ³⁴ Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă şi beniamiţii nici nu-şi închipuiau că va veni asupra lor un asemenea dezastru. ³⁵ Domnul i-a nimicit pe beniamiţi dinaintea lui Israel şi astfel israeliţii au ucis în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de beniamiţi. ³⁶ Beniamiţii au înţeles că au fost înfrânţi.

Atunci când israeliţii s-au lăsat urmăriţi de beniamiţi, ei s-au bazat pe oamenii care fuseseră puşi la pândă în apropierea Ghivei. ³⁷ Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s-au năpustit asupra ei şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. ³⁸ Semnalul pe care israeliţii îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că ei trebuiau să înalţe în cetate un nor mare de fum. ³⁹ Doar atunci bărbaţii lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă. Beniamiţii începuseră să lovească şi pentru că numărul celor ucişi era aproape de treizeci de oameni, ei îşi ziceau: „Cu siguranţă că sunt nimiciţi dinaintea noastră ca în prima luptă!“ ⁴⁰ Când coloana de fum a început să se înalţe din cetate, beniamiţii au privit înapoi şi au observat-o cum se ridica din întreaga cetate înspre ceruri. ⁴¹ Atunci israeliţii s-au întors în luptă. Când au văzut dezastrul care-i aştepta, beniamiţii s-au îngrozit. ⁴² Au fugit dinaintea israeliţilor spre drumul care duce în pustie, dar nu au putut scăpa de luptă; israeliţii care ieşeau din cetate i-au ucis chiar acolo^[f]. ⁴³ I-au înconjurat pe beniamiţi, i-au urmărit fără încetare^[g] şi i-au nimicit până în faţa Ghivei, spre răsărit.

⁴⁴ Optsprezece mii de beniamiţi au fost ucişi, toţi aceştia fiind luptători viteji. ⁴⁵ Unii au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon. Israeliţii au ucis la drumurile cele mari cinci mii dintre ei. Pe alţii i-au urmărit până la Ghidom, ucigând dintre aceştia două mii de oameni. ⁴⁶ Astfel, numărul beniamiţilor care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cinci de mii de războinici. ⁴⁷ Dintre cei care au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon au mai rămas şase sute de oameni. Ei au locuit la stânca Rimon timp de patru luni. ⁴⁸ Israeliţii s-au întors spre beniamiţi şi au trecut prin ascuţişul sabiei toate cetăţile cu tot ce au găsit în ele: oameni şi animale. Ei au dat foc tuturor acestor cetăţi pe care le-au găsit în cale.

Saul în faţa lui Felix

24 După cinci zile, marele preot Ananias s-a coborât împreună cu câţiva dintre bătrâni şi cu un anume avocat Tertulus şi au adus acuzaţii împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. ² Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze astfel: „Datorită ţie, noi avem parte de multă pace şi prin prevederile tale s-au făcut multe reforme pentru neamul nostru. ³ Noi recunoaştem aceasta pretutindeni şi oricând, cu deplină mulţumire, prea alesule Felix. ⁴ Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog să ne asculţi puţin, în bunăvoinţa ta! ⁵ Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă; el stârneşte răscoale printre toţi iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor ⁶ şi a încercat să profaneze chiar şi Templul. Noi l-am prins (şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră. ⁷ Dar a venit tribunul Lisias şi l-a smuls cu mare violenţă din mâinile noastre, ⁸ poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta)^[a]. Dacă-l vei interoga, vei putea afla tu însuţi despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!“ ⁹ Iudeii s-au alăturat şi ei acuzaţiei, afirmând că toate acestea erau întocmai.

¹⁰ Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel i-a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestui neam, sunt încurajat în apărarea mea. ¹¹ După cum poţi afla şi tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. ¹² Şi nu m-au găsit nici certându-mă cu cineva în Templu, nici întărâtând mulţimea în sinagogi sau prin cetate. ¹³ Aşa că ei nici nu-ţi pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. ¹⁴ Îţi mărturisesc însă că eu mă închin Dumnezeului strămoşilor noştri, potrivit cu Calea despre care ei spun că este o «partidă», şi cred toate lucrurile care sunt în acord cu Legea şi sunt scrise în Profeţi. ¹⁵ Şi am aceeaşi nădejde în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. ¹⁶ De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. ¹⁷ După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să fac milostenii neamului meu şi să aduc daruri. ¹⁸ În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curăţit în Templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă. ¹⁹ Erau şi nişte iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea! ²⁰ Sau să spună înşişi aceştia ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, ²¹ afară numai de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morţilor sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!»“

²² Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat zicând: „Voi decide în privinţa voastră, când va veni tribunul Lisias!“ ²³ A poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate şi să nu interzică la nimeni din ai lui să-i slujească.

²⁴ După câteva zile, Felix a venit împreună cu soţia lui, Drusila^[b], care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus. ²⁵ Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata care vine, Felix s-a îngrozit şi a zis: „Acum du-te; când voi mai avea timp, te voi chema.“ ²⁶ În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani şi de aceea trimitea deseori după el şi stătea de vorbă cu el.

²⁷ Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus^[c]. Vrând să câştige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare.

Prezicerea morţii lui Zedechia

34 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului în timp ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împreună cu toată oştirea lui, cu toate regatele pământului aflate sub dominaţia lui şi cu toate celelalte popoare luptau împotriva Ierusalimului şi împotriva cetăţilor dimprejurul lui: ² „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te la Zedechia, regele lui Iuda, şi spune-i că aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, dau această cetate în mâinile împăratului Babilonului şi el îi va da foc! ³ Iar tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi prins şi predat lui. Îl vei vedea pe împăratul Babilonului faţă în faţă, iar el îţi va vorbi gură către gură, şi astfel vei fi dus în Babilon.’»“

⁴ „Ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, rege al lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul cu privire la tine: «Nu vei muri ucis de sabie, ⁵ ci vei muri în pace. Aşa cum poporul a făcut un foc în cinstea strămoşilor tăi, regii care au fost înaintea ta, tot aşa vor face un foc şi în cinstea ta şi te vor jeli zicând: ‘Vai, stăpâne!’ Eu Însumi fac această promisiune, zice Domnul.»“

⁶ Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim, ⁷ în timp ce oştirea împăratului Babilonului se lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva celorlalte cetăţi ale lui Iuda care încă mai rezistau – împotriva Lachişului şi împotriva Azekăi, căci acestea mai erau singurele cetăţi fortificate rămase în Iuda.

Poporul calcă legământul în privinţa sclaviei

⁸ Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a încheiat un legământ cu tot poporul din Ierusalim, prin care vestea libertatea sclavilor. ⁹ Fiecare trebuia să-şi elibereze sclavul şi sclava, evreu sau evreică. Nimeni nu mai avea voie să păstreze pe fratele său iudeu ca sclav. ¹⁰ Toţi conducătorii şi toţi cei din popor care au intrat în legământ au acceptat fiecare să-şi elibereze sclavul şi sclava şi să nu-i mai ţină în sclavie. Ei au ascultat şi le-au dat drumul. ¹¹ Dar mai târziu s-au răzgândit şi au adus înapoi sclavii şi sclavele pe care îi eliberaseră, înrobindu-i iarăşi.

¹² Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ¹³ „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu strămoşii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei, şi le-am zis: ¹⁴ ‘După şapte ani, fiecare din voi să elibereze pe fratele său evreu, care i se vinde lui ca sclav. Şase ani să-ţi slujească, după care să-l eliberezi!’^[a] Strămoşii voştri însă nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea la ce le-am spus. ¹⁵ Nu demult, voi v-aţi întors şi aţi făcut ce este drept în ochii Mei, fiecare dintre voi vestind eliberarea semenului său şi încheind un legământ înaintea Mea în Casa peste care este chemat Numele Meu. ¹⁶ Dar acum, v-aţi răzgândit şi Mi-aţi profanat Numele. Fiecare dintre voi şi-a luat înapoi sclavul şi sclava pe care îi eliberase şi pe care îi lăsase să meargă oriunde ar fi vrut. I-aţi forţat să devină iarăşi sclavul şi sclava voastră.»

¹⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că nu M-aţi ascultat şi nu aţi vestit eliberarea pentru fratele şi pentru semenul vostru, iată, vestesc şi Eu împotriva voastră ‘eliberarea’, zice Domnul, ‘eliberarea’ sabiei, a molimei şi a foametei. Vă voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului. ¹⁸ Oamenilor care au încălcat legământul Meu şi care n-au împlinit cuvintele legământului pe care l-au încheiat înaintea Mea, le voi face întocmai ca viţelului pe care l-au tăiat în două şi au trecut printre cele două jumătăţi ale lui. ¹⁹ Pe conducătorii lui Iuda şi ai Ierusalimului, pe eunuci, pe preoţi şi pe toţi cei din poporul ţării care au trecut printre cele două părţi ale viţelului, ²⁰ îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi a celor ce caută să le ia viaţa. Hoiturile lor vor deveni mâncare pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.

²¹ Pe Zedechia, regele lui Iuda, şi pe conducătorii lui îi voi da în mâinile duşmanilor lor, în mâinile celor ce caută să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care s-a retras de la voi. ²² Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri şi îi vor da foc. Voi preface cetăţile lui Iuda într-o pustie lipsită de locuitori.»“

Psalmul 5

Pentru dirijor. De cântat cu fluiere^[a]. Un psalm al lui David.

Psalmul 6

Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi, în şeminit^[e]. Un psalm al lui David.