M’Cheyne Bible Reading Plan
Strategia lui Naomi
3 După o vreme Naomi, soacra ei, i-a zis:
– Copila mea, aş vrea să-ţi găsesc un loc de odihnă, unde să-ţi fie bine. 2 Oare Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată că la noapte îşi va vântura orzul în arie. 3 Tu spală-te, unge-te, pune-ţi mantia pe tine şi coboară la aria de treierat. Să nu te faci însă cunoscută lui până nu termină de mâncat şi de băut. 4 Şi când se va duce să se culce, să ţii minte locul unde se va culca. Apoi să te duci într-acolo, să-i dezveleşti picioarele şi să te culci. După aceea îţi va spune el ce trebuie să faci.
5 – Voi face tot ce mi-ai spus! i-a răspuns ea.
6 Rut a coborât la aria de treierat şi a făcut întocmai cum o sfătuise soacra ei. 7 După ce a mâncat şi a băut, Boaz, mulţumit în inima lui, s-a întins să se culce la marginea unui stog. Atunci ea s-a apropiat încet, i-a dezvelit picioarele şi s-a culcat acolo. 8 Pe la miezul nopţii omul s-a speriat; el s-a aplecat şi iată că o femeie era culcată la picioarele sale.
9 – Cine eşti tu? a întrebat el.
– Sunt eu, Rut, slujnica ta! i-a răspuns ea. Întinde-ţi marginea mantiei peste slujitoarea ta,[a] căci tu eşti cel cu drept de răscumpărare!
10 – Binecuvântată să fii de Domnul, copila mea, a zis el. Dragostea pe care ai arătat-o la urmă spune mai mult decât ceea ce ai făcut prima dată, de vreme ce nu ai umblat după cei tineri, fie ei săraci sau bogaţi. 11 De aceea, copila mea, nu te teme! Voi face pentru tine tot ce mi-ai spus, deoarece în toată cetatea se ştie că eşti o femeie cinstită. 12 Este adevărat că eu am drept de răscumpărare, dar mai există cineva, mai apropiat decât mine, care are şi el acest drept. 13 Deocamdată înnoptează aici, iar mâine dimineaţă voi afla dacă acea persoană va dori să te răscumpere. Dacă el nu va dori să te răscumpere, viu este Domnul că te voi răscumpăra eu! Deci culcă-te aici până dimineaţă!
14 Ea a rămas culcată la picioarele lui până spre dimineaţă, trezindu-se mai înainte ca oamenii să se poată vedea unii pe alţii, deoarece Boaz îi spusese:
– Să nu se afle că a intrat o femeie în arie pe timp de noapte!
15 De asemenea, Boaz i-a mai zis:
– Adu-mi mantia ta şi ţine-o bine!
Ea a ţinut-o, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz. După ce i-a pus povara în spate, Boaz[b] a pornit spre cetate.
16 Când Rut a ajuns la soacra sa, aceasta a întrebat-o:
– Cum a fost, copila mea?
Rut i-a istorisit tot ce a făcut omul acela pentru ea. 17 Apoi a încheiat zicând:
– Mi-a mai dat şi aceste şase măsuri de orz, spunându-mi: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.“
18 Naomi i-a zis:
– Aşteaptă, copila mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, dar îţi spun că omul acesta nu-şi va găsi liniştea până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.
Boaz se căsătoreşte cu Rut
4 Boaz s-a dus la poarta cetăţii şi s-a aşezat acolo. Tocmai atunci trecea cel ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz. Boaz i-a zis:
– Prietene, întoarce-te şi aşază-te aici, te rog!
Acesta s-a întors şi s-a aşezat. 2 Boaz a adus şi zece dintre cei din sfatul bătrânilor[c] cetăţii, zicându-le:
– Aşezaţi-vă aici!
Ei s-au aşezat acolo.
3 Apoi i-a zis celui cu drept de răscumpărare:
– Naomi, care s-a întors din câmpiile Moabului, a scos la vânzare parcela de pământ care era a rudei noastre, Elimelek. 4 M-am gândit să te anunţ şi să-ţi spun: „Cumpăr-o acum de faţă cu locuitorii şi de faţă cu cei din sfatul bătrânilor poporului meu. Dacă vrei deci s-o răscumperi, răscumpăr-o, dar dacă nu vrei s-o răscumperi, atunci spune-mi, ca să ştiu, căci nu este nimeni înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine urmez eu.
– O voi răscumpăra eu, i-a răspuns acesta.
5 – În ziua în care vei cumpăra parcela de la Naomi, i-a mai zis Boaz, va trebui s-o răscumperi şi pe moabita Rut[d], soţia celui ce a murit, ca să păstrezi numele mortului în cadrul moştenirii lui.
6 Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i-a răspuns:
– Aşa nu-mi permit s-o răscumpăr, ca nu cumva să-mi pun în primejdie propria moştenire.
Răscumpăr-o tu! Poţi lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu-mi permit s-o răscumpăr.
7 Pe vremuri, în Israel, pentru a întări toate rânduielile privitoare la răscumpărare şi la schimbarea dreptului de răscumpărare, unul îşi scotea sandala şi i-o dădea celuilalt. Aceasta slujea drept mărturie în Israel. 8 Deci cel ce avea drept de răscumpărare i-a zis lui Boaz:
– Cumpăr-o tu!
Apoi şi-a scos sandala. 9 Atunci Boaz le-a zis celor din sfatul bătrânilor şi întregului popor:
– Astăzi sunteţi martori că am cumpărat din mâna lui Naomi tot ce a aparţinut lui Elimelek, lui Chilion şi lui Mahlon. 10 De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahlon, am cumpărat-o de soţie, ca să păstrez numele mortului în cadrul moştenirii lui, astfel încât să nu se şteargă numele acestuia dintre rudele lui şi din cetatea sa. Sunteţi martori astăzi!
11 Tot poporul care era la poartă şi cei din sfatul bătrânilor i-au răspuns:
– Suntem martori! Să o facă Domnul pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela şi ca pe Lea care, împreună, au zidit Casa lui Israel! Să-ţi sporească puterea în Efrata şi să-ţi faci un nume în Betleem! 12 Fie familia ta, prin urmaşul[e] pe care ţi-l va da Domnul din această tânără, ca familia lui Pereţ care i s-a născut lui Iuda din Tamar.
Linia genealogică a lui David
13 Boaz a luat-o pe Rut şi ea a devenit soţia lui. El a intrat la ea[f] şi Domnul a dat rod pântecului ei, astfel că aceasta a născut un fiu. 14 Femeile i-au zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie Domnul, Cel Ce nu te-a lăsat astăzi fără un răscumpărător. Fie ca numele lui să fie vestit în Israel! 15 El îţi va reînviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţii tale, căci l-a născut nora ta care te iubeşte şi care preţuieşte pentru tine mai mult decât şapte fii.“
16 Naomi a luat copilul, l-a strâns la piept şi i-a fost acestuia ca o mamă. 17 Vecinele i-au pus numele Obed, spunând: „I s-a născut un fiu lui Naomi!“ El a fost tatăl lui Işai, tatăl lui David.
18 Aceştia sunt descendenţii lui Pereţ:
din Pereţ s-a născut Heţron,
19 din Heţron s-a născut Ram,
din Ram s-a născut Aminadab,
20 din Aminadab s-a născut Nahşon,
din Nahşon s-a născut Salmon[g],
21 din Salmon s-a născut Boaz,
din Boaz s-a născut Obed,
22 din Obed s-a născut Işai,
iar din Işai s-a născut David.
Pavel în Malta
28 După ce am fost scăpaţi din primejdie, am aflat că insula se numea Malta. 2 Barbarii[a] ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia şi din pricina frigului, şi ne-au primit alături de ei pe toţi. 3 Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână. 4 Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea[b] nu-l lasă să trăiască!“ 5 Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să sufere nici un rău. 6 Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu. 7 Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare ale fruntaşului[c] insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit şi ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat. 9 După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalţi de pe insulă care aveau boli, au venit şi ei şi au fost vindecaţi. 10 Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziţie lucrurile de care aveam nevoie.
Pavel soseşte la Roma
11 După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă şi care avea emblema Dioscurilor[d]. 12 Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, 13 iar de acolo am plecat mai departe şi am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, 14 unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile. Şi aşa am ajuns în Roma. 15 Când fraţii de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius şi până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a fost încurajat.
16 Când am intrat în Roma (, centurionul i-a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar)[e] lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.
Pavel predică la Roma
17 După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntaşii iudeilor, iar când aceştia s-au adunat le-a zis:
– Bărbaţi, fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoşilor noştri, totuşi am fost luat prizonier în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor. 18 Aceştia, după ce m-au interogat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea. 19 Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deşi nu aveam de adus nici o acuzaţie împotriva neamului meu. 20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ!
21 Ei i-au răspuns:
– Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi nici unul dintre fraţii care au venit aici n-a anunţat sau n-a vorbit ceva rău despre tine. 22 Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândeşti, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbeşte împotriva acestei partide.
23 Aşadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulţi în locul unde era găzduit, iar el, de dimineaţă până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi. 24 Unii erau convinşi de cele spuse de el, dar alţii erau necredincioşi. 25 Fiindcă ei plecau acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri, 26 când a zis:
«Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:
Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege
şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe!
27 Căci inima celor din acest popor s-a împietrit!
Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec!»[f]
28 Să ştiţi deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi ele o vor asculta!“ 29 (Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)[g]
30 Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase. Şi-i primea pe toţi cei ce veneau la el, 31 predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi dând învăţătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.
Ieremia este aruncat într-un puţ
38 Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iehucal[a], fiul lui Şelemia şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea înaintea întregului popor. El spunea:
2 „Aşa vorbeşte Domnul: «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete şi de molimă, dar cel care va ieşi şi se va duce la caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăşi viaţa lui şi astfel el va trăi.»“
3 „Aşa vorbeşte Domnul: «Această cetate va fi dată cu siguranţă în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care o va cuceri.»“
4 Atunci conducătorii poporului i-au zis regelui:
– Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează ostaşii care au mai rămas în cetate şi întreg poporul prin cuvântările pe care le ţine. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.
5 Regele Zedechia le-a răspuns:
– Iată, el este în mâinile voastre, căci regele nu poate face nimic împotriva cuvintelor voastre.
6 Ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în puţul lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniţei. Ei l-au coborât înăuntru cu nişte funii. Acolo nu era apă, ci doar noroi, astfel că Ieremia s-a afundat în noroi.
7 Însă cuşitul[b] Ebed-Melek, un eunuc de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într-un puţ. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin, 8 Ebed-Melek a ieşit din palat şi i-a zis:
9 – Stăpâne, regele meu, oamenii aceştia s-au purtat cu răutate prin tot ce i-au făcut profetului Ieremia. Ei l-au aruncat într-un puţ şi va muri de foame acolo, căci nu mai este pâine în cetate!
10 Atunci regele a poruncit cuşitului Ebed-Melek:
– Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate-l pe profetul Ieremia din puţ, până nu moare!
11 Ebed-Melek i-a luat cu el pe oamenii aceia, s-au dus într-o odaie aflată sub vistieria palatului şi au luat de acolo nişte zdrenţe vechi şi nişte haine purtate, pe care le-au coborât apoi cu nişte funii în puţul în care era Ieremia. 12 Atunci cuşitul Ebed-Melek i-a zis lui Ieremia: „Pune-ţi aceste zdrenţe şi aceste haine vechi sub subsuori şi apoi leagă-ţi funia de jur împrejur.“ Ieremia a făcut aşa, 13 iar ei l-au tras cu funiile şi l-au scos din puţ. Ieremia a rămas în curtea temniţei.
Zedechia îi cere iarăşi sfatul lui Ieremia
14 După aceea, regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia şi acesta a fost adus la intrarea a treia a Casei Domnului.
– Te voi întreba ceva, i-a zis regele, dar să nu-mi ascunzi nimic.
15 Ieremia i-a răspuns lui Zedechia:
– Dacă-ţi voi răspunde, nu mă vei ucide oare? Şi dacă-ţi voi da un sfat, mă vei asculta tu oare?
16 Regele Zedechia i-a jurat lui Ieremia în secret şi i-a zis:
– Viu este Domnul, Care ne-a dat viaţă, că nu te voi ucide şi nu te voi da în mâinile celor ce caută să-ţi ia viaţa!
17 Atunci Ieremia i-a zis lui Zedechia:
– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, vei rămâne în viaţă şi cetăţii acesteia nu i se va da foc; astfel tu şi familia ta veţi trăi. 18 Dar, dacă nu te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeenilor, care îi vor da foc, iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!“
19 Regele Zedechia i-a zis lui Ieremia:
– Mi-e frică de iudeii care s-au dus de partea caldeenilor, ca nu cumva să fiu dat în mâinile lor, iar ei să mă maltrateze.
20 – Nu te vor da, i-a răspuns Ieremia. Acum ascultă glasul Domnului şi fă ce ţi-am spus. Doar aşa îţi va merge bine şi vei rămâne în viaţă. 21 Dar, dacă refuzi să te predai, iată ce mi-a descoperit Domnul: 22 „Toate femeile care au mai rămas în palatul regelui lui Iuda vor fi duse la conducătorii împăratului Babilonului. Ele îţi vor zice:
«Prietenii tăi de încredere
te-au ademenit şi te-au înduplecat!
Acum că ţi s-au afundat picioarele în noroi,
prietenii tăi ţi-au întors spatele!»
23 Toate soţiile şi toţi copiii tăi vor fi duşi la caldeeni. Nici tu nu vei scăpa din mâinile lor, căci vei fi prins de împăratul Babilonului, iar cetăţii acesteia i se va da foc[c].“
24 Zedechia i-a zis lui Ieremia:
– Să nu spui nimănui nimic din cuvintele acestea şi nu vei muri. 25 Iar dacă conducătorii vor auzi că am vorbit cu tine şi dacă vor veni şi te vor întreba: „Spune-ne ce i-ai zis regelui? Nu ne ascunde nimic şi nu te vom ucide! Şi ce ţi-a răspuns regele?“, 26 să le răspunzi astfel: „L-am rugat pe rege să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo.“
27 Toţi conducătorii au venit la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a zis toate cuvintele pe care regele i-a poruncit să le spună. Atunci ei nu i-au mai spus nimic, căci nici unul nu auzise discuţia cu regele.
28 Ieremia a rămas astfel în curtea temniţei până în ziua în care a fost cucerit Ierusalimul.
Psalmul 11
Pentru dirijor. Al lui David.
1 La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?
2 Cei răi îşi încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata pe coardă,
ca să-l ţintească pe întuneric
pe cel cu inima cinstită.
3 Când temeliile se surpă,
ce mai poate face cel drept?
4 Domnul este în Templul Său cel sfânt,
Domnul este pe tronul Lui din ceruri.
Ochii Lui privesc
şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.
5 Domnul îl cercetează pe cel drept,
dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa,
sufletul Lui îi urăşte.[a]
6 Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă,
un vânt dogoritor este cupa de care au parte,
7 căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,
iar cei drepţi privesc faţa Lui.
Psalmul 12
Pentru dirijor. De cântat în şeminit[b]. Un psalm al lui David.
1 Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi[c]
şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!
2 În zadar se linguşesc unul pe altul
şi vorbesc de la inimă la inimă.
3 Nimicească Domnul buzele linguşitoare
şi limba lăudăroasă,
4 pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi;
suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“
5 „Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş,
chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul,
şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“
6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,
ca argintul purificat într-un cuptor de pământ,
rafinat de şapte ori.
7 Tu, Doamne, ne vei păzi,
Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni[d].
8 Cei răi mişună peste tot,
când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.