M’Cheyne Bible Reading Plan

Naşterea şi consacrarea lui Samuel

1 Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim^[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. ² El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

³ În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor^[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁴ În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, ⁵ dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. ⁶ Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească^[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. ⁷ Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. ⁸ Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

⁹ Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului^[d] Domnului. ¹⁰ Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. ¹¹ A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

¹² Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. ¹³ Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, ¹⁴ i-a vorbit astfel:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!

¹⁵ Ana i-a răspuns:

– Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. ¹⁶ Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.

¹⁷ Atunci Eli i-a zis:

– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.

¹⁸ Ana i-a răspuns:

– Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine!

Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.

¹⁹ În dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe^[e] soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea. ²⁰ Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi^[f] a născut un băiat pe care l-a numit Samuel^[g], căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“

²¹ Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul. ²² Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei:

– După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

²³ Elkana, soţul ei, i-a răspuns:

– Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul^[h]!

Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. ²⁴ După ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani^[i], o efă^[j] de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic. ²⁵ După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. ²⁶ Ana i-a zis lui Eli:

– Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. ²⁷ Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El. ²⁸ De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.

Ei^[k] s-au închinat acolo Domnului.

Salutări

1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia^[a] lui Dumnezeu, ² pe care El o promisese mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi ³ şi care se referă la Fiul Său – născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, ⁴ iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu^[b], prin învierea dintre cei morţi – adică la Isus Cristos, Domnul nostru, ⁵ prin Care am primit harul şi apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinţei pe toate neamurile, ⁶ între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos. ⁷ Deci, tuturor celor care sunt preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fie sfinţi: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Dorinţa lui Pavel de a vizita Roma

⁸ Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este vestită în întreaga lume. ⁹ Căci Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că îmi aduc aminte neîncetat de voi, ¹⁰ cerând întotdeauna în rugăciunile mele ca, cel puţin acum, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc să vin la voi. ¹¹ Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră, ¹² pentru ca atât voi, cât şi eu, să fim încurajaţi în acelaşi timp – voi prin credinţa mea, iar eu prin a voastră. ¹³ Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori mi-am propus să vin la voi, ca să am şi printre voi vreun rod, tot aşa cum am şi printre celelalte neamuri, dar până acum am fost împiedicat. ¹⁴ Eu sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor^[c], atât celor înţelepţi, cât şi celor neştiutori, ¹⁵ astfel că, în ce mă priveşte pe mine, sunt dornic să vă predic Evanghelia şi vouă, celor din Roma.

Puterea Evangheliei

¹⁶ Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului –, ¹⁷ deoarece în ea este descoperită o dreptate oferită de Dumnezeu, care vine din credinţă şi care duce la credinţă^[d], aşa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credinţă.“^[e]

Mânia lui Dumnezeu împotriva nedreptăţii

¹⁸ Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. ¹⁹ Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat. ²⁰ De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, ²¹ fiindcă, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. ²² Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit ²³ şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor care se târăsc^[f].

²⁴ De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca să urmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. ²⁵ Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci. Amin! ²⁶ Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; ²⁷ tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor. ²⁸ Şi fiindcă n-au încuviinţat să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri ce nu se cuvin. ²⁹ Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, ³⁰ bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, ³¹ necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. ³² Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.

Căderea Ierusalimului

39 În al nouălea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa şi l-a asediat, ² iar în al unsprezecelea an, în ziua a noua a lunii a patra, a pătruns în cetate. ³ Atunci, toţi conducătorii împăratului Babilonului au venit şi s-au aşezat lângă Poarta din Mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebo, Sarsechim^[a], care era Rab-Saris^[b], Nergal-Sareţer, care era Rab-Mag^[c], şi toţi ceilalţi conducători ai împăratului Babilonului. ⁴ Când Zedechia, regele lui Iuda, şi toţi ostaşii lui i-au văzut, au fugit. Ei au părăsit cetatea în timpul nopţii pe drumul grădinii regelui, prin poarta dintre cele două ziduri, şi au luat-o pe drumul spre Araba^[d].

⁵ Oştirea caldeenilor i-a urmărit însă şi l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au capturat şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului. Acesta a rostit o sentinţă împotriva lui. ⁶ Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea i-a înjunghiat şi pe toţi nobilii lui Iuda, ⁷ după care i-a scos ochii lui Zedechia şi l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon.

⁸ Caldeenii au dat foc atât palatului regelui cât şi caselor poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului. ⁹ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate în Babilon poporul care mai rămăsese în cetate, împreună cu toţi cei care i se predaseră şi cu toată rămăşiţa poporului. ¹⁰ Însă Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a lăsat în ţara lui Iuda pe unii dintre cei mai săraci din popor, care nu aveau nimic. Tot atunci el le-a dat vii şi ogoare.

Eliberarea lui Ieremia

¹¹ Nebucadneţar, împăratul Babilonului, i-a dat următoarea poruncă lui Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, cu privire la Ieremia: ¹² „Ia-l şi poartă-i de grijă! Să nu-i faci nici un rău, ci fă-i tot ceea ce-ţi va cere!“ ¹³ Astfel Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, Nebuşazban, care era Rab-Saris, Nergal-Şareţer, care era Rab-Mag^[e], şi toţi ceilalţi conducători ai împăratului Babilonului, ¹⁴ au trimis să-l aducă pe Ieremia din curtea temniţei şi l-au încredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă înapoi acasă. Şi Ieremia a rămas în mijlocul poporului.

¹⁵ Cuvântul Domnului îi vorbise astfel lui Ieremia atunci când era închis în curtea temniţei: ¹⁶ „Du-te şi spune-i cuşitului^[f] Ebed-Melek astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi împlini cuvintele pe care le-am rostit împotriva cetăţii acesteia şi voi aduce asupra ei nenorocirea şi nu bunăstarea. În ziua aceea, ele se vor împlini sub privirea ta. ¹⁷ Pe tine însă te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu te voi da în mâinile celor de care te temi. ¹⁸ Eu te voi scăpa şi nu vei cădea ucis de sabie. Prada ta de război va fi însăşi viaţa ta, pentru că te-ai încrezut în Mine, zice Domnul.’»“

Psalmul 13

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

Psalmul 14

Pentru dirijor. Al lui David.