M’Cheyne Bible Reading Plan
Saul nesocoteşte Legea şi este lepădat
13 Saul era în vârstă de treizeci[a] de ani când a ajuns rege şi a domnit timp de patruzeci[b] şi doi de ani peste Israel. 2 Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el în Micmaş şi în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis acasă. 3 Ionatan a atacat garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din corn în toată ţara, spunând: „Să audă evreii!“ 4 Şi s-a auzit în tot Israelul că Saul a atacat garnizoana filistenilor şi că Israel s-a făcut urât acestora. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul, la Ghilgal. 5 Filistenii s-au adunat pentru a lupta cu Israel. Erau trei mii de care[c] şi şase mii de călăreţi, trupe atât de numeroase cât nisipul de pe malul mării. Au venit şi şi-au aşezat tabăra la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. 6 Când bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare (căci oştirea lor era în impas) au început să se ascundă în peşteri, în tufişuri, printre stânci, în gropi şi în fântâni[d]. 7 Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad şi Ghilad. Saul se afla încă la Ghilgal şi toţi cei care erau cu el tremurau de frică. 8 El a aşteptat şapte zile, timpul hotărât de către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, oamenii lui Saul au început să se împrăştie. 9 Atunci Saul a zis: „Aduceţi la mine arderea de tot şi jertfele de pace[e].“ Şi a jertfit arderea de tot. 10 Tocmai în momentul în care sfârşea de adus arderea de tot, a sosit şi Samuel. Saul i-a ieşit în întâmpinare ca să-l salute.
11 – Ce ai făcut? i-a zis Samuel.
Saul i-a răspuns:
– Când am văzut că oamenii mei au început să se împrăştie, că tu nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt adunaţi la Micmaş, 12 mi-am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat faţa Domnului.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea de tot.
13 Samuel i-a zis lui Saul:
– Ai lucrat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, Domnul ţi-ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel. 14 Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. Domnul Şi-a găsit un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Şi aceasta fiindcă nu ai ascultat de porunca Domnului.
15 Samuel s-a ridicat şi a plecat din Ghilgal[f] la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el şi au ieşit în jur de şase sute de bărbaţi. 16 Saul şi Ionatan, fiul său, împreună cu aceşti bărbaţi au rămas la Ghiva[g], în Beniamin, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Micmaş. 17 Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete de năvălitori ca să pustiască. O ceată a luat-o pe drumul spre Ofra, în regiunea Şual, 18 o alta a luat-o pe drumul spre Bet-Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Ţeboim, spre pustie.
19 Pe vremea aceea, în tot Israelul nu se găsea nici un fierar deoarece filistenii ziseseră: „Evreii nu trebuie să-şi facă săbii sau suliţe.“ 20 Prin urmare, fiecare israelit se ducea la filisteni ca să-şi ascută fierul pentru plug, sapa, toporul şi secera[h]. 21 Preţul era de un pim[i] pentru ascuţirea fierului de plug şi al sapei şi de o treime dintr-un şechel[j] pentru ascuţirea furcii, toporului şi a ţepuşei cu care se mână boii. 22 De aceea, în ziua luptei, nici unul din luptătorii care erau cu Saul şi cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliţă în mână. Numai Saul şi fiul său Ionatan aveau.
Fapta de vitejie a lui Ionatan
23 O unitate filisteană a înaintat şi s-a aşezat în trecătoare, la Micmaş.
Rămăşiţa lui Israel
11 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“[a] 4 Însă ce i-a răspuns Dumnezeu[b]? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal[c].“[d] 5 Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar ceilalţi au fost împietriţi, 8 aşa cum este scris:
„Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală,
ochi să nu vadă
şi urechi să nu audă,
până în ziua de astăzi.“[e]
9 Iar David spune:
„Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laţ,
într-o pricină de cădere şi într-o dreaptă răsplătire!
10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“[f]
Mântuirea neamurilor
11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? În nici un caz, ci, datorită greşelii lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. 12 Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?!
13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: având în vedere că sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea 14 încercând, cumva, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să-i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! 16 Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt[g]; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte.
17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor şi ai devenit părtaşă la rădăcina[h] bogată a măslinului, 18 nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20 Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! 22 Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. 24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?
Întregul Israel va fi mântuit
25 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină[i], ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel a experimentat împietrirea, până când va intra numărul complet al neamurilor. 26 Şi astfel[j] tot Israelul va fi mântuit[k], după cum este scris:
„Eliberatorul va veni din Sion;
El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta este legământul Meu cu ei,
când le voi şterge păcatele.“[l]
28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani, spre binele vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, datorită patriarhilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. 30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, 31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)[m] îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.
Laudă lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi[n] cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Lui?[o]
35 Cine I-a dat vreodată ceva,
ca El să trebuiască să-i dea înapoi?“[p]
36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
Profeţie împotriva Babilonului
50 Acesta este cuvântul rostit de Domnul prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon şi la ţara caldeenilor[a]:
2 „Daţi de ştire şi vestiţi printre neamuri!
Înălţaţi un steag şi vestiţi!
Nu ascundeţi nimic, ci spuneţi
că Babilonul va fi cucerit,
Bel va fi dat de ruşine
şi Marduk[b] va fi umplut de spaimă!
Imaginile lui cioplite vor fi date de ruşine
şi idolii lui vor fi umpluţi de spaimă!
3 Un neam din nord îi va ataca
şi le va preface ţara într-un pustiu.
Nimeni nu va mai locui în ea!
Atât oamenii, cât şi animalele vor fugi din ea.
4 În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul,
israeliţii împreună cu cei din Iuda
vor veni şi vor umbla plângând
şi-L vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5 Vor întreba care este drumul Sionului
şi îşi vor întoarce privirile spre el.
Vor veni şi se vor alipi de Domnul
printr-un legământ veşnic,
care nu va fi uitat niciodată!
6 Poporul Meu era ca o turmă de oi pierdute,
pe care păstorii lor le abăteau din cale
şi le făceau să rătăcească prin munţi.
Treceau de pe munţi pe dealuri
şi îşi uitaseră locul de odihnă.
7 Toţi cei ce le găseau le mâncau.
Duşmanii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovaţi,
căci ele au păcătuit împotriva Domnului, staulul dreptăţii,
împotriva Domnului, nădejdea strămoşilor lor.»
8 Fugiţi din Babilon,
ieşiţi din ţara caldeenilor
şi fiţi ca ţapii care conduc turma,
9 căci, iată, voi stârni şi voi aduce împotriva Babilonului
o mulţime de neamuri mari din ţara de nord.
Ele se vor înşira la luptă împotriva lui
şi îl vor cuceri.
Săgeţile lor sunt ca ale unui viteaz priceput
care nu se întoarce cu mâna goală.
10 Astfel, Caldeea va fi prada lor
şi toţi jefuitorii ei se vor sătura, zice Domnul.
11 Pentru că v-aţi bucurat şi v-aţi veselit
când aţi jefuit moştenirea Mea,
pentru că aţi sărit ca o viţea pe păşune
şi aţi nechezat ca armăsarii,
12 mama voastră va fi într-o mare ruşine;
cea care v-a născut va fi făcută de ruşine.
Iată, ea va fi cea mai de pe urmă dintre neamuri –
un pustiu, un pământ uscat şi fără apă.
13 Din pricina mâniei Domnului, ea nu va mai fi locuită,
ci va deveni un pustiu.
Toţi cei ce vor trece prin Babilon se vor îngrozi şi vor fluiera
din cauza tuturor rănilor lui.
14 Aşezaţi-vă în linie de luptă împrejurul Babilonului,
voi toţi cei ce întindeţi arcul!
Trageţi împotriva lui, nu vă cruţaţi săgeţile,
căci a păcătuit împotriva Domnului.
15 Strigaţi împotriva lui din toate părţile!
El se predă, întăriturile îi cad
şi zidurile îi sunt dărâmate.
De vreme ce este răzbunarea Domnului,
răzbunaţi-vă pe el
şi faceţi-i cum a făcut şi el!
16 Nimiciţi din Babilon pe semănător
şi pe cel ce mânuieşte secera la vremea secerişului!
Din cauza sabiei pustiitorului,
fiecare să se întoarcă la poporul său,
fiecare să fugă în ţara sa!“
17 „Israel este o oaie rătăcită
pe care au vânat-o leii.
Primul care a mâncat-o
a fost împăratul Asiriei,
iar ultimul care i-a sfărâmat oasele
a fost Nebucadneţar, împăratul Babilonului.“
18 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui,
aşa cum l-am pedepsit şi pe împăratul Asiriei.
19 Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la păşunea lui;
el va paşte pe Carmel şi pe Başan;
îşi va potoli foamea
pe dealurile Efraimului şi Ghiladului.
20 În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul,
se va căuta nelegiuirea lui Israel, dar aceasta nu va mai fi,
se va căuta păcatul lui Iuda, dar el nu se va mai găsi,
căci voi ierta rămăşiţa pe care am cruţat-o.
21 Înaintaţi împotriva ţării Meratayim[c]
şi împotriva celor ce locuiesc în Pekod[d].
Urmăriţi-i, ucideţi-i şi distrugeţi-i cu desăvârşire[e], zice Domnul!
Faceţi-le tot ceea ce v-am poruncit!
22 Zgomotul războiului răsună în ţară,
zgomotul unui mare prăpăd.
23 Cum s-a rupt şi s-a sfărâmat
ciocanul întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
printre neamuri!
24 Ţi-am întins o cursă, Babilonule,
şi ai fost prins fără să te aştepţi!
Ai fost găsit şi cucerit,
căci te-ai împotrivit Domnului.
25 Domnul Şi-a deschis odaia cu arme
şi a scos armele mâniei Lui,
căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, are de lucru
în ţara caldeenilor.
26 Veniţi împotriva ei de departe,
deschideţi-i grânarele,
ridicaţi-o ca pe nişte snopi.
Distrugeţi-o cu desăvârşire
şi nu lăsaţi nici un supravieţuitor în ea.
27 Ucideţi-i toţi tăuraşii!
Să se ducă la înjunghiere!
Vai de ei, căci le-a venit ziua!
Le-a sosit vremea să fie pedepsiţi!
28 ‘Ascultaţi! Se aude glasul fugarilor şi al celor ce scapă din ţara Babilonului
ca să proclame în Sion
răzbunarea Domnului, Dumnezeul nostru,
răzbunarea pentru Templul Său.’
29 Chemaţi arcaşii împotriva Babilonului,
chemaţi-i pe toţi cei ce întind arcul.
Ridicaţi-vă tabăra de jur împrejurul lui;
nu lăsaţi pe nimeni să scape!
Răsplătiţi-i după faptele lui;
faceţi-i potrivit cu tot ce a făcut şi el,
căci s-a îngâmfat faţă de Domnul,
faţă de Sfântul lui Israel.
30 De aceea, tinerii lor vor cădea în pieţe;
toţi ostaşii lor vor fi reduşi la tăcere în ziua aceea, zice Domnul.
31 Iată, Eu sunt împotriva ta, trufaşule,
zice Stăpânul, Domnul Oştirilor,
căci ţi-a sosit ziua,
ţi-a venit vremea să fii pedepsit!
32 Trufaşul acela se va împiedica şi va cădea
şi nimeni nu-l va ajuta să se ridice.
Voi aprinde un foc în cetăţile lui,
care îi va mistui toate împrejurimile.»“
33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Israeliţii sunt asupriţi
şi cei din Iuda la fel.
Toţi cei care i-au luat captivi îi ţin strâns
şi refuză să le dea drumul.
34 Dar Răscumpărătorul lor este puternic,
Domnul Oştirilor este Numele Lui.
El le va apăra cauza
ca să aducă odihnă ţării lor
şi să facă pe locuitorii Babilonului să se agite.
35 Sabie împotriva caldeenilor! zice Domnul –
împotriva celor ce locuiesc în Babilon,
împotriva conducătorilor şi înţelepţilor lor.
36 Sabie împotriva profeţilor mincinoşi!
Ei vor deveni nebuni.
Sabie împotriva vitejilor lor!
Ei vor fi umpluţi de spaimă.
37 Sabie împotriva cailor şi carelor lor
şi împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor!
Ei se vor înfricoşa ca nişte femei.
Sabie împotriva comorilor lor!
Ele vor fi prădate.
38 Uscăciune[f] peste apele lor!
Ele vor seca.
Căci este o ţară de idoli,
au înnebunit cu idolii lor de care se tem[g].
39 De aceea, doar fiarele pustiei şi hienele vor locui acolo,
precum şi bufniţa de noapte.
Nu va mai fi locuit vreodată,
ci va rămâne nelocuit din generaţie în generaţie.
40 Aşa cum a distrus Dumnezeu Sodoma şi Gomora
şi cetăţile vecine, zice Domnul,
tot astfel nici un om nu va mai locui acolo
şi nici un muritor nu se va mai stabili în el.
41 Iată, un popor vine din nord!
Un mare neam şi regi mulţi
au fost stârniţi de la marginile pământului.
42 Ei sunt înarmaţi cu arcuri şi cu lănci;
sunt cruzi şi fără milă.
Vuietul lor este ca marea învolburată
când vin călare pe cai;
sunt pregătiţi de luptă
împotriva ta, fiică a Babilonului!
43 Împăratul Babilonului a auzit vestea
şi mâinile i-au slăbit.
L-a cuprins neputinţa,
durerea ca pe o femeie care naşte.
44 Iată, ca un leu care vine din desişul Iordanului
împotriva unui staul trainic,
aşa Mă voi repezi şi-l voi pune pe fugă din locul unde este.
Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta?
Cine este ca Mine şi cine Mă va înfrunta?
Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?
45 De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului
şi planurile pe care le-a făcut împotriva Caldeii:
Cu siguranţă vor fi târâţi ca nişte oi plăpânde;
cu siguranţă El le va distruge staulul.
46 La sunetul cuceririi Babilonului pământul se cutremură
şi un strigăt se aude printre neamuri.»“
Psalmul 28
Al lui David
1 Doamne, către Tine strig!
Stânca mea, nu rămâne surd la strigătul meu,
ca nu cumva, tăcând faţă de mine,
să mă asemăn cu cei care se coboară în groapă!
2 Ascultă glasul rugilor mele,
atunci când strig către Tine după ajutor,
atunci când îmi ridic mâinile
spre Locul Tău Preasfânt!
3 Nu mă condamna împreună cu cei răi,
împreună cu răufăcătorii,
cu cei ce vorbesc de pace semenului lor,
dar în inima lor este numai răutate.
4 Răsplăteşte-le după faptele lor,
după răutatea lucrărilor lor;
după faptele mâinilor lor să le răsplăteşti!
Întoarce asupra lor răsplata cuvenită!
5 Pentru că ei nu iau aminte la lucrările Domnului
şi la faptele mâinilor Lui,
El îi va dărâma
şi nu îi va mai zidi la loc!
6 Binecuvântat să fie Domnul,
căci El a ascultat glasul rugilor mele!
7 Domnul este tăria mea şi scutul meu!
În El mi se încrede inima, şi sunt ajutat.
De aceea inima mea chiuie de bucurie
şi-I aduc mulţumiri prin cântecele mele!
8 Domnul este tăria poporului Său!
El este fortăreaţă izbăvitoare pentru unsul Său.
9 Mântuieşte-Ţi poporul!
Binecuvântează-Ţi moştenirea!
Păstoreşte-i şi sprijină-i pe vecie!
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.