M’Cheyne Bible Reading Plan

Chemarea lui Samuel

3 Tânărul Samuel slujea Domnului în prezenţa lui Eli. În zilele acelea Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese. ² Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obişnuit. ³ Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă^[a], iar Samuel era culcat în Templul^[b] Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. ⁴ Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns:

– Iată-mă!

⁵ A alergat la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli i-a răspuns:

– Nu te-am chemat. Întoarce-te şi culcă-te!

El s-a dus şi s-a culcat. ⁶ Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli însă i-a răspuns:

– Nu te-am chemat, fiul meu! Întoarce-te şi culcă-te!

⁷ Samuel nu-L cunoştea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. ⁸ Domnul l-a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară, iar Samuel s-a sculat, a venit la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Atunci Eli a înţeles că Domnul îl cheamă pe tânăr. ⁹ El i-a spus lui Samuel:

– Du-te şi culcă-te, iar dacă te va mai chema să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă!“

Samuel a plecat şi s-a culcat la locul lui. ¹⁰ Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi:

– Samuel! Samuel!

– Vorbeşte, căci robul Tău ascultă! a răspuns Samuel.

¹¹ Atunci Domnul i-a spus lui Samuel:

– Iată că sunt gata să fac în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. ¹² În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârşit. ¹³ I-am făcut cunoscut că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza fărădelegii de care a avut cunoştinţă şi prin care fiii săi s-au făcut vrednici de dispreţ^[c], fără ca el să-i fi mustrat. ¹⁴ De aceea jur familiei lui Eli că vina ei nu va fi niciodată ispăşită prin jertfă sau prin dar de mâncare.

¹⁵ Samuel a rămas culcat acolo până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. El se temea să-i spună lui Eli vedenia, ¹⁶ dar Eli l-a chemat spunându-i:

– Samuel, fiul meu!

– Iată-mă! i-a răspuns Samuel.

¹⁷ – Ce ţi-a zis domnul? l-a întrebat Eli. Să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea^[d] dacă vei ascunde de mine ceva din tot ceea ce El ţi-a spus!

¹⁸ Samuel i-a spus tot şi nu a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis:

– Acesta este Domnul! El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!

¹⁹ Samuel creştea, iar Domnul era cu el, nelăsând neîmplinit nici unul din cuvintele Lui.^{[e] 20} Întreg Israelul, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[f], a recunoscut că Samuel a fost pus ca profet al Domnului. ²¹ Domnul continua să Se arate în Şilo, descoperindu-i-Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.

Credincioşia lui Dumnezeu

3 Care este atunci avantajul iudeului sau care este avantajul circumciziei? ² Acesta e mare în toate privinţele! Mai întâi, pentru că lor le-au fost încredinţate rostirile lui Dumnezeu. ³ Şi ce dacă unii n-au fost credincioşi? Va anula oare necredincioşia lor credincioşia lui Dumnezeu? ⁴ În nici un caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris:

⁵ Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce urgia? Vorbesc în felul oamenilor. ⁶ În nici un caz! Atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? ⁷ Iar dacă adevărul lui Dumnezeu abundă spre slava Lui, din cauza minciunii mele, atunci de ce sunt condamnat ca păcătos? ⁸ Şi de ce să nu zicem, aşa cum ne defăimează unii, zicând despre noi că spunem: „Să facem răul, ca să vină binele!“? Condamnarea lor este dreaptă!

Nici un om nu este drept

⁹ Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni^[b] decât ei? Nicidecum; căci i-am acuzat mai înainte pe toţi – atât pe iudei, cât şi pe greci – că sunt sub păcat, ¹⁰ după cum este scris:

¹⁹ Ştim că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ Căci „nici o fiinţă nu va fi îndreptăţită înaintea Lui“^[i] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoaşterea păcatului.

Dreptatea lui Dumnezeu prin credinţă

²¹ Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii^[j], ²² şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire. ²³ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, ²⁵ pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire^[k], ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, ²⁶ în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.

²⁷ Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. ²⁸ Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii. ²⁹ Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, ³⁰ întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi. ³¹ Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? În nici un caz, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.

Atrocităţile lui Ismael şi fuga poporului în Egipt

41 În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, care era din familia regală şi fusese un conducător al regelui, a venit împreună cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Miţpa. În timp ce mâncau acolo împreună, ² Ismael, fiul lui Netania, s-a ridicat împreună cu cei zece oameni care-l însoţeau şi l-au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, ucigându-l astfel pe cel ce fusese pus de împăratul Babilonului să conducă ţara. ³ Ismael i-a ucis, de asemenea, pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa, precum şi pe toţi ostaşii caldeeni care se aflau acolo.

⁴ A doua zi, după asasinarea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic, ⁵ optzeci de bărbaţi cu barba rasă, cu hainele rupte şi cu tăieturi în piele, au venit din Şehem, din Şilo şi din Samaria ca să aducă daruri de mâncare şi tămâie la Casa Domnului. ⁶ Ismael, fiul lui Netania, a ieşit din Miţpa înaintea lor şi mergea plângând. Când i-a întâlnit le-a zis:

– Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahikam!

⁷ Când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, şi bărbaţii care erau cu el i-au ucis şi i-au aruncat într-un puţ. ⁸ Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael:

– Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei şi miere ascunse în câmpie.

Atunci el i-a lăsat în viaţă şi nu i-a ucis împreună cu fraţii lor. ⁹ Puţul în care a aruncat Ismael toate hoiturile celor care fuseseră cu Ghedalia şi pe care îi ucisese, era puţul pe care l-a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Başa, regele lui Israel. Puţul acesta l-a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.

¹⁰ Ismael i-a luat captivi pe toţi cei din popor care mai rămăseseră în Miţpa: pe fiicele regelui şi pe toţi aceia din popor care mai rămăseseră în Miţpa şi pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredinţase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i-a luat captivi şi a plecat să treacă la amoniţi.

¹¹ Când Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania, ¹² i-au luat pe toţi oamenii care erau cu ei şi au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l-au ajuns lângă apele cele mari ale Ghivonului. ¹³ Întreg poporul care era cu Ismael s-a bucurat când l-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toţi conducătorii oştirilor care erau cu el. ¹⁴ Tot poporul, pe care-l luase captiv Ismael din Miţpa, s-a întors şi s-a dus la Iohanan, fiul lui Careah. ¹⁵ Dar Ismael, fiul lui Netania, împreună cu opt din oamenii lui au scăpat de Iohanan şi au fugit la amoniţi.

¹⁶ Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor care erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului din Miţpa, pe care o eliberaseră din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam: bărbaţii, ostaşii, femeile, copiii şi conducătorii pe care-i adusese din Ghivon. ¹⁷ După ce au mers o vreme, s-au oprit la Gherut-Chimham^[a], lângă Betleem; apoi au plecat în Egipt, ¹⁸ departe de caldeeni, pentru că se temeau de ei, deoarece Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, pe care împăratul Babilonului îl pusese conducător peste ţară.

Psalmul 17

O rugăciune a lui David