M’Cheyne Bible Reading Plan

Căsătoria lui Samson

14 Samson s-a dus la Timna şi a văzut acolo o filisteancă tânără. ² Când s-a întors, şi-a anunţat tatăl şi mama şi le-a zis:

– Am văzut la Timna o filisteancă. Luaţi-mi-o acum de soţie!

³ Tatăl său şi mama sa i-au zis:

– Oare nu este nici o femeie între rudele tale sau în tot poporul, de umbli să-ţi iei soţie de la filistenii cei necircumcişi?

Dar Samson i-a răspuns tatălui său:

– Pe ea să mi-o luaţi căci ea îmi place!

⁴ Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta era îngăduit de Domnul, căci El căuta un prilej ca să-i provoace pe filisteni. În vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel. ⁵ Samson s-a dus la Timna împreună cu tatăl său şi cu mama sa. Când a ajuns la viile din Timna, i-a ieşit înainte un leu tânăr răcnind. ⁶ Duhul Domnului a venit peste Samson şi el a sfâşiat leul cum se sfâşie un ied, fără să aibă nimic în mâini. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. ⁷ Apoi s-a dus să vorbească cu femeia şi ea i-a plăcut lui Samson.

⁸ După o vreme s-a întors să o ia de soţie şi s-a abătut ca să vadă hoitul leului. Şi iată că în hoitul leului era un roi de albine şi miere. ⁹ A luat un fagure de miere în mână şi a plecat mai departe, mâncând. La întoarcere, când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat să mănânce şi lor din miere. Dar nu le-a dezvăluit că luase fagurele din hoitul leului. ¹⁰ Apoi tatăl lui s-a dus la femeia aceea. Acolo Samson dădea un ospăţ căci aşa obişnuiau tinerii. ¹¹ Când cei de acolo l-au văzut, au invitat treizeci de prieteni ca să fie cu el. ¹² Samson le-a zis:

– Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi putea explica şi dezlega în cele şapte zile ale ospăţului, vă voi da treizeci de mantale şi treizeci de schimburi de haine. ¹³ Dar dacă nu veţi fi în stare să mi-o dezlegaţi, atunci voi îmi veţi da treizeci de mantale şi treizeci de schimburi de haine!

Ei i-au răspuns:

– Spune-ne ghicitoarea ca s-o auzim!

¹⁴ El le-a zis:

Timp de trei zile n-au fost în stare să dezlege ghicitoarea.

¹⁵ În a patra zi^[a], i-au zis soţiei lui Samson: „Momeşte-l pe soţul tău să ne dezlege ghicitoarea, altfel îţi vom da foc atât ţie, cât şi familiei tale! Ne-aţi chemat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?“

¹⁶ Soţia lui Samson plângea lângă el şi zicea:

– Cu siguranţă tu mă urăşti şi nu mă iubeşti. Ai spus o ghicitoare celor din poporul meu şi mie nici nu mi-ai dezlegat-o!

El i-a răspuns:

– Din moment ce nu am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele, cum să ţi-o dezleg ţie?

¹⁷ Însă ea a plâns lângă el în toate cele şapte zile cât a ţinut ospăţul. Când au ajuns în ziua a şaptea, el i-a dezlegat-o pentru că îl necăjea necontenit. Apoi ea le-a dezlegat ghicitoarea celor din poporul ei. ¹⁸ În ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui, oamenii din cetate i-au zis:

– Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai puternic decât leul?

– Dacă n-aţi fi arat cu viţeaua mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea, le-a răspuns el.

¹⁹ Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi s-a dus la Aşchelon. A ucis treizeci din oamenii lor şi le-a luat îmbrăcămintea. Apoi a dat schimburile de haine celor ce dezlegaseră ghicitoarea şi, aprins de mânie, s-a întors în casa tatălui său. ²⁰ Soţia lui Samson a fost dată unuia din prietenii lui, chiar celui mai bun dintre ei^[b].

În Corint

18 După aceea a plecat din Atena şi s-a dus în Corint. ² Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Aquila, de neam din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soţia lui, Priscila^[a], deoarece Claudiu^[b] poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma^[c]. Pavel s-a dus la ei ³ şi, fiindcă erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de constructori de corturi. ⁴ În fiecare Sabat, Pavel purta discuţii în sinagogă şi-i convingea atât pe iudei, cât şi pe greci.

⁵ Dar când Silas şi Timotei au sosit din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. ⁶ Când i s-au împotrivit şi l-au batjocorit, el şi-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“ ⁷ Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius^[d] Iustus, un om temător de Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. ⁸ Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui şi, de asemenea, mulţi dintre corintienii care îl auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. ⁹ Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, ¹⁰ căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult popor în această cetate!“ ¹¹ Prin urmare, Pavel a stat acolo un an şi jumătate şi i-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel înaintea proconsulului Galio

¹² În timp ce Galio era proconsul^[e] al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un singur gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată ¹³ şi au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii^[f]!“ ¹⁴ Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloşie gravă, v-aş accepta plângerea, iudeilor; ¹⁵ dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume şi la Legea voastră, vă priveşte! Eu nu vreau să fiu judecător în aceste lucruri!“ ¹⁶ Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. ¹⁷ Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, şi l-au bătut chiar în faţa scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta.

Pavel se întoarce în Antiohia

¹⁸ Pavel a rămas mai multe zile acolo. Apoi şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a^[g] tuns capul în Chencrea^[h], căci făcuse un jurământ^[i]. ¹⁹ Au ajuns în Efes, şi Pavel i-a lăsat acolo pe însoţitorii lui. El a intrat în sinagogă şi a purtat discuţii cu iudeii. ²⁰ Aceştia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el nu a vrut, ²¹ ci şi-a luat rămas bun de la ei, zicând: „(Trebuie neapărat ca sărbătoarea care vine s-o ţin în Ierusalim.)^[j] Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi!“ Şi a plecat din Efes, pe mare. ²² S-a dat jos în Cezareea, s-a dus şi a salutat biserica din Ierusalim^[k] şi apoi a coborât la Antiohia. ²³ După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ţinutul Galatiei şi al Frigiei şi întărindu-i pe toţi ucenicii.

Apolo

²⁴ Un iudeu pe nume Apolos, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent^[l] şi un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes. ²⁵ El era instruit în ce priveşte Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile privitoare la Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. ²⁶ A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Aquila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat şi mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. ²⁷ Pentru că el voia să treacă în Ahaia^[m], fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioşi. ²⁸ Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.

Jugul Babilonului

27 Acesta este Cuvântul pe care Ieremia l-a primit din partea Domnului la începutul domniei lui Zedechia^[a], fiul lui Iosia, regele lui Iuda: ² „Fă-ţi un jug şi nişte legături, mi-a zis Domnul, şi pune-ţi-le pe gât. ³ Apoi trimite cuvânt^[b] regelui Edomului, regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tirului şi regelui Sidonului, prin mesagerii care au venit în Ierusalim la Zedechia, regele lui Iuda, ⁴ şi însărcinează-i să spună stăpânilor lor din partea Domnului Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, astfel: ⁵ «Eu am făcut pământul, oamenii şi animalele care sunt pe faţa pământului, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi îl dau oricui Îmi place. ⁶ Acum, am dat toate aceste ţări în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, slujitorul Meu; chiar şi fiarele câmpului i le-am dat ca să-i fie supuse. ⁷ Toate neamurile îi vor fi supuse lui, fiului său şi nepotului său până va veni şi timpul ţării lui. Atunci multe neamuri şi împăraţi puternici o vor supune.

⁸ Dar dacă vreun neam sau vreun regat nu-i va sluji lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, sau nu-şi va pleca gâtul sub jugul împăratului, atunci voi pedepsi neamul acela cu sabie, cu foamete şi cu molimă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui. ⁹ De aceea, să nu ascultaţi de profeţii voştri, de ghicitorii voştri, de visătorii voştri, de cei ce cheamă morţii şi de vrăjitorii voştri care vă spun că nu veţi sluji împăratului Babilonului, ¹⁰ căci ei vă profeţesc minciuni, ca să fiţi duşi departe din ţara voastră. Eu vă voi izgoni şi veţi pieri. ¹¹ Dar pe poporul care îşi va pleca gâtul sub jugul împăratului Babilonului şi care-i va sluji, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca să o cultive şi să locuiască în ea.»“

¹² „Am spus aceleaşi cuvinte şi lui Zedechia, regele lui Iuda: «Plecaţi-vă gâtul sub jugul împăratului Babilonului şi slujiţi-i lui şi poporului lui ca să trăiţi. ¹³ Pentru ce să muriţi, tu şi poporul acesta, de sabie, de foamete şi de molimă, cum a spus Domnul cu privire la orice neam care nu-i va sluji împăratului Babilonului? ¹⁴ Nu ascultaţi cuvintele profeţilor care vă spun că nu veţi sluji împăratului Babilonului, căci ei vă profeţesc minciuni. ¹⁵ Nu Eu i-am trimis, zice Domnul, ci ei profeţesc minciuni în Numele Meu. De aceea vă voi izgoni şi veţi pieri, voi şi profeţii care vă profeţesc.»

¹⁶ Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor astfel: «Nu ascultaţi cuvintele profeţilor, zice Domnul, care vă spun: ‘Iată, uneltele Casei Domnului vor fi aduse foarte curând din Babilon!’, căci ei vă profeţesc minciuni. ¹⁷ Nu-i ascultaţi, ci slujiţi-i împăratului Babilonului ca să trăiţi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o ruină? ¹⁸ Dacă ei sunt cu adevărat profeţi şi dacă este în ei Cuvântul Domnului, atunci să mijlocească la Domnul Oştirilor ca uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în palatul regelui lui Iuda şi în Ierusalim să nu fie duse în Babilon. ¹⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor cu privire la stâlpi, la ‘mare’^[c], la piedestale şi la celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta ²⁰ şi care n-au fost luate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, când i-a dus în captivitate, din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin^[d], fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda şi pe toţi nobilii lui Iuda şi ai Ierusalimului; ²¹ aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în palatul regelui lui Iuda şi în Ierusalim: ²² ‘Ele vor fi duse în Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când voi veni Eu după ele, zice Domnul. Atunci le voi aduce înapoi şi le voi pune în locul acesta.’»“

Semne ale sfârşitului

13 După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

– Învăţătorule, iată ce pietre^[a] şi ce clădiri!

² Isus i-a răspuns:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat!^[b]

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în dreptul Templului şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat:

⁴ – Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

⁵ Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁶ Vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. ⁷ Când veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, să nu vă neliniştiţi! Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸ Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Vor fi cutremure în diverse locuri şi va fi foamete. Dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. ⁹ Luaţi seama la voi înşivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor^[c] şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Veţi fi puşi să staţi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor din pricina Mea, ca să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁰ Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită la toate neamurile. ¹¹ Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, ci spuneţi ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. ¹² Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ¹³ Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

¹⁴ Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[d] stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁵ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, ¹⁶ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁷ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! ²⁰ Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor. ²¹ Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! ²² Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. ²³ Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile!

²⁴ Dar în zilele acelea, după necazul acela,

²⁶ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori^[f], cu mare putere şi slavă. ²⁷ Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸ Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El^[g] este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

³² Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Fiţi atenţi! Vegheaţi!^[h] Căci nu ştiţi când va sosi vremea.

³⁵ Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa^[i] – ³⁶ şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! ³⁷ Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!