M’Cheyne Bible Reading Plan
Saul îi învinge pe amoniţi şi este confirmat drept rege
11 Amonitul Nahaş a venit şi şi-a aşezat tabăra împotriva Iabeşului din Ghilad. Atunci toţi bărbaţii din Iabeş i-au zis lui Nahaş:
– Încheie cu noi un legământ, iar noi îţi vom sluji.
2 Dar Nahaş, amonitul, le-a zis:
– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, aruncând în acest fel ruşinea peste întregul Israel.
3 Cei din sfatul bătrânilor Iabeşului i-au zis:
– Lasă-ne un răgaz de şapte zile pentru a putea trimite mesageri în toate teritoriile lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne elibereze, ne vom preda ţie.
4 Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul şi au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul a început să plângă în hohote. 5 Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor şi a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu poporul de plânge?“
Atunci ei i-au povestit despre mesajul bărbaţilor din Iabeş. 6 Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el s-a aprins de mânie. 7 A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi a trimis bucăţile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, spunând: „Aşa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul şi pe Samuel.“ Groaza Domnului a intrat în popor, astfel că ei au ieşit la luptă ca un singur om. 8 Când Saul i-a numărat la Bezek, din Israel erau trei sute de mii de bărbaţi, iar din Iuda erau treizeci de mii de bărbaţi. 9 Atunci le-a zis mesagerilor care au venit: „Aşa să spuneţi bărbaţilor din Iabeş-Ghilad: «Mâine, când va dogori soarele, veţi fi izbăviţi!»“ Când au sosit mesagerii şi le-au spus aceste lucruri bărbaţilor din Iabeş, aceştia s-au bucurat. 10 Ei le-au zis amoniţilor: „Mâine ne vom preda vouă şi veţi putea să faceţi cu noi tot ce veţi vrea.“
11 În ziua următoare, Saul a împărţit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineaţă[a] au pătruns în tabăra amoniţilor şi i-au zdrobit până la arşiţa zilei. Cei care au supravieţuit s-au împrăştiat, astfel încât n-au mai fost lăsaţi împreună nici măcar doi dintre ei.
12 Atunci poporul i-a zis lui Samuel:
– Care au fost cei ce n-au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceţi-i la noi pe aceşti oameni, ca să-i ucidem.
13 Dar Saul a zis:
– Nici un om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi Domnul l-a izbăvit pe Israel.
14 Atunci Samuel a spus poporului:
– Să mergem la Ghilgal şi să reafirmăm acolo monarhia.
15 Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au încoronat pe Saul în prezenţa Domnului. Au adus acolo jertfe de pace[b] înaintea Domnului şi s-au bucurat foarte mult, atât Saul, cât şi toţi israeliţii.
Alegerea suverană a lui Dumnezeu
9 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră 2 că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, 3 întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup 4 şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea[a], slava[b], legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. 5 Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci[c]! Amin.
6 Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul[d] lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel. 7 Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa[e] ta.“[f] 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă. 9 Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“[g] 10 Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om[h], strămoşul nostru Isaac. 11 Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, – 12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“[i] 13 Aşa cum este scris:
„Pe Iacov l-am iubit,
dar pe Esau l-am urât.“[j]
14 Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz! 15 Căci lui Moise i-a spus:
„Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur
şi am milă de cine vreau să am milă.“[k]
16 Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare, 17 pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon:
„Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea
şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“[l]
18 Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.
19 Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?[m] 21 Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? 23 Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, 24 incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri? 25 Aşa cum spune în Osea:
„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,
şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».[n]
26 Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!»,
acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“[o]
27 Iar Isaia strigă despre Israel:
„Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării,
totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,
28 căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“[p]
29 Aşa cum a prezis Isaia:
„Dacă Domnul Oştirilor[q] nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi[r],
am fi ajuns ca Sodoma
şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“[s]
Necredinţa lui Israel
30 Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –, 31 însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină. 32 De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire, 33 aşa cum este scris:
„Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire
şi o Stâncă de cădere!
Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[t]
Profeţie împotriva Moabului
48 Cu privire la Moab:
„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriatayim va fi acoperit de ruşine şi cucerit!
Fortăreaţa[a] va fi acoperită de ruşine şi zdrobită!
2 Moab nu va mai fi lăudat;
la Heşbon[b] se pune la cale nimicirea lui:
‘Să mergem şi să-l distrugem dintre neamuri!’
Şi tu, Madmen[c], vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3 Un strigăt se aude din Horonaim:
‘Este prăpăd şi mare distrugere!’
4 Moab va fi zdrobit;
chiar şi cei mici ai lui vor striga[d].
5 Ei merg pe urcuşul spre Luhit,
plângând fără încetare,
căci jos, în Horonaim,
au auzit strigătul de cotropire al duşmanilor.
6 Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa,
devenind ca un tufiş[e] din pustie!
7 Veţi fi capturaţi
pentru că vă încredeţi în lucrările şi în bogăţiile voastre.
Chemoş va merge în captivitate
împreună cu preoţii şi conducătorii lui.
8 Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăţi
şi nici una nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
şi podişul va fi distrus,
căci Domnul a vorbit.
9 Presăraţi sare asupra Moabului,
căci va fi pustiit![f]
Cetăţile lui vor deveni o pustie
şi nimeni nu va mai locui în ele.
10 Blestemat să fie cel ce face cu neglijenţă lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!
11 Încă din tinereţea lui, Moabul a fost liniştit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr-un vas în altul,
nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s-a păstrat gustul
şi nu i s-a schimbat aroma.
12 Dar, iată, vin zile, zice Domnul,
când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui,
şi ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
şi-i vor sparge ulcioarele.
13 Atunci Moabului îi va fi ruşine cu Chemoş, aşa cum şi Casei lui Israel i-a fost ruşine, când şi-a pus încrederea în viţelul de la Betel[g].
14 Cum puteţi să ziceţi: ‘Noi suntem viteji,
bărbaţi curajoşi în luptă!’?
15 Moabul va fi distrus şi cetăţile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleşi vor fi înjunghiaţi,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.
16 Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17 Bociţi-l, voi, toţi cei din jurul lui,
toţi aceia care-i cunoaşteţi faima!
Ziceţi: ‘Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!’
18 Coboară-te din slava ta
şi aşază-te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
şi-ţi va distruge fortăreţele!
19 Stai lângă drum şi pândeşte,
locuitoare a Aroerului!
Întreabă pe cel ce fuge şi pe cea care-şi scapă viaţa,
întreabă: ‘Ce se întâmplă?’
20 Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit.
Bociţi şi strigaţi tare!
Vestiţi de-a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21 A venit judecata împotriva ţării din podiş, împotriva Holonului, Iahţei şi Mefaatului, 22 împotriva Dibonului, Neboului şi Bet-Diblataimului, 23 împotriva Chiriatayimului, Bet-Gamulului şi Bet-Meonului, 24 împotriva Cheriotului, împotriva Boţrei, împotriva tuturor cetăţilor din ţara Moabului, de departe sau de aproape. 25 Puterea[h] Moabului este tăiată şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
26 Îmbătaţi-l, căci s-a fălit împotriva Domnului! Tăvălească-se Moab în vărsătura lui şi să ajungă o pricină de râs!
27 N-a fost Israel batjocorit de tine? A fost el prins printre hoţi de-ţi clatini capul în semn de batjocură ori de câte ori vorbeşti despre el?
28 Părăsiţi cetăţile şi locuiţi printre stânci,
locuitori ai Moabului!
Fiţi ca un porumbel care-şi face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29 Noi am auzit de mândria lui Moab,
de aroganţa lui peste măsură de mare şi de înfumurarea lui,
de mândria, de semeţirea
şi de trufia inimii lui.
30 Cunosc neruşinarea lui, zice Domnul, dar este zadarnică,
şi lăudăroşenia lui nu duce la nimic.
31 De aceea, plâng pentru Moab,
plâng cu glas tare pentru întregul Moab
şi gem[i] pentru toţi oamenii din Chir-Hareset[j].
32 Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la Iazer[k],
dar pustiitorul s-a năpustit
asupra fructelor tale de vară şi asupra strugurilor tăi.
33 S-a dus bucuria şi veselia
din livezile şi de pe câmpiile Moabului.
Am secat vinul din teascuri
şi nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34 Sunetul strigătelor lor răsună din Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, din Ţoar până la Horonaim şi Eglat-Şelişia, căci până şi apele Nimrimului sunt secate. 35 În Moab voi face ca oamenii să înceteze să mai aducă jertfe pe înălţimi şi să mai ardă tămâie în cinstea zeilor lor, zice Domnul. 36 De aceea, inima mea jeleşte ca un fluier pentru Moab, jeleşte ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset, căci averile pe care le-au strâns au pierit. 37 Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; toate mâinile au tăieturi şi toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38 Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe este doar jale, căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas, care nu mai place nimănui, zice Domnul. 39 Cât este de zdrobit Moabul! Cum jelesc cu toţii! Cum îşi apleacă Moab spatele plin de ruşine! Moab a devenit o pricină de râs şi de groază pentru toţi cei din jur.»“
40 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, un vultur se năpusteşte
şi îşi întinde aripile peste Moab.
41 Cheriotul[l] va fi cucerit
şi fortăreţele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile naşterii.
42 Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s-a semeţit împotriva Domnului.
43 Teroarea, groapa şi laţul te aşteaptă,
locuitor al Moabului, zice Domnul.
44 Cine va fugi de teroare
va cădea în groapă,
şi cine se va ridica din groapă
va fi prins în laţ,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui, zice Domnul.
45 Fugarii stau fără putere
la umbra Heşbonului,
căci un foc iese din Heşbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care mistuie fruntea Moabului
şi capetele fiilor tumultului.
46 Vai de tine, Moabule!
Poporul lui Chemoş este nimicit!
Fiii tăi sunt luaţi în captivitate
şi fiicele tale în exil.
47 Dar în zilele de pe urmă, îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului, zice Domnul.»“
Aici se sfârşeşte judecata asupra Moabului.
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Doamne, din pricina Numelui Tău,
iartă-mi vina, căci mare este!
12 Cine se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 El va locui în fericire,
iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
14 Sfatul[b] Domnului este pentru cei ce se tem de El,
iar legământul Lui le dă învăţătură.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laţ.
16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
căci sunt singur şi necăjit!
17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit;
izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu
şi iartă toate păcatele mele!
19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc,
şi la înverşunata ură cu care mă urăsc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă,
nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine!
21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine!
22 Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.