M’Cheyne Bible Reading Plan

Chivotului Domnului şi filistenii

5 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod. ² Au luat Chivotul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul lui Dagon^[a], aşezându-l lângă acesta. ³ Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui. ⁴ În dimineaţa următoare însă, trezindu-se devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. De data aceasta, capul şi ambele mâini ale lui erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el. ⁵ De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în templul lui din Aşdod nu calcă pe prag.

⁶ Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Aşdod, îngrozind şi lovind atât Aşdodul, cât şi împrejurimile sale cu bube^[b]. ⁷ Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi căci mâna lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, zeul nostru.“ ⁸ Astfel, au chemat la o întâlnire pe toţi domnitorii filistenilor şi i-au întrebat:

– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?

– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! au răspuns ei.

Şi au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel. ⁹ După ce l-au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetăţii, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate, de la copil şi până la bătrân, cu o mulţime de bube^[c]. ¹⁰ Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au început să ţipe spunând:

– Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!

¹¹ Au convocat o întâlnire cu toţi domnitorii filistenilor şi le-au spus:

– Trimiteţi de la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să se întoarcă la locul său şi astfel să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru – căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo. ¹² Cei care nu mureau, erau loviţi cu bube, iar ţipătul cetăţii se înălţa până la cer.

Repatrierea Chivotului

6 Chivotul Domnului s-a aflat în ţara filistenilor timp de şapte luni. ² Filistenii i-au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi i-au întrebat:

– Ce trebuie să facem cu Chivotul Domnului? Spuneţi-ne cu ce să-l trimitem înapoi la locul lui?

³ Ei le-au răspuns:

– Dacă veţi trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi gol, ci, cu orice preţ, oferiţi-I un dar pentru vină. Atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.

⁴ – Ce dar pentru vină să-i oferim? au mai întrebat filistenii.

Atunci ei le-au răspuns:

– Cinci bube de aur şi cinci şoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeaşi plagă a fost atât peste voi toţi, cât şi peste domnitorii voştri. ⁵ Faceţi, aşadar, nişte chipuri ale bubelor voastre şi ale şoarecilor care vă pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta poate El Îşi va ridica mâna de peste voi, de peste zeii voştri şi de peste ţara voastră. ⁶ De ce să vă împietriţi inimile aşa cum şi le-au împietrit egiptenii şi Faraon? Nu s-a purtat El aspru cu ei, aşa încât i-au lăsat pe evrei să plece, iar aceştia au plecat? ⁷ Acum dar, pregătiţi un car nou şi două vaci care alăptează şi care n-au fost puse la jug niciodată. Înjugaţi vacile la car şi trimiteţi viţeii lor înapoi acasă. ⁸ Luaţi Chivotul Domnului şi puneţi-l în car. Alături de el, într-o ladă, puneţi obiectele din aur pe care I le trimiteţi ca dar pentru vină. Apoi trimiteţi-l şi el va merge. ⁹ Uitaţi-vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, o va lua spre Bet-Şemeş, atunci Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.

¹⁰ Oamenii au făcut aşa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe viţeii lor i-au închis în ţarc. ¹¹ Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau şoarecii de aur şi chipurile bubelor lor. ¹² Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Şemeş; ele au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la marginea cetăţii Bet-Şemeş. ¹³ Locuitorii din Bet-Şemeş tocmai secerau grâul în vale. Când şi-au ridicat privirile şi au zărit Chivotul s-au bucurat să-l vadă. ¹⁴ Carul a intrat în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului şi au adus vacile ca ardere de tot Domnului. ¹⁵ Leviţii au dat jos Chivotul Domnului împreună cu lada care se afla lângă el şi în care se aflau obiectele din aur şi le-au aşezat pe piatra aceea mare. În ziua aceea, bărbaţii din Bet-Şemeş au adus o ardere de tot şi jertfe Domnului. ¹⁶ Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut toate acestea şi s-au întors la Ekron în aceeaşi zi.

¹⁷ Iată care sunt bubele din aur, pe care le-au trimis filistenii Domnului ca dar pentru vină: câte una pentru Aşdod, Gaza, Aşchelon, Gat şi Ekron. ¹⁸ Iar şoarecii din aur erau după numărul tuturor cetăţilor filistenilor, de la cetăţi fortificate până la sate. Piatra aceea mare, pe care^[d] au aşezat Chivotul Domnului, a rămas până în ziua de azi în câmpul lui Iosua, din Bet-Şemeş.

¹⁹ Domnul i-a lovit de moarte pe oamenii din Bet-Şemeş pentru că s-au uitat în Chivotul Domnului; a lovit de moarte cincizeci de mii şaptezeci^[e] de bărbaţi dintre ei. Poporul a jelit din cauza acestei mari urgii cu care i-a lovit Domnul. ²⁰ Atunci bărbaţii din Bet-Şemeş au zis: „Cine ar putea să stea înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se ducă Chivotul de la noi?“ ²¹ Apoi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Chivotul Domnului. Veniţi şi luaţi-l la voi!“

Rezultatul îndreptăţirii

5 De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace^[a] cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, ² prin Care am intrat, prin credinţă, în acest har, în care stăm; şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. ³ Dar nu numai atât, ci ne bucurăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, ⁴ răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde, ⁵ iar nădejdea aceasta nu ne dezamăgeşte, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat, ⁶ pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. ⁷ Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun^[b] poate că cineva ar îndrăzni să moară. ⁸ Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. ⁹ Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. ¹⁰ Căci dacă, în timp ce eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. ¹¹ Şi nu doar atât, dar ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit împăcarea.

Moartea prin Adam, viaţa prin Cristos

¹² De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, iar prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin aceasta toţi au păcătuit. ¹³ Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă unde nu este Lege nu se ţine o socoteală a păcatelor. ¹⁴ Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi peste cei care n-au păcătuit printr-o încălcare a poruncii, cum a făcut Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină.

¹⁵ Însă cu darul nu este ca şi cu greşeala. Căci dacă cei mulţi au murit prin greşeala unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul făcut în harul unui Singur Om, Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. ¹⁶ Iar darul nu a venit ca printr-acel unul singur care a păcătuit. Fiindcă judecata venită printr-unul singur a adus condamnarea, însă darul, care a urmat după multe păcate, a adus achitarea. ¹⁷ Căci dacă prin greşeala unuia singur moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viaţă cei ce primesc belşugul harului şi darul dreptăţii prin Acel Unul Singur, Isus Cristos. ¹⁸ Deci, aşa cum printr-o singură greşeală a venit o condamnare pentru toţi oamenii, tot astfel, printr-un singur act drept a venit o îndreptăţire pentru toţi oamenii, care duce la viaţă. ¹⁹ Căci aşa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. ²⁰ Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; însă, acolo unde s-a înmulţit păcatul, harul a fost mai din belşug, ²¹ pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel să domnească şi harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Dus în Egipt, Ieremia vesteşte judecata

43 După ce Ieremia a terminat de spus poporului toate cuvintele Domnului, Dumnezeul lor, tot ceea ce Domnul, Dumnezeul lor, l-a trimis să le spună, ² Azaria, fiul lui Hoşaia, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia mândri i-au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a trimis să ne spui să nu mergem în Egipt şi să nu locuim acolo, ³ ci Baruc, fiul lui Neria, te întărâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile caldeenilor, să ne omoare sau să ne ducă în captivitate în Babilon.“

⁴ Iohanan, fiul lui Careah, toţi conducătorii oştirilor şi întreg poporul nu au ascultat de porunca Domnului de a rămâne în ţara lui Iuda. ⁵ Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor au luat toată rămăşiţa lui Iuda – care fusese împrăştiată în mijlocul neamurilor şi se întorsese să locuiască în ţara lui Iuda – ⁶ şi anume pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii, pe fiicele regelui, pe toţi aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, pe profetul Ieremia şi pe Baruc, fiul lui Neria, ⁷ şi i-au dus în ţara Egiptului, neascultând de porunca Domnului. Ei au ajuns la Tahpanhes.

⁸ La Tahpanhes, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia astfel: ⁹ „Ia în mână nişte pietre mari şi ascunde-le, în prezenţa iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului lui Faraon din Tahpanhes. ¹⁰ Apoi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi trimite după slujitorul Meu, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune tronul lui peste aceste pietre, pe care le-am ascuns; el îşi va întinde baldachinul^[a] peste ele. ¹¹ Va veni şi va ataca ţara Egiptului: îi va ucide pe cei destinaţi morţii, îi va duce în captivitate pe cei destinaţi exilului şi îi va ucide cu sabia pe cei destinaţi sabiei. ¹² Voi^[b] da foc templelor zeilor Egiptului; el le va arde şi îi va duce în captivitate pe toţi zeii lor. Se va înveli cu Egiptul cum se înveleşte un păstor cu haina lui şi va ieşi de acolo nevătămat. ¹³ Va sfărâma stâlpii din templul Soarelui^[c], din ţara Egiptului, şi va da foc tuturor templelor zeilor Egiptului.’»“

Psalmul 19

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.