M’Cheyne Bible Reading Plan
Saul, uns drept rege al lui Israel
9 Era un om cu renume din seminţia lui Beniamin, care se numea Chiş. El era fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit. 2 Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeş şi fără egal printre israeliţi. Era mai înalt cu un cap decât toţi ceilalţi.
3 Într-o zi, măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, s-au pierdut. Atunci Chiş i-a zis fiului său Saul: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori şi duceţi-vă să căutaţi măgăriţele!“ 4 Au traversat ţinutul muntos al lui Efraim şi regiunea Şalişa fără să le găsească. După aceea, au traversat şi regiunea Şaalim, dar tot nu le-au găsit. Apoi au traversat şi teritoriul lui Beniamin fără a le găsi. 5 Când au ajuns în regiunea Ţuf, Saul i-a zis slujitorului său, care era cu el:
– Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie mai degrabă îngrijorat pentru noi decât pentru măgăriţe!
6 Dar slujitorul i-a zis:
– Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el se adevereşte. Să mergem acolo acum şi poate ne va spune pe ce drum să o luăm.
7 Saul i-a răspuns slujitorului său:
– Dacă mergem, ce am putea să-i ducem acelui om? Mâncare în saci nu mai este şi nu avem nici vreun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?
8 Slujitorul i-a zis din nou lui Saul:
– Uite, am găsit la mine un sfert de şechel[a] de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.
9 Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să-L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător, deoarece cel care se numeşte astăzi profet, atunci se numea văzător.
10 Saul i-a răspuns slujitorului său:
– Bine ai spus! Hai să mergem!
Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu. 11 În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşeau să scoată apă. Ei le-au întrebat:
– Este aici văzătorul?
12 Ele le-au răspuns:
– Este aici! Este chiar în faţa voastră. Grăbiţi-vă dar! A sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălţime. 13 Imediat după ce veţi intra în cetate îl veţi găsi, chiar înainte de a urca pe înălţime să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, şi doar după aceea cei poftiţi mănâncă. Mergeţi chiar acum şi-l veţi găsi.
14 Ei au urcat în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei mergând către locul înalt. 15 Domnul Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină şi-i spusese: 16 „Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să-l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El îl va elibera pe poporul Meu de sub puterea filistenilor. Şi aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“
17 Când Samuel l-a văzut pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată bărbatul despre care ţi-am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“ 18 Saul s-a apropiat de Samuel în dreptul porţii şi i-a zis:
– Spune-mi, te rog, unde se află casa văzătorului?
19 Samuel i-a răspuns:
– Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălţime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineaţă te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ceea ce se află în inima ta. 20 În ceea ce priveşte măgăriţele pe care le-ai pierdut cu trei zile în urmă, nu te îngrijora pentru ele căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorinţa lui Israel dacă nu către tine şi către întreaga ta familie?
21 Dar Saul i-a răspuns:
– Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminţie din Israel? Şi clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminţiei lui Beniamin? De ce îmi vorbeşti în felul acesta?
22 Atunci Samuel l-a luat pe Saul şi pe slujitorul său, i-a dus în sală[b] şi i-a aşezat în fruntea celor poftiţi, vreo treizeci la număr. 23 Samuel i-a zis bucătarului:
– Adu bucata de carne pe care ţi-am dat-o şi despre care ţi-am spus s-o pui deoparte!
24 Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea şi a aşezat-o în faţa lui Saul. Samuel a zis:
– Aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus-o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.
Astfel, în acea zi, Saul a mâncat împreună cu Samuel. 25 După aceea au coborât de pe înălţime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiş. 26 S-au trezit devreme, în revărsatul zorilor, iar Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperiş, spunându-i:
– Scoală-te, căci urmează să te trimit acasă.
Saul s-a sculat şi a ieşit afară împreună cu Samuel. 27 În timp ce se îndreptau spre marginea cetăţii, Samuel i-a zis lui Saul:
– Spune-i slujitorului să meargă înaintea noastră; tu însă să te opreşti pentru că îţi voi face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi slujitorul a făcut întocmai.
Creştinul – mort faţă de Lege, înnoit prin Duhul
7 Oare nu ştiţi, fraţilor, – căci eu le vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea domneşte peste un om atâta timp cât trăieşte el? 2 O femeie măritată este legată prin Lege de soţul ei, atâta timp cât acesta trăieşte, însă dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de Lege în ce priveşte legătura cu soţul ei. 3 Deci, dacă ea trăieşte cu un alt bărbat câtă vreme soţul ei este în viaţă, se va numi adulterină, însă dacă soţul ei moare, ea este liberă faţă de Lege şi nu se va numi adulterină dacă se mărită cu un alt bărbat. 4 Tot astfel şi voi, fraţii mei, aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiţi ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, în timp ce trăiam potrivit firii[a], patimile păcatelor stârnite de Lege erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost eliberaţi de Lege[b], murind faţă de ceea ce ne ţinea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, şi nu după vechea literă[c].
Legea şi păcatul
7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuşi eu n-aş fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aş fi ştiut ce înseamnă să pofteşti, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“[d] 8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. 9 Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Astfel, porunca, cea care era pentru viaţă, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea. 11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât. 12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci ceea ce este bun mi-a adus moarte? În nici un caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat şi, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură. 14 Noi ştim că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc[e], vândut ca sclav păcatului[f]. 15 Căci nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc! 16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot! 19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac! 20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent. 22 Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?! 25 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea sunt sclav al legii păcatului.
Profeţie împotriva Egiptului
46 Iată Cuvântul Domnului care a venit la profetul Ieremia cu privire la neamuri.
2 Cu privire la Egipt:
Acesta este mesajul împotriva oştirii faraonului Neco, monarhul Egiptului, care fusese înfrântă la Carchemiş, lângă râul Eufrat, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în anul al patrulea al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
3 „Pregătiţi-vă scuturile mari şi mici
şi mergeţi la luptă!
4 Călăreţi, înhămaţi caii
şi încălecaţi bidivii!
Staţi pregătiţi
cu coifurile puse!
Lustruiţi-vă suliţele
şi îmbrăcaţi-vă armurile!
5 Dar ce văd?
Le este frică,
se retrag,
vitejii lor sunt înfrânţi.
Ei fug în grabă,
fără să mai privească înapoi.
Pretutindeni este numai teroare, zice Domnul.“
6 „Cel iute de picior nu va putea fugi,
nici cel viteaz nu va putea scăpa!
În partea de nord, lângă râul Eufrat,
ei se împiedică şi cad.
7 Cine este acela care se înalţă ca Nilul,
ale cărui ape sunt agitate ca râurile?
8 Egiptul se înalţă ca Nilul,
iar apele lui sunt agitate ca râurile.
El zice: «Mă voi ridica şi voi acoperi ţara,
îi voi nimici cetăţile şi pe cei ce locuiesc în ele.»
9 Năpustiţi-vă, cai!
Năvăliţi, care!
Să iasă vitejii:
cei din Cuş[a] şi din Put[b] care poartă scutul
şi cei din Lud[c] care trag cu arcul!
10 Ziua aceea însă va fi a Stăpânului, Domnul Oştirilor!
Va fi o zi de răzbunare, în care El se va răzbuna pe duşmanii Lui.
Sabia va devora, se va sătura
şi se va îmbăta cu sângele lor,
căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, va aduce o jertfă
în ţara din nord, lângă râul Eufrat.
11 Du-te în Ghilad şi adu balsam,
fiică fecioară a Egiptului!
Degeaba îţi înmulţeşti leacurile,
căci nu este vindecare pentru tine.
12 Popoarele vor auzi de ruşinea ta;
strigătele tale vor umple pământul.
Un viteaz se va împiedica de un altul
şi vor cădea amândoi.“
13 Iată cuvântul pe care Domnul i l-a spus profetului Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să atace ţara Egiptului:
14 „Dă de ştire în Egipt şi vesteşte în Migdol.
Vesteşte şi în Nof[d] şi în Tahpanhes şi spune-le:
«Ridicaţi-vă şi pregătiţi-vă,
căci sabia îi devorează pe cei din jurul vostru.»
15 De ce s-au prăbuşit vitejii tăi?
Ei nu pot sta în picioare, căci Domnul i-a aruncat la pământ.
16 El îi va face pe mulţi să se împiedice întruna
şi vor cădea unul peste altul.
Vor zice: «Haidem să ne întoarcem
la poporul nostru şi în ţara noastră natală,
departe de sabia asupritorului!»
17 Acolo vor zice:
«Faraon nu este decât un vuiet,
care a lăsat să treacă pe lângă el momentul potrivit.»“
18 „Viu sunt Eu, zice Împăratul,
al Cărui Nume este Domnul Oştirilor,
că va veni unul care este ca Taborul printre munţi,
asemenea Carmelului deasupra mării.
19 Pregăteşte-ţi lucrurile pentru exil,
locuitoare – fiica Egiptului!
Căci Noful va ajunge un pustiu,
va fi părăsit şi nimeni nu va mai locui în el.
20 Egiptul este o viţea foarte frumoasă,
dar un tăun[e] vine asupra ei dinspre nord.
21 Mercenarii din rândurile lui
sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în grajd,
dar şi ei se întorc şi fug,
pentru că nu pot ţine piept,
căci ziua nenorocirii vine peste ei,
ziua când ei vor fi pedepsiţi.
22 Egiptul va sâsâi ca un şarpe care fuge,
căci îl urmăreşte oştirea duşmană.
Ei vin împotriva lui cu topoare,
ca nişte tăietori de lemne.
23 Îi vor tăia pădurea, zice Domnul,
chiar dacă este foarte deasă.
Ei sunt mai numeroşi decât lăcustele
şi nu pot fi număraţi.
24 Fiica Egiptului este acoperită de ruşine
şi este dată în mâinile poporului din nord.“
25 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce pedeapsa împotriva lui Amon din No[f], împotriva lui Faraon, împotriva Egiptului, împotriva zeilor şi monarhilor lui şi împotriva lui Faraon şi a celor ce se încred în el. 26 Îi voi da în mâinile celor ce caută să le ia viaţa, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului şi ale conducătorilor lui. După aceea, Egiptul va fi locuit ca în zilele de odinioară, zice Domnul.»“
27 „Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme;
nu te înspăimânta, Israele!
Căci iată, te voi elibera din teritoriul îndepărtat
şi-ţi voi izbăvi urmaşii din ţara în care sunt captivi.
Iacov se va întoarce, va avea odihnă şi linişte
şi nimeni nu-l va mai îngrozi.
28 Nu te teme, robul Meu Iacov,
căci Eu sunt cu tine, zice Domnul.
Voi nimici toate neamurile
printre care te-am alungat,
dar pe tine nu te voi nimici.
Te voi disciplina însă cu dreptate;
nu pot să te las nepedepsit.“
Psalmul 22
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3 Dar Tu eşti sfânt,
eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.[a]
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
rânjesc şi clatină din cap.
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“
9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri,
nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa
şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini,
o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte;
mi-au străpuns[b] mâinile şi picioarele.
17 Toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei se uită, mă privesc;
18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!
20 Scapă-mi sufletul de sabie,
şi viaţa din ghearele câinilor!
21 Izbăveşte-mă din gura leului!
Eliberează-mă din coarnele bivolului sălbatic!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei;
te voi lăuda în mijlocul adunării!
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte,
nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine[c]!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului
îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia
şi El stăpâneşte peste neamuri!
29 Toţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina;[d]
înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 Urmaşii[e] Îi vor sluji[f]
şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.