M’Cheyne Bible Reading Plan
Conflictul dintre Mica şi daniţi
18 În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminţia lui Dan îşi căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-şi însuşiseră moştenirea primită în mijlocul seminţiilor lui Israel. 2 Daniţii au trimis dintre ei toţi, din clanurile lor, cinci bărbaţi viteji din Ţora şi din Eştaol, ca să umble prin ţară şi s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi iscodiţi ţara!“ Aceştia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica şi au înnoptat acolo. 3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul[a] tânărului levit şi s-au dus într-acolo. Ei i-au zis:
– Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?
4 El le-a răspuns:
– Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, el mă plăteşte şi eu îi sunt preot!
5 Ei i-au zis:
– Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să ştim dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!
6 Preotul le-a răspuns:
– Mergeţi în pace deoarece călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului!
7 Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranţă, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniştit şi încrezător. Ei locuiau nestânjeniţi în ţară şi nu erau vasalii nimănui.[b] Erau departe de sidonieni şi nu ţineau legătura cu alţi oameni[c]. 8 Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi Eştaol, aceştia i-au întrebat:
– Ce veste ne aduceţi?
9 Ei le-au răspuns:
– Haideţi să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ţinutul şi este foarte bun! Nu fiţi aşa de nepăsători şi de leneşi, ci duceţi-vă şi puneţi stăpânire pe ţinut! 10 Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor încrezător. Ţinutul este întins şi încăpător şi Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!
11 Şase sute de oameni din clanul daniţilor, înzestraţi cu arme de război, au pornit din Ţora şi din Eştaol. 12 Ei au înaintat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela s-a numit Mahane-Dan[d], el aflându-se şi astăzi în Chiriat-Iearim. 13 De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim şi au ajuns aproape de casa lui Mica. 14 Cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul Laiş, au luat cuvântul şi le-au zis rudelor lor: „Ştiţi că într-una din aceste case există un efod[e], terafimi[f], un idol cioplit şi un idol turnat? Cred că ştiţi acum ce aveţi de făcut!“ 15 S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate. 16 Cei şase sute de războinici înarmaţi stăteau la intrarea porţii. 17 Apoi cele cinci iscoade au plecat de lângă el şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei şase sute de războinici înarmaţi, cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul s-au dus înăuntru şi au luat idolul cioplit, efodul, terafimii şi idolul turnat. 18 Când aceştia au intrat în casa lui Mica să ia idolul cioplit, terafimii şi idolul turnat, preotul le-a zis:
– Ce faceţi?
19 Ei i-au răspuns:
– Taci, nu mai zice nimic şi vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte şi preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unui clan din Israel?
20 Preotul s-a bucurat în inima lui şi, luând efodul, terafimii şi idolul turnat, a plecat împreună cu poporul. 21 Apoi au plecat mai departe, punând în faţa lor copiii, vitele şi bunurile. 22 După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care îşi aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemaţi să pornească în urmărirea daniţilor.
23 Când au strigat după daniţi, aceştia s-au întors şi i-au zis lui Mica:
– Ce ai de strigi după noi?
24 El le-a răspuns:
– Cum puteţi să-mi spuneţi ce am? Mi-aţi luat zeii pe care mi-i făcusem, mi-aţi luat şi preotul şi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân?
25 Daniţii i-au zis:
– Să nu te mai auzim, căci altfel nişte oameni înverşunaţi se vor năpusti asupra ta şi îţi vei pierde viaţa atât tu, cât şi familia ta!
26 Apoi daniţii şi-au văzut mai departe de drum. Când a văzut Mica că aceştia erau mai puternici decât el,
s-a întors acasă.
Daniţii cuceresc cetatea Laiş
27 Astfel, după ce au luat preotul şi ceea ce făcuse Mica, aceştia şi-au continuat drumul până ce au ajuns în Laiş, la un popor liniştit şi încrezător. I-au ucis pe locuitori cu sabia şi au dat foc cetăţii. 28 Nimeni nu i-a izbăvit, pentru că erau departe de Sidon şi nu ţineau legătura cu alţi oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob. Daniţii au rezidit-o şi au locuit în ea. 29 Au numit cetatea Dan, după numele lui Dan, strămoşul lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetăţii era Laiş. 30 Daniţii şi-au înălţat unul din idoli pentru ei şi pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise[g]; el şi urmaşii lui au fost preoţii seminţiei lui Dan până în ziua când ţara a ajuns în captivitate. 31 Cât timp Casa lui Dumnezeu a fost la Şilo, daniţii au păstrat idolul turnat al lui Mica, ca zeu al lor.
22 „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mi acum apărarea faţă de voi!“ 2 Când au auzit ei că li se adresează în limba aramaică[a], au făcut şi mai multă linişte. 3 Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta şi am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu stricteţea Legii strămoşilor noştri, fiind tot atât de plin de râvnă faţă de Dumnezeu cum sunteţi voi toţi astăzi. 4 Am persecutat până la moarte această Cale, am legat şi am pus în închisoare bărbaţi şi femei, 5 aşa cum, de altfel, pot depune mărturie cu privire la mine şi marele preot precum şi tot sfatul bătrânilor[b], de la care am primit şi scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să-i aduc legaţi la Ierusalim chiar şi pe cei de acolo, ca să fie pedepsiţi.
6 În timp ce eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. 7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?» 8 Eu am întrebat: «Cine eşti, Doamne[c]?» El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret, Cel pe Care tu Îl persecuţi!» 9 Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înţelegeau cuvintele Celui Ce-mi vorbea. 10 Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune tot ce s-a hotărât să faci.» 11 Cum, din cauza strălucirii acelei lumini, nu puteam vedea, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi m-au dus în Damasc.
12 Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, după cum cere Legea, şi vorbit de bine de către toţi iudeii care locuiau acolo, 13 a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi m-am uitat la el. 14 El a zis: «Dumnezeul strămoşilor noştri te-a ales ca să-I cunoşti voia, să-L vezi pe Cel Drept şi să auzi cuvinte din gura Lui, 15 pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. 16 Iar acum, ce aştepţi?! Ridică-te, fii botezat şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!»
17 După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18 şi L-am văzut pe Domnul spunându-mi: «Grăbeşte-te, ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!» 19 Eu am zis: «Doamne, ei ştiu că eu îi băgam în închisoare şi îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, 20 iar când era vărsat sângele lui Ştefan, martorul[d] Tău, eram şi eu de faţă, dându-mi aprobarea şi păzind hainele celor ce-l omorau!» 21 Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“
Pavel şi tribunul roman
22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“ 23 În timp ce ei ţipau, îşi azvârleau hainele şi aruncau praf în văzduh, 24 tribunul a poruncit să fie dus în fort şi să fie interogat prin lovituri de bici, ca să afle din ce cauză strigau aşa împotriva lui. 25 În timp ce-l legau cu curele, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?“[e] 26 Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun şi l-a anunţat, spunându-i: „Ce vrei să faci? Omul acesta este roman!“
27 Tribunul s-a dus la el şi l-a întrebat:
– Spune-mi, eşti roman?
– Da, i-a răspuns Pavel.
28 Tribunul a zis:
– Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.
Pavel i-a zis:
– Eu sunt chiar născut roman.[f]
29 Imediat, cei ce urmau să-l interogheze s-au retras de la el, iar tribunul, când a aflat că este cetăţean roman, s-a temut, pentru că-l legase.
Pavel înaintea Sinedriului
30 În ziua următoare, vrând să ştie exact de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune conducătorii preoţilor şi tot Sinedriul. Apoi l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus să stea înaintea lor.
Ieremia cumpără un teren
32 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în al zecelea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, care era al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar. 2 În acea vreme oştirea împăratului Babilonului asedia Ierusalimul şi profetul Ieremia era închis în curtea temniţei din palatul regelui lui Iuda. 3 Zedechia, regele lui Iuda, îl închisese acolo, spunându-i: „De ce profeţeşti şi zici: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului şi el o va cuceri. 4 Zedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâinile caldeenilor, ci, cu siguranţă, va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, căruia îi va vorbi faţă în faţă şi pe care-l va vedea cu propriii lui ochi. 5 Împăratul Babilonului îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aduce aminte Eu de el, zice Domnul. Chiar dacă vă veţi lupta împotriva caldeenilor, nu veţi avea izbândă.’»“
6 Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 7 «Hanamel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: ‘Cumpără terenul meu din Anatot, deoarece tu ai dreptul de răscumpărare şi-l poţi cumpăra.’»“
8 Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după cum îmi spusese Domnul, în curtea temniţei şi mi-a zis: „Cumpără, te rog, terenul meu din Anatot, în teritoriul lui Beniamin, căci tu ai dreptul de moştenire şi de răscumpărare, cumpără-l!“
Am ştiut că acesta era Cuvântul Domnului, 9 aşa că am cumpărat de la Hanamel, fiul unchiului meu, terenul din Anatot şi i-am cântărit şaptesprezece şecheli[a] de argint. 10 Am semnat şi pecetluit actul, am pus martori şi i-am cântărit argintul într-o cumpănă. 11 Am luat apoi actele de cumpărare, atât pe cel pecetluit, în care erau termenii şi condiţiile cumpărării, cât şi pe cel nepecetluit, 12 şi i le-am dat lui Baruc, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, în prezenţa vărului meu Hanamel, a martorilor care au semnat actele de cumpărare şi în prezenţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniţei. 13 În prezenţa lor i-am dat lui Baruc următoarea poruncă: 14 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia aceste documente, atât actul de cumpărare pecetluit, cât şi pe cel nepecetluit, şi pune-le într-un vas de pământ ca să se păstreze multă vreme!» 15 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Se vor mai cumpăra case, terenuri şi vii în ţara aceasta.»“
16 După ce am dat actele de cumpărare a terenului lui Baruc, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului astfel:
17 „Ah, Stăpâne Doamne, Tu ai făcut cerurile şi pământul prin puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins. Nimic nu este prea greu pentru Tine! 18 Tu arăţi îndurare la mii de generaţii, dar aduci pedeapsa pentru nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor. Tu eşti Dumnezeul cel Mare şi Puternic, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor. 19 Sfaturile Tale sunt măreţe şi faptele Tale sunt puternice. Ochii Tăi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după rodul faptelor lui. 20 Tu ai făcut semne şi minuni în ţara Egiptului şi le-ai continuat până în ziua de azi, atât în Israel, cât şi în întreaga lume, şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi.
21 L-ai scos pe poporul Tău, Israel, din ţara Egiptului cu semne şi minuni, cu mână tare, cu braţ întins şi cu o mare spaimă. 22 Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care juraseşi strămoşilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere. 23 Ei au venit şi au luat-o în stăpânire, dar nu au ascultat de glasul Tău şi n-au păzit Legea Ta. Tot ce le porunciseşi să facă, nu au făcut. Atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri.
24 Iată cum se înalţă rampe de asalt împotriva cetăţii ca să fie cucerită! Din cauza sabiei, a foametei şi a molimei cetatea va cădea în mâinile caldeenilor, care o atacă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat, după cum vezi Tu Însuţi. 25 Stăpâne Doamne, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ţi cu argint un teren şi pune martori!», dar iată că cetatea este dată în mâinile caldeenilor!“
26 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: 27 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva prea greu pentru Mine? 28 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Dau cetatea aceasta în mâinile caldeenilor şi în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi ei o vor cuceri. 29 Caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăţi, vor intra, îi vor da foc şi o vor arde. Vor arde toate casele pe acoperişul cărora poporul a ars tămâie pentru Baal şi a turnat jertfe de băutură în cinstea altor dumnezei ca să Mă mânie. 30 Israeliţii şi cei din Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei încă din tinereţea lor; israeliţii M-au mâniat întruna prin lucrările mâinilor lor, zice Domnul. 31 Din ziua când a fost zidită şi până astăzi, cetatea aceasta n-a încetat să-Mi provoace mânia şi furia; de aceea, trebuie să o alung din faţa Mea. 32 Israeliţii şi cei din Iuda M-au provocat la mânie prin tot răul pe care l-au săvârşit, atât ei, cât şi regii şi conducătorii lor, preoţii şi profeţii lor, oamenii din Iuda şi locuitorii Ierusalimului. 33 S-au întors cu spatele la Mine şi nu cu faţa. I-am învăţat iarăşi şi iarăşi, dar ei nu au ascultat şi nu au acceptat disciplinarea. 34 Şi-au aşezat idolii lor urâcioşi în Casa peste care este chemat Numele Meu şi au pângărit-o. 35 Au construit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să-şi treacă fiii şi fiicele prin foc[b] în cinstea lui Moleh, lucru pe care nu Eu li-l poruncisem şi nici prin minte nu-mi trecuse că ei vor săvârşi asemenea urâciuni ca să-l facă pe Iuda să păcătuiască.»
36 Acum însă, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cetatea aceasta despre care voi ziceţi că va fi dată în mâinile împăratului Babilonului prin sabie, foamete şi molimă: 37 «Iată, îi voi aduna din toate ţările unde i-am alungat în mânia, furia şi înverşunarea Mea cea mare, îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în siguranţă. 38 Ei vor fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor. 39 Le voi da o singură inimă şi o singură cale, ca să se teamă de Mine tot timpul, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. 40 Voi încheia cu ei un legământ veşnic: nu Mă voi opri din a le face bine şi voi pune înăuntrul lor frica de Mine, ca să nu se mai depărteze de Mine. 41 Mă voi bucura să le fac bine şi îi voi planta cu adevărat în ţara aceasta din toată inima şi din tot sufletul Meu.»
42 Căci aşa vorbeşte Domnul: «După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste el tot binele pe care îl promit. 43 Se vor cumpăra din nou terenuri în ţara aceasta despre care ziceţi că a devenit o pustie fără oameni şi fără animale, din cauză că a fost dată în mâinile caldeenilor. 44 Se vor cumpăra din nou terenuri pe argint, se vor semna acte şi se vor pecetlui cu martori în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de la munte, în cetăţile din zona deluroasă[c] şi în cetăţile din Neghev[d], căci le voi aduce înapoi captivii, zice Domnul.»“
CARTEA ÎNTÂI
Psalmul 1
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
3 El este ca un pom
sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
El prosperă în tot ceea ce face!
4 Cei răi însă nu sunt aşa,
ci ei se aseamănă cu pleava
spulberată de vânt.
5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
calea celor răi însă duce la pieire.
Psalmul 2
1 De ce se întărâtă[a] neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte[b]?
2 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[c] Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor
şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde;
Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui
şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
6 „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul[d] Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul[e] Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi[f] cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Daţi sărutare Fiului[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.