M’Cheyne Bible Reading Plan
14 Într-una din zile, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i-a spus nimic. 2 În acest timp, Saul se afla la marginea cetăţii Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape şase sute de bărbaţi. 3 Se afla acolo şi Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub şi fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Şilo. Nimeni nu ştia însă că Ionatan plecase. 4 De fiecare parte a trecătorii prin care voia Ionatan să treacă ca să ajungă la garnizoana filistenilor se afla câte un colţ de stâncă. Numele unuia era Boţeţ, iar al celuilalt era Seneh. 5 Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaş, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva. 6 Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:
– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumcişi! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să izbăvească fie prin mulţi, fie prin puţini.
7 – Fă tot ceea ce ai în gând, i-a răspuns cel ce-i ducea armele. Iată că sunt cu tine în ceea ce ai de gând să faci.
8 – Ne vom îndrepta spre bărbaţii aceia şi ne vom arăta lor, a spus Ionatan. 9 Dacă ne vor zice să aşteptăm să se apropie ei de noi, atunci vom rămâne acolo unde suntem şi nu vom urca spre ei. 10 Dar dacă ne vor zice să urcăm la ei, atunci vom urca, căci acesta este pentru noi semnul că Domnul îi dă în mâinile noastre.
11 Aşadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Priviţi! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“ 12 Bărbaţii din garnizoană au strigat către Ionatan şi către cel ce-i ducea armele, spunându-le: „Veniţi sus la noi şi vă vom arăta noi[a]!“ Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel.“ 13 Ionatan s-a căţărat, folosindu-se de mâini şi de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui şi-i omora. 14 În acest prim atac, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbaţi pe o întindere de o jumătate de iugăr[b] de pământ. 15 Groaza a cuprins întreaga oştire: pe cei din tabără, pe cei din câmpie, pe cei din garnizoană şi pe cei care ieşiseră să pustiască, iar pământul se cutremura. Groaza aceasta a fost trimisă de Dumnezeu. 16 Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat şi au văzut oştirea împrăştiindu-se în toate părţile. 17 Atunci Saul le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Număraţi şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Când au numărat, au văzut că Ionatan şi cel ce-i ducea armele lipseau. 18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la israeliţi.[c] 19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmăşeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ţi mâna!“
20 Apoi Saul şi oamenii lui s-au adunat şi au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmăşeală deoarece filistenii se omorau între ei. 21 Chiar şi aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii şi se duseseră împreună cu aceştia în tabăra lor s-au întors şi s-au alăturat israeliţilor care erau cu Saul şi Ionatan. 22 De asemenea, când toţi bărbaţii care se ascunseseră în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat şi ei în luptă urmărindu-i. 23 În acea zi, Domnul a izbăvit pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
Viaţa lui Ionatan în primejdie
24 Bărbaţii lui Israel au fost sleiţi de puteri[d] în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra lor, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe duşmanii mei.“ Astfel, nici unul dintre ei n-a gustat mâncare. 25 Întreaga oştire a intrat într-o pădure unde, pe jos, se afla miere. 26 Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu şi-a dus miere cu mâna la gură deoarece se temeau de blestem. 27 Ionatan însă nu auzise jurământul cu care legase tatăl său oştirea. De aceea el a întins capătul băţului care se afla în mâna lui şi l-a înmuiat în mierea din fagure. Şi-a dus miere cu mâna la gură şi ochii i s-au luminat[e]. 28 Atunci unul dintre bărbaţi i-a spus:
– Tatăl tău a pus oştirea sub un jurământ sever, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva în această zi.“ De aceea este istovită oştirea.
29 Atunci Ionatan a răspuns:
– Tatăl meu a pus ţara în primejdie. Priviţi cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! 30 Cât de bine ar fi fost dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la duşmanii lor! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31 În acea zi, după ce i-au zdrobit pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, oamenii erau foarte obosiţi. 32 S-au năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite şi viţei, le-au tăiat pe pământ şi le-au mâncat carnea cu sânge cu tot. 33 Unii i-au spus însă lui Saul:
– Poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.[f]
– Aţi arătat necredincioşie, a spus Saul. Acum, rostogoliţi până aici o piatră mare. 34 Daţi de veste printre oameni să-şi aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici şi apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.
Astfel, în acea noapte, fiecare şi-a adus cu el boul şi l-a tăiat acolo. 35 Saul a zidit un altar Domnului; era prima dată când zidea un altar Domnului. 36 Apoi a zis:
– Haideţi să-i urmărim pe filisteni în timpul nopţii, să-i prădăm până în zori şi să nu lăsăm viu pe nici unul dintre ei.
– Fă tot ceea ce crezi că este bine, i-au răspuns ei.
Dar preotul a zis:
– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37 Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:
– Să-i urmăresc pe filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?
Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns. 38 Atunci Saul a zis:
– Să vină aici toţi conducătorii oştirii ca să descoperim ce păcat a fost săvârşit astăzi. 39 Viu este Domnul, Care îl izbăveşte pe Israel, că şi dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar şi el va trebui să moară.
Însă nimeni din popor nu i-a răspuns. 40 Saul a zis întregului Israel:
– Voi veţi sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.
– Fă ceea ce crezi că este bine, i-a răspuns poporul.
41 Saul s-a rugat Domnului, Dumnezeul lui Israel:
– Arată-ne adevărul![g]
Sorţul a căzut pe Ionatan şi Saul, iar ceilalţi bărbaţi au scăpat. 42 Atunci Saul a zis:
– Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.
Şi sorţul a căzut pe Ionatan. 43 Saul i-a zis lui Ionatan:
– Spune-mi ce ai făcut.
– Am gustat puţină miere cu capătul băţului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!
44 – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de mine[h] dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.
45 Dar poporul i-a zis lui Saul:
– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi.
Bărbaţii l-au salvat astfel pe Ionatan şi n-a fost ucis. 46 Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni şi filistenii s-au retras în teritoriul lor.
Realizările şi familia lui Saul
47 După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi din toate părţile: împotriva moabiţilor, împotriva amoniţilor, împotriva edomiţilor, împotriva regilor[i] din Ţoba şi împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieşea victorios[j]. 48 El a luptat vitejeşte şi i-a învins pe amalekiţi, eliberând Israelul de jefuitorii săi. 49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Işvi şi Malchi-Şua. Fiica sa cea mare se numea Merab, cea mică se numea Mihal, 50 iar soţia lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele conducătorului oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52 Cât timp a trăit Saul a existat un război înverşunat cu filistenii şi ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos îl lua cu el.
Vieţi consacrate lui Dumnezeu
12 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească[a] din partea voastră! 2 Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Smerenie şi slujire
3 Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, 5 tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora. 6 Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darul cuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale; 7 dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a da învăţătură, să dea învăţătură; 8 dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie.
Dragostea
9 Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine! 10 Iubiţi-vă unii pe alţii[b] cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.[c] 11 În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului! 12 Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii! 13 Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri! 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi! 15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng! 16 Trăiţi în armonie unii cu alţii![d] Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi[e]! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi! 17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“[f] 20 Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“[g]. 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!
51 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, voi stârni un duh nimicitor
împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Leb-Kamai[a].
2 Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini
care îl vor vântura şi-i vor goli ţara.
Ei o vor ataca din toate părţile
în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui ce-şi întinde arcul
şi împotriva celui ce se mândreşte cu armura lui![b]
Nu-i cruţaţi pe tinerii lui!
Nimiciţi-i cu desăvârşire[c] toată oştirea!
4 Vor cădea ucişi în ţara caldeenilor,
străpunşi pe străzile ei.
5 Căci Israel şi Iuda nu sunt părăsite
de Dumnezeul lor, de Domnul Oştirilor,
deşi ţara lor[d] este plină de vină
înaintea Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon!
Scăpaţi-vă viaţa,
ca nu cumva să fiţi nimiciţi din cauza păcatelor lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
şi El îl va răsplăti după meritele lui!
7 Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
şi de aceea au înnebunit.
8 Cetatea Babilonului va cădea dintr-odată şi va fi zdrobită!
Plângeţi pentru ea!
Aduceţi balsam pentru rana ei;
poate va putea fi vindecată!»“
9 „Am vrut să vindecăm Babilonul,
dar nu poate fi vindecat!
Să-l părăsim şi să mergem fiecare în ţara lui,
căci judecata lui ajunge până la ceruri
şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
Să mergem şi să vestim în Sion
lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!“
11 „Ascuţiţi-vă săgeţile
şi umpleţi-vă tolbele!
Domnul a stârnit duhul regilor Mediei,
pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului!
Întăriţi paza,
puneţi păzitori,
pregătiţi o ambuscadă!
Domnul Îşi va duce la îndeplinire hotărârea
pe care a rostit-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape multe
şi ai mari bogăţii,
ţi-a venit sfârşitul,
iar firul vieţii[e] tale a ajuns la capăt!
14 Domnul Oştirilor a jurat pe Sine Însuşi:
«Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
şi ei vor înălţa strigăte de biruinţă asupra ta.»“
15 „El a făcut pământul prin puterea Lui,
a pus temeliile lumii prin înţelepciunea Lui,
a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El ridică norii de la marginile pământului.
El trimite fulgerele şi ploaia
şi scoate vântul din cămările Lui.
17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere,
toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor,
căci sunt doar o minciună
şi nu au nici o suflare în ei.
18 Sunt o deşertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar şi seminţia moştenirii Lui –
Domnul Oştirilor este Numele Lui.“
20 „Tu eşti buzduganul Meu,
arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
şi distrug împărăţii!
21 Cu tine zdrobesc calul şi călăreţul!
Cu tine zdrobesc carul şi conducătorul lui!
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat şi pe femeie,
pe bătrân şi pe copil,
pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine zdrobesc pe păstor şi turma lui,
pe plugar şi boii lui,
pe guvernatori şi pe conducători!
24 Înaintea ochilor voştri voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion, zice Domnul.“
25 „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor,
care distrugeai întregul pământ, zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
te voi rostogoli de pe stânci
şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
nici pietre pentru temelie,
căci vei fi un pustiu veşnic, zice Domnul!“
27 „Ridicaţi un steag în ţară!
Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri!
Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui!
Chemaţi împotriva lui regatele
Araratului[f], Miniului şi Aşchenazului!
Numiţi un comandant împotriva lui!
Trimiteţi împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui –
pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor
şi toate ţările aflate sub stăpânirea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface ţara Babilonului într-un pustiu
şi nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta;
ei rămân în fortăreţele lor.
Puterea le este sleită
şi au ajuns ca nişte femei.
Locuinţele lor sunt arse
şi zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol,
mesager după mesager
aleargă să-l anunţe pe împăratul Babilonului
că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate,
că mlaştinile cu trestii sunt arse
şi că ostaşii sunt îngroziţi.“
33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
în perioada când a fost netezită:
încă puţin şi vine vremea secerişului.»“
34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a devorat:
m-a zdrobit,
m-a făcut un vas gol.
M-a înghiţit ca un şarpe,
şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele
şi apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violenţa folosită împotriva mea şi a rudelor mele[g]
să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.“
36 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, îţi voi apăra cauza
şi te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
şi-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
o vizuină de şacali,
o pricină de groază şi de batjocură,
un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei,
vor mârâi ca nişte pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri,
le voi pregăti un ospăţ
şi-i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
şi să adoarmă apoi somnul cel de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40 Îi voi doborî
ca pe nişte miei la măcelărie,
ca pe nişte berbeci şi ţapi.
41 Cum a fost cucerit Şeşakul[h],
cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
printre neamuri!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon;
a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetăţile lui au devenit pustii,
un pământ fără apă şi deşertic,
o ţară în care nu mai locuieşte nimeni
şi pe unde nu mai trece nici un om.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
şi îi voi smulge din gură ceea ce a înghiţit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
şi zidul Babilonului se va prăbuşi.
45 Ieşi din mijlocul lui, popor al Meu!
Fiecare să fugă
şi să-şi scape viaţa de mânia aprigă a Domnului!
46 Să nu vă slăbească inima
şi să nu vă fie frică când zvonurile se aud în ţară,
căci anul acesta vine un zvon şi anul următor un alt zvon:
‘Va fi violenţă în ţară,
un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’
47 Cu siguranţă, iată, vin zile
când voi pedepsi idolii Babilonului.
Toată ţara va fi acoperită de ruşine
şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele
vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord,
îl vor ataca nimicitorii, zice Domnul.
49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor ucişi ai lui Israel,
tot aşa cum şi cei ucişi de pe întreg pământul
au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie,
plecaţi şi nu întârziaţi!
Amintiţi-vă de Domnul într-o ţară îndepărtată
şi să-şi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»“
51 „Suntem ruşinaţi, căci am auzit batjocura
şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii,
pentru că nişte străini au intrat
în locurile sfinte ale Casei Domnului.“
52 „Dar iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi pedepsi idolii,
şi toată ţara va fi plină
de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer
şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile,
tot voi trimite nimicitorii împotriva lui, zice Domnul.“
54 „Un strigăt răsună din Babilon.
Zgomotul unui mare prăpăd
se aude din ţara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul
şi va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca nişte ape mari
şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
vitejii lui vor fi capturaţi
şi arcurile lor vor fi sfărâmate.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplăteşte!
El, cu siguranţă, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui,
pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe viteji;
ei vor adormi pe vecie şi nu se vor mai trezi,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.“
58 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
iar porţile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
şi neamurile muncesc doar pentru foc!»“
59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. 61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare. 62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»
63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului. 64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
Psalmul 30
Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat
şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine.
2 Doamne, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine după ajutor,
Tu m-ai vindecat.
3 Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor;
m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
4 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii Lui,
şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale!
5 Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă.
Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.
6 Când îmi mergea bine, ziceam:
„Nimic nu mă va clătina vreodată!“
7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu[a],
dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.
8 Doamne, către Tine am strigat,
la Stăpânul am căutat îndurare, zicând:
9 Ce câştig este de pe urma morţii mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Te laude ţărâna,
poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?
10 Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine!
Fii Tu, Doamne, ajutorul meu!
11 Iar Tu mi-ai prefăcut bocetul în dans,
mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie,
12 pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut!
Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.