M’Cheyne Bible Reading Plan
David, invidiat de Saul
18 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a ataşat de sufletul lui David şi l-a iubit ca pe sine însuşi. 2 Din acea zi Saul l-a ţinut pe David la el şi nu l-a mai lăsat să se întoarcă acasă. 3 Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe sine însuşi. 4 El şi-a scos mantaua pe care o purta şi i-a dăruit-o lui David; i-a dat, de asemenea, îmbrăcămintea sa de război şi chiar sabia, arcul şi cingătoarea sa. 5 Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi avea izbândă[a]. De aceea Saul l-a pus în fruntea ostaşilor, lucru ce a fost bine văzut de întregul popor şi chiar şi de slujitorii lui Saul.
6 În timp ce oştirea se întorcea acasă, după ce David l-a ucis pe filistean, femeile din toate cetăţile lui Israel au ieşit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântece de bucurie şi dansau în sunetul tamburinelor şi al lăutelor. 7 Femeile cântau în veselia lor, spunând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii.“
8 Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte şi s-a înfuriat foarte tare, spunând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipseşte decât regatul.“ 9 Începând din acea zi, Saul a început să-l privească cu ochi răi[b] pe David. 10 În ziua următoare, duhul cel rău[c] trimis de Dumnezeu a venit cu putere peste Saul, care profeţea[d] înăuntrul casei sale. David cânta la liră aşa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliţă. 11 Saul a aruncat suliţa, gândindu-se: „Îl voi ţintui pe David de zid.“ Însă David s-a ferit de el de două ori. 12 Lui Saul i-a fost teamă de David pentru că Domnul era cu acesta, iar pe el îl părăsise. 13 De aceea l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni. David conducea trupele în războaie 14 şi în tot ceea ce făcea avea izbândă pentru că Domnul era cu el. 15 Saul, văzând că David izbândea întotdeauna, se temea de el, 16 însă întreg Israelul şi Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta îi conducea în războaie. 17 Atunci Saul i-a zis lui David:
– Îţi voi da de soţie pe Merab, fiica mea cea mare, cu condiţia să mă slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele Domnului.
Saul însă se gândea: „Să nu piară lovit de mâna mea, ci de mâna filistenilor.“
18 David i-a răspuns:
– Cine sunt eu şi cine este familia mea sau neamul meu în Israel pentru a fi ginerele regelui?
19 Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să-i fie dată lui David de soţie, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.
David, ginerele lui Saul
20 Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. I s-a spus lui Saul acest lucru, fapt care i-a plăcut. 21 Atunci Saul şi-a zis:
„I-o voi da ca să-i fie o cursă şi astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ I-a spus lui David pentru a doua oară:
– Astăzi vei fi ginerele meu!
22 Apoi le-a zis slujitorilor săi:
– Vorbiţi-i lui David în taină şi spuneţi-i: „Regelui îi place de tine şi toţi slujitorii săi te iubesc. Acceptă, aşadar, să fii ginerele regelui.“
23 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar acesta a răspuns:
– Credeţi că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.
24 Când slujitorii i-au spus lui Saul ce răspunsese David, 25 acesta le-a zis: „Aşa să-i vorbiţi lui David: «Regele nu doreşte alt preţ pentru mireasă, decât o sută de prepuţuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe duşmanii lui.»“ Saul însă dorea să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar lui i-a plăcut ideea de a fi ginerele regelui. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, 27 David a plecat împreună cu oamenii săi şi a ucis două sute de filisteni. Le-a adus prepuţurile şi le-a dat în număr întreg regelui pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe fiica sa Mihal. 28 Când Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi că Mihal, fiica lui, îl iubea, 29 s-a temut şi mai tare de David şi i-a fost duşman tot restul vieţii sale.
30 Domnitorii filisteni ieşeau la război şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă[e] decât toţi slujitorii lui Saul, astfel încât numele lui a ajuns foarte preţuit.
Salutări
16 V-o recomand pe Fivi, sora noastră, diaconiţă[a] a bisericii din Chencrea[b]. 2 Vă rog s-o primiţi, în Domnul, într-un mod vrednic de nişte sfinţi, şi s-o ajutaţi în orice vă va cere, pentru că ea a fost un ajutor pentru mulţi, precum şi pentru mine însumi.
3 Salutaţi-i pe Prisca[c] şi Aquila, conlucrători cu mine în Cristos Isus, 4 care şi-au riscat viaţa pentru mine şi cărora le mulţumesc nu doar eu, ci şi toate bisericile dintre neamuri. 5 Salutaţi, de asemenea, biserica din casa lor! Salutaţi-l pe Epenetus, prietenul meu iubit, care este primul convertit la Cristos din Asia[d]! 6 Salutaţi-o pe Maria, care a lucrat din greu pentru voi! 7 Salutaţi-i pe Andronicus şi pe Iunia[e], rudele mele[f], care au fost şi în închisoare cu mine, care sunt bine cunoscuţi între apostoli[g] şi care au fost în Cristos înaintea mea! 8 Salutaţi-l pe Ampliatus, prietenul meu iubit în Domnul! 9 Salutaţi-i pe Urbanus, conlucrător cu noi în Cristos, şi pe Stacus, prietenul meu iubit! 10 Salutaţi-l pe Apelles, cel care a fost dovedit ca fiind în Cristos! Salutaţi-i pe cei din casa lui Aristobulus! 11 Salutaţi-l pe Irodion, ruda mea! Salutaţi-i pe aceia din casa lui Narcisus, care sunt în Domnul! 12 Salutaţi-le pe Trifena şi pe Trifosa, care au lucrat din greu în Domnul! Salutaţi-o pe preaiubita Persis, care a lucrat din greu în Domnul! 13 Salutaţi-i pe Rufus, cel ales în Domnul, şi pe mama lui, care a fost o mamă şi pentru mine! 14 Salutaţi-i pe Asincritus, Flegon, Hermes, Patrobas, Hermas şi pe toţi fraţii care sunt cu ei! 15 Salutaţi-i pe Filologus, pe Iulia, pe Nereus şi pe sora lui, pe Olimpas şi pe toţi sfinţii care sunt cu ei! 16 Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă! Toate bisericile lui Cristos vă salută!
Învăţături finale
17 Vă îndemn, fraţilor, să fiţi atenţi la cei ce provoacă dezbinări şi pun obstacole împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o! Depărtaţi-vă de ei, 18 pentru că astfel de oameni nu-L slujesc pe Domnul nostru Cristos, ci îşi slujesc propriile lor pofte. Printr-un limbaj plăcut şi prin linguşire, ei înşală inimile celor naivi! 19 Ascultarea voastră este cunoscută de toţi, aşa că sunt plin de bucurie pentru voi. Însă vreau să fiţi înţelepţi cu privire la ceea ce este bun şi curaţi cu privire la ceea ce este rău. 20 Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan[h] sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi!
21 Timotei, conlucrător cu mine, vă salută! Tot astfel şi Lucius, Iason şi Sosipater, rudele mele! 22 Eu, Terţius[i], cel care am scris această scrisoare, vă salut în Domnul! 23 Gaius, care este gazda mea şi a întregii biserici, vă salută! Erastus, administratorul[j] cetăţii, şi Quartus, fratele nostru, vă salută! 24 (Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.)[k]
Laudă lui Dumnezeu
25 Iar a Celui Care poate să vă întărească, potrivit cu Evanghelia mea şi cu proclamarea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de multe veacuri, 26 dar care acum este descoperită prin scrierile profetice şi le este făcută cunoscută tuturor neamurilor, după porunca Dumnezeului Veşnic, pentru ca ele să creadă şi să asculte de El, 27 a singurului Dumnezeu înţelept să fie slava, prin Isus Cristos, în veci! Amin.
Plângerea lui Iuda. Mângâiere găsită în bunătăţile Domnului
3 Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa
sub nuiaua furiei Lui.
2 El m-a condus şi m-a făcut să merg
prin întuneric, nu prin lumină!
3 Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea
toată ziua!
4 El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea
şi mi-a zdrobit oasele.
5 M-a asediat şi m-a înconjurat
cu otravă şi cu nenorocire.
6 M-a făcut să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
şi m-a pus în lanţuri grele.
8 Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor,
El îmi respinge rugăciunea.
9 Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
şi mi-a întortocheat cărările.
10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă
şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.
11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat
şi m-a lăsat pustiit.
12 Şi-a încordat arcul
şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.
13 Mi-a străpuns inima
cu săgeţi din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu.
Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.
15 M-a îndestulat cu ierburi amare
şi m-a săturat cu pelin.
16 Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş
şi m-a culcat în cenuşă[a].
17 Mi-a luat pacea
şi am uitat ce înseamnă fericirea.
18 Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă
şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul!“
19 Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,
de amărăciune şi de pelin.
20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele
şi se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
şi ce mă face să mai nădăjduiesc:
22 „Îndurările[b] Domnului nu s-au sfârşit,
mila Lui nu este la capăt.[c]
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;
mare este credincioşia Ta!“
24 Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea
şi de aceea voi nădăjdui în El!“
25 Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,
cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere
izbăvirea Domnului.
27 Este bine ca omul să poarte un jug
în tinereţea lui.
28 Să stea singur şi să tacă,
fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;
29 să-şi umple gura cu ţărână –
s-ar putea să mai existe nădejde;
30 să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte
şi să se sature de insulte!
31 Fiindcă Stăpânul nu respinge
pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el,
după bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjeşte,
nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34 Când sunt călcaţi în picioare
toţi prizonierii unei ţări,
35 când dreptatea umană este îndepărtată
înaintea Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptăţit în cauza lui,
nu vede, oare, Stăpânul?
37 Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,
dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
şi nenorocirea, şi bunăstarea?[d]
39 Atunci de ce murmură omul,
când este pedepsit pentru păcatele lui?
40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile
spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
42 „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat!“
43 Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45 Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46 Toţi vrăjmaşii noştri
şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază şi de groapă,
de prăpăd şi de distrugere.
48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
pe toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“
58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
şi planurile lor împotriva mea.
61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
62 ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
63 Priveşte! Şezând sau în picioare,
ei mă batjocoresc în cântecele lor!
64 Răsplăteşte-le, Doamne,
după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
şi fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
de sub ceruri, Doamne!
Psalmul 34[a]
Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.
1 Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
2 Sufletul meu se laudă în Domnul;
să audă şi să se bucure cei smeriţi!
3 Măriţi pe Domnul împreună cu mine!
Să înălţăm cu toţii Numele Lui!
4 L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns;
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Cei care privesc spre El, se luminează,[b]
iar feţele nu li se umplu de ruşine.[c]
6 Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi l-a scăpat de toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului îşi[d] aşază tabăra
împrejurul celor ce se tem de Domnul[e] şi-i salvează.
8 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui,
căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!
10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc,
dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă,
şi vă voi învăţa frica de Domnul!
12 Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să vadă zile bune?
13 Acela să-şi păzească limba de rău
şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
14 Să renunţe la rău şi să facă binele!
Să caute pacea şi s-o urmărească!
15 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
iar urechile Lui iau aminte la strigătul[f] lor.
16 Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul,
ca să le şteargă amintirea de pe pământ.
17 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe necazuri are parte cel drept,
dar Domnul îl izbăveşte din toate.
20 El îi păzeşte toate oasele
şi nici unul măcar nu îi va fi rupt.
21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit,
iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiţi.
22 Domnul îi răscumpără pe slujitorii Săi
şi nici unul din cei ce-şi găsesc refugiul în El nu este pedepsit.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.