M’Cheyne Bible Reading Plan

David îi cruţă viaţa lui Saul

24 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înştiinţat că David se află în pustia En-Ghedi. ² Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Ţapilor Sălbatici. ³ A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peşteră, iar Saul a intrat în ea să-şi acopere picioarele^[a]. David şi oamenii lui se aflau la capătul peşterii. ⁴ Oamenii lui David i-au zis:

– Aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul: „Eu îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ţi va plăcea.“

David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul. ⁵ După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul. ⁶ El le-a spus oamenilor săi:

– Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, şi anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!

⁷ Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi şi nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peştera şi şi-a continuat drumul. ⁸ După aceea s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. El a strigat după Saul:

– O, rege, stăpânul meu!

Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ⁹ I-a spus lui Saul:

– De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău? ¹⁰ În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului. ¹¹ Priveşte, părintele meu, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa. ¹² Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹³ Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹⁴ După cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice? ¹⁵ Domnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!

¹⁶ Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:

–Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David?

Apoi a plâns cu voce tare, ¹⁷ zicându-i lui David:

– Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău. ¹⁸ Astăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis. ¹⁹ Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! ²⁰ Acum, ştiu sigur că tu vei domni şi că tronul lui Israel va fi al tău! ²¹ Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu.

²² David i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s-au suit spre fortăreaţă^[b].

Disciplina bisericească

5 Este cunoscut faptul că între voi există desfrâu şi încă un desfrâu din acela cum nici între neamuri nu se găseşte, până acolo încât un om trăieşte cu soţia tatălui său. ² Iar voi aţi devenit aroganţi şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru? ³ Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuşi, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârşit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent. ⁴ În Numele Domnului Isus, voi şi cu duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, ⁵ am hotărât să daţi un astfel de om pe mâna lui Satan^[a], pentru nimicirea trupului^[b], pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului. ⁶ Lauda voastră nu este un lucru bun. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? ⁷ Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. ⁸ Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.

⁹ V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, ¹⁰ dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. ¹¹ Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! ¹² De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? ¹³ Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“^[c]

3 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te şi vorbeşte-i Casei lui Israel!“ ² Mi-am deschis gura şi El mi-a dat să mănânc sulul acela. ³ El mi-a mai zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi stomacul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul pe care ţi l-am dat!“ L-am mâncat şi, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.

⁴ Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei din Casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! ⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. ⁶ Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînţeleasă şi cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Cu siguranţă, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. ⁷ Cei din Casa lui Israel însă nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toţi cei din Casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită. ⁸ Iată, voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta – la fel de tare ca frunţile lor. ⁹ Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“

¹⁰ El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. ¹¹ Mergi de îndată la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!»“

¹² Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Lăcaşul Lui!“^{[a] 13} Acest vuiet, ca cel al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile fiinţelor atunci când se atingeau una de cealaltă şi vuietul roţilor din apropierea lor. ¹⁴ Când m-a ridicat Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea. ¹⁵ Am ajuns la exilaţii din Tel-Abib, la cei ce locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau, am stat înmărmurit printre ei timp de şapte zile.

Ezechiel, străjer peste Israel

¹⁶ La sfârşitul celor şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁷ „Fiul omului, te-am pus străjer peste cei din Casa lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să-i avertizezi din partea Mea! ¹⁸ Dacă îi voi zice celui nelegiuit: «Sigur vei muri!», iar tu nu-l vei avertiza şi nu-i vei vorbi ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi astfel viaţa, cel nelegiuit va muri datorită vinii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ¹⁹ Dacă însă îl vei avertiza pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri datorită vinii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.

²⁰ Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui şi va săvârşi nedreptate, voi pune înaintea lui o cursă şi el va muri. Dacă nu l-ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui şi nu-i vor fi amintite faptele drepte pe care le-a făcut, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ²¹ Dacă tu însă l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, şi el nu a păcătuit, atunci acesta va trăi, datorită faptului că a fost avertizat, iar tu îţi vei scăpa sufletul.“

Muţenia lui Ezechiel

²² Mâna Domnului a fost peste mine acolo şi El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale şi acolo îţi voi vorbi!“ ²³ M-am ridicat şi m-am dus în vale. Şi iată că slava Domnului stătea acolo, întocmai ca slava pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. ²⁴ Duhul a intrat în mine şi m-a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Intră în casa ta şi închide-te înăuntru! ²⁵ Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii şi te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor. ²⁶ Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale şi vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să-i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită. ²⁷ Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» Şi cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită.“

Psalmul 39

Pentru dirijor. Pentru Iedutun^[a]. Un psalm al lui David.