M’Cheyne Bible Reading Plan
David, prigonit de Saul
19 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan şi cu toţi slujitorii săi să-l omoare pe David. Însă lui Ionatan îi era foarte drag David, 2 de aceea l-a înştiinţat spunându-i:
– Tatăl meu, Saul, caută să te ucidă. De aceea păzeşte-te mâine dimineaţă şi stai într-un loc ascuns. 3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine şi îţi voi spune ce voi afla.
4 Ionatan a vorbit de bine despre David tatălui său Saul, spunându-i:
– Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, pentru că el nu a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ţi-au slujit foarte bine. 5 Şi-a riscat viaţa atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru întreg Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta şi te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuieşti împotriva unui nevinovat,
omorându-l pe David fără nici un motiv?
6 Saul a ascultat de Ionatan şi a jurat:
– Viu este Domnul că David nu va fi ucis.
7 Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul, căruia David a continuat să-i slujească ca înainte.
8 Între timp a izbucnit din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a pricinuit o înfrângere aşa de mare, încât aceştia au fugit dinaintea lui. 9 Într-o zi, pe când Saul şedea în casa sa, duhul cel rău[a] trimis de Domnul a venit peste el. Saul ţinea în mână o suliţă, iar David cânta la liră. 10 Saul a încercat să-l ţintuiască pe David cu suliţa de zid, însă acesta s-a ferit de Saul, care a înfipt suliţa în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea. 11 Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David ca să-l pândească şi dimineaţa să-l omoare. Însă Mihal, soţia lui David, l-a înştiinţat spunându-i: „Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi ucis.“
12 Mihal l-a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit şi a scăpat. 13 Apoi Mihal a luat terafimul[b], l-a aşezat în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi l-a acoperit cu o cuvertură. 14 Când Saul a trimis oamenii să-l captureze pe David, Mihal le-a spus că este bolnav.
15 Dar Saul a trimis oamenii înapoi să-l vadă pe David şi le-a zis:
– Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.
16 Când aceştia au intrat, în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap. 17 Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal:
– De ce m-ai trădat în felul acesta şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?
Mihal i-a răspuns:
– El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, altfel te omor!“
18 David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, la Rama şi i-a spus tot ceea ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot. 19 Saul a fost înştiinţat de lucrul acesta, spunându-i-se:
– David se află la Naiot, în Rama.
20 Atunci Saul a trimis nişte oameni să-l prindă pe David. Însă când aceştia au întâlnit o ceată de profeţi profeţind, avându-l pe Samuel drept conducător, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că şi ei au început să profeţească. 21 Când i s-a spus lui Saul lucrul acesta, el a trimis alţi oameni, dar şi aceştia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni, pentru a treia oară, dar şi aceştia au profeţit. 22 În cele din urmă, a plecat el însuşi spre Rama. A ajuns la fântâna[c] cea mare, care se află în Secu şi a întrebat:
– Unde sunt Samuel şi David?
Cineva i-a răspuns:
– Sunt la Naiot, în Rama.
23 Atunci Saul s-a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el, iar el şi-a continuat drumul profeţind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. 24 S-a dezbrăcat şi el de hainele sale şi a profeţit şi el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua şi toată noaptea aceea. De aceea se zice: „Este oare şi Saul printre profeţi?“
1 Pavel, chemat prin voia lui Dumnezeu să fie apostol al lui Cristos Isus, şi fratele Sostenes, 2 către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei ce cheamă Numele Domnului nostru, Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru, în orice loc: 3 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumire
4 Întotdeauna Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi, din pricina harului lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Cristos Isus 5 şi datorită căruia aţi fost îmbogăţiţi în vorbire şi în orice fel de cunoaştere, 6 întrucât mărturia despre Cristos a fost confirmată în mijlocul vostru. 7 Astfel, aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, 8 iar El vă va şi întări până la sfârşit, astfel încât să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. 9 Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la părtăşia cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.
Dezbinări în biserică
10 Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop.[a] 11 Căci, fraţilor, mi s-a dat de ştire despre voi, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri. 12 Ceea ce vreau să spun este că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!“ sau „Eu sunt al lui Apolos!“ sau „Eu sunt al lui Chifa[b]!“ sau „Eu sunt al lui Cristos!“ 13 Oare a fost Cristos împărţit? Sau oare Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? 14 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, în afară de Crispus şi Gaius, 15 pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu! 16 Da, i-am botezat şi pe cei din casa lui Stefanas, dar în afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. 17 Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc Evanghelia[c], nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie golită de folosul ei.
Cristos, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu
18 Căci mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier, însă pentru noi, cei care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu. 19 Fiindcă este scris:
„Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi
şi voi respinge priceperea celor pricepuţi.“[d]
20 Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul[e]? Unde este polemistul[f] acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? 21 Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. 22 Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, 23 însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. 24 Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.
26 Fraţilor, uitaţi-vă la voi, cei care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul oamenilor[g], nici mulţi puternici, nici mulţi de viţă nobilă. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. 28 Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. 29 Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu. 30 Iar voi, datorită Lui, sunteţi în Cristos Isus, Care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare, 31 pentru ca, aşa cum este scris: „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“[h]
Judecata Domnului cu privire la Sion
4 Cum s-a înnegrit aurul
şi cum s-a schimbat aurul curat!
Pietrele sfinte stau risipite
pe la fiecare colţ de stradă.
2 Cum fiii preţioşi ai Sionului,
altădată preţuiţi ca aurul pur,
sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut,
lucrate de mâinile olarului.
3 Până şi şacalii îşi scot sânul
ca să-şi alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă
ca struţii pustiei[a].
4 Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii,
fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
însă nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu delicatese
zac acum părăsiţi pe străzi.
Cei crescuţi în purpură
se lipesc acum de un morman de cenuşă.
6 Vina[b] fiicei poporului meu
este mai mare decât păcatul Sodomei
care a fost distrusă într-o clipă,
fără a pune mâna cineva pe ea[c].
7 Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada
şi mai albi decât laptele.
Trupurile le erau mai roşii decât coralii,
iar feţele[d] le erau ca safirul[e].
8 Acum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea,
astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi.
Pielea li s-a lipit de oase
şi a devenit uscată ca lemnul.
9 Cei ucişi de sabie sunt mai fericiţi
decât cei ucişi de foamete;
lihniţi de foame, aceştia se sting
din lipsa roadelor câmpului!
10 Femeile, care odată erau pline de milă,
şi-au fiert copiii cu mâinile lor;
ei le-au slujit drept hrană
când fiica poporului meu era zdrobită.
11 Domnul Şi-a dezlănţuit toată furia,
Şi-a revărsat mânia Lui aprigă!
A aprins un foc în Sion,
care i-a mistuit temeliile.
12 Regii pământului n-ar fi crezut
şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit
că duşmanul şi vrăjmaşul
vor intra pe porţile Ierusalimului.
13 S-a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui
şi a nelegiuirilor preoţilor lui
care au vărsat în mijlocul lui
sângele celor drepţi.
14 Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi,
atât de mânjiţi de sânge,
încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă
de veşmintele lor.
15 „Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei;
„Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“
Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun:
„Nu vor mai locui aici!“
16 Domnul Însuşi i-a împrăştiat,
nemaiveghind asupra lor[f].
Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect,
iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.
17 Ochii noştri obosiseră,
aşteptând zadarnic ajutorul.
Din turnurile noastre ne uitam
după un neam care nu ne putea izbăvi.
18 Duşmanii ne luau urma,
astfel că nu puteam ieşi în pieţe.
Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră,
căci ne venise sfârşitul.
19 Prigonitorii noştri au fost mai iuţi
decât vulturii cerului.
Ne-au urmărit pe munţi
şi ne-au pândit în pustie.
20 Unsul Domnului, suflarea vieţii noastre,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“
21 Bucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului,
tu, care locuieşti în ţara Uţ!
Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine;
te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!
22 Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit.
El nu-ţi va mai prelungi exilul.
Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi
şi îţi va scoate la iveală păcatele.
Psalmul 35
Al lui David
1 Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
2 Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
3 Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
pentru prigonitorii mei![a]
Grăieşte sufletului meu:
„Eu sunt mântuirea ta!“
4 Să fie ruşinaţi şi umiliţi
cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
cei ce-mi plănuiau răul!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
şi să-i izgonească îngerul Domnului!
6 Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
iar îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8 De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
să cadă în el în timpul prăpădului.
9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi fiinţă va exclama:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“
11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
şi îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14 ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
sfâşiindu-mă fără încetare.
16 Ca nişte bufoni batjocoritori[b]
scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.
19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii
împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“
22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
Să nu zică: „L-am înghiţit!“
26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie şi să se bucure
cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
„Mărit fie Domnul Care doreşte pacea[c] robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
şi lauda Ta toată ziua!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.