M’Cheyne Bible Reading Plan
A doua urgie: broaştele
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine. 2 Dacă nu-l vei lăsa să plece, voi lovi toată ţara ta cu broaşte. 3 Râul va fi plin de broaşte; ele vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare şi în vasele de frământat. 4 Broaştele se vor sui pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.’»“ 5 Domnul i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron să-şi întindă mâna cu toiagul peste râuri, canale şi iazuri, ca broaştele să iasă în ţara Egiptului.“ 6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaştele au ieşit şi au acoperit ţara Egiptului. 7 Dar vrăjitorii au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor şi au adus broaşte în Egipt. 8 După aceea Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis:
– Rugaţi-vă Domnului să ia broaştele de pe mine şi de pe poporul meu şi voi lăsa poporul să plece ca să-I aducă jertfe Domnului.
9 Moise i-a răspuns lui Faraon:
– Îţi las cinstea să hotărăşti[a] când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca broaştele să fie luate de pe tine şi din casele tale şi să rămână doar în Nil.
10 – Mâine! i-a zis el.
– Fie aşa cum spui – i-a răspuns Moise – ca să ştii că nu este nimeni ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11 Broaştele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; ele vor rămâne doar în Nil.
12 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele pe care le-a adus peste Faraon. 13 Domnul a făcut aşa cum I-a cerut Moise: broaştele au murit în case, în curţi şi pe câmpuri. 14 Ei le-au adunat grămezi şi ţara s-a împuţit. 15 Când Faraon a văzut că are răgaz, şi-a împietrit inima, după cum spusese Domnul, şi nu i-a ascultat.
A treia urgie: ţânţarii
16 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi toiagul şi loveşte praful pământului ca el să se prefacă în ţânţari în toată ţara Egiptului.»“ 17 Ei au făcut întocmai: Aaron şi-a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului şi au venit ţânţari peste oameni şi peste animale; în toată ţara Egiptului praful pământului s-a transformat în ţânţari. 18 Vrăjitorii au încercat să facă şi ei ţânţari prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Ţânţarii se aflau pretutindeni, pe oameni şi pe animale. 19 Atunci vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon era împietrită şi nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
A patra urgie: muştele
20 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, când el se va duce la apă, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine. 21 Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi trimite roiuri de muşte peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău şi în casele tale: atât casele egiptenilor, cât şi ţara în care locuiesc se vor umple de roiuri de muşte. 22 Dar în ziua aceea voi proteja ţinutul Goşen[b], unde locuieşte poporul Meu, iar roiurile de muşte nu vor ajunge acolo, ca să recunoşti că Eu sunt Domnul în această ţară. 23 Astfel, voi face o deosebire[c] între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta ţi se va arăta mâine.’»“ 24 Domnul a făcut întocmai şi roiurile de muşte au venit în palatul lui Faraon şi în casele slujitorilor săi; toată ţara Egiptului a fost pustiită din cauza muştelor. 25 Atunci Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis:
– Duceţi-vă şi aduceţi jertfe Dumnezeului vostru în ţară.
26 – Nu este bine să facem astfel, i-a răspuns Moise, pentru că jertfele pe care le aducem Domnului, Dumnezeul nostru, sunt privite drept urâciuni de către egipteni. Dacă aducem înaintea egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre? 27 Va trebui să facem o călătorie de trei zile în pustie şi acolo să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, aşa cum ne-a poruncit.
28 Faraon a zis:
– Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeul vostru, în pustie, doar dacă nu veţi merge prea departe. Deocamdată, rugaţi-vă pentru mine.
29 – Imediat ce ies de la tine, i-a răspuns Moise, mă voi ruga Domnului ca mâine să îndepărteze roiurile de muşte de la Faraon şi de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să se mai poarte cu viclenie şi să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe Domnului!
30 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului. 31 Domnul a făcut aşa cum I-a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muşte de la Faraon, de la slujitorii săi şi din poporul său; n-a rămas nici măcar una. 32 Însă şi de data aceasta Faraon şi-a împietrit inima şi nu a lăsat poporul să plece.
Învăţătura lui Isus despre rugăciune
11 Într-o zi, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I-a zis:
– Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!
2 El le-a zis:
– Când vă rugaţi, să ziceţi astfel:
„Tată[a], sfinţească-se Numele Tău,
vie Împărăţia Ta![b]
3 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă în fiecare zi!
4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre,
pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator!
Şi nu ne lăsa să cădem în ispită![c]“
5 Apoi le-a zis:
– Cine dintre voi, care are un prieten, se duce la acesta la miezul nopţii să-i spună: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 pentru că a venit la mine, din călătorie, un prieten de-al meu şi n-am nimic ce să-i pun înainte!“?
7 Acela i-ar răspunde dinăuntru: „Nu mă deranja; uşa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot ridica să-ţi dau!“ 8 Vă spun că, deşi nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuşi, ca să nu se facă de ruşine[d], până la urmă tot se va ridica şi-i va da orice are nevoie.
9 Prin urmare, vă spun: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! 10 Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.
11 Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere[e] un peşte, să-i dea în schimb un şarpe? 12 Sau care, atunci când acesta îi cere un ou, să-i dea un scorpion? 13 Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!
Isus şi Beelzebub
14 Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul[f], conducătorul demonilor!“ 16 Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer[g].
17 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte. 18 Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul! 19 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii[h] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 20 Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu[i], atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.
24 Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!» 25 Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci se duce şi mai ia alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.“
27 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulţime şi-a înălţat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a născut şi de sânii care Te-au alăptat!“ 28 Dar El a zis: „Ferice mai degrabă de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!“
Semnul profetului Iona
29 În timp ce mulţimile creşteau la număr, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Căci aşa cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta. 31 Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de oamenii din generaţia aceasta şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon! 32 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona!
Felinarul trupului
33 Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună într-o ascunzătoare[j] (sau sub un oboroc)[k], ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. 34 Ochiul tău este felinarul trupului tău.[l] Când ochiul tău este sănătos[m], tot trupul tău este plin de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întuneric. 35 Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei.“
Vai de voi, farisei!
37 În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat şi S-a aşezat să mănânce. 38 Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.[n] 39 Domnul i-a zis:
„Voi, fariseii, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi de răutate! 40 Nesăbuiţilor, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut şi partea dinăuntru? 41 Daţi deci milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vor fi curate pentru voi!
42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din orice zarzavat, dar neglijaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!
43 Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiţi să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţe!
44 Vai de voi! Căci voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie![o]“
45 Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi!“
46 Dar El a zis:
„Vai şi de voi, experţi în Lege! Căci îi faceţi pe oameni să ducă poveri grele de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre!
47 Vai de voi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis strămoşii voştri! 48 Prin urmare, voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele strămoşilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele! 49 De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta», 50 ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii 51 – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,[p] care a pierit între altar şi Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generaţia aceasta!
52 Vai de voi, experţi în Lege! Căci aţi luat cu voi cheia cunoaşterii; nici voi n-aţi intrat şi i-aţi împiedicat astfel şi pe cei ce intrau!“
53 Când Isus a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L critice cu înverşunare şi să-I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54 uneltind împotriva Lui ca să-L prindă în cursă cu ceva ce ar putea spune.
Al treilea discurs al lui Bildad din Şuah
25 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2 „Domnia şi veneraţia sunt ale Lui!
El face pace în înălţimile cerului Său.
3 Cine-I poate număra oştirile?
Peste cine nu răsare lumina Sa?
4 Cum poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?
Cum poate fi curat cel născut din femeie?
5 Dacă nici luna nu e strălucitoare
şi nici stelele nu sunt curate înaintea Sa,
6 cu atât mai puţin un om, care nu e decât o larvă
şi fiul omului, care nu e decât un vierme.“
Răspunsul lui Iov
26 Iov a răspuns:
2 „Ce bine l-ai ajutat tu pe cel fără putere!
Ce bine ai sprijinit tu braţul fără tărie!
3 Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înţelepciune!
Ce multă înţelegere i-ai arătat!
4 Cui i se datorează aceste cuvinte?
A cui suflare a ieşit din tine?
5 Cei din tărâmul umbrelor tremură,
cei de sub ape şi locuitorii lor.
6 Locuinţa Morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu,
iar Locul Nimicirii[a] nu este acoperit.
7 El întinde nordul asupra golului
şi atârnă pământul pe nimic.
8 El leagă apele în nori groşi,
iar norii nu se rup de greutatea lor.
9 El acoperă faţa tronului Său,
întinzându-Şi norii peste el.
10 El a însemnat o boltă deasupra apelor,
la marginea dintre lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
şi se înspăimântă la mustrarea Sa.
12 Prin puterea Lui a potolit marea
şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab[b].
13 Suflarea Lui înseninează cerul,
mâna Lui străpunge şarpele fugar[c].
14 Acestea sunt doar marginile căilor Sale
şi numai o adiere uşoară auzim de la El.
Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?“
Darurile Duhului
12 Cu privire la darurile duhovniceşti, fraţilor, nu vreau să fiţi în necunoştinţă. 2 Voi ştiţi că, atunci când eraţi păgâni, eraţi ademeniţi şi conduşi de idolii cei muţi. 3 De aceea, vreau să înţelegeţi că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Isus să fie blestemat!“ şi, de asemenea, nimeni nu poate să spună: „Isus este Domn!“ decât prin Duhul Sfânt.
4 Există o diversitate de daruri, dar este Acelaşi Duh. 5 Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar este Acelaşi Domn. 6 Există, de asemenea, o diversitate de lucrări, dar este Acelaşi Dumnezeu, Cel Care face ca toate acestea să lucreze în fiecare. 7 Prezenţa Duhului este făcută cunoscută fiecăruia pentru binele tuturor. 8 Unuia îi este dat prin Duhul un cuvânt de înţelepciune, altuia – un cuvânt de cunoaştere, potrivit cu Acelaşi Duh, 9 altuia – credinţă, prin Acelaşi Duh, altuia – daruri de vindecare, prin Acelaşi singur Duh, 10 altuia – înfăptuirea de minuni, altuia – profeţia, altuia – discernerea duhurilor, altuia – felurite limbi, altuia – interpretarea limbilor. 11 Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea.
Un singur trup, mai multe mădulare
12 Aşa cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deşi multe, sunt un trup, la fel este şi cu Cristos. 13 Noi toţi am fost botezaţi într-un[a] singur Duh, într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie oameni liberi, şi tuturor ne-a fost dat să bem dintr-un singur Duh. 14 Într-adevăr, trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. 15 Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparţin trupului“, nu este pentru aceasta din trup? 16 Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparţin trupului“, nu este pentru aceasta din trup? 17 Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18 Dar, de fapt, Dumnezeu a aranjat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele aşa cum a vrut El. 19 Dacă însă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20 Dar sunt multe mădulare şi un singur trup. 21 Ochiul nu-i poate spune mâinii: „N-am nevoie de tine!“, iar capul nu le poate spune picioarelor: „N-am nevoie de voi!“, 22 ci, dimpotrivă, acele mădulare ale trupului care par a fi mai slabe sunt absolut necesare, 23 iar acele mădulare ale trupului care ni se par mai puţin vrednice de cinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste şi mădularele noastre mai puţin plăcute le tratăm cu mai mult respect, 24 pe când mădularele noastre cele mai atractive nu au nevoie de aceasta. Dar Dumnezeu aşa a aranjat trupul, dând o mai mare onoare unui mădular inferior, 25 ca să nu fie nici o dezbinare în trup, ci mădularele să aibă grijă unele de altele. 26 Dacă un mădular suferă, toate mădularele trupului suferă împreună cu el; dacă un mădular este onorat, toate mădularele se bucură împreună cu el.
27 Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare este un mădular al lui. 28 Dumnezeu a desemnat în biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători, apoi pe cei care fac minuni, apoi pe cei care au daruri de vindecare, de ajutorare, de administrare şi pe cei ce au darul feluritelor limbi. 29 Sunt oare toţi apostoli? Sunt toţi profeţi? Sunt toţi învăţători? Fac toţi minuni? 30 Au toţi daruri de vindecare? Vorbesc toţi în limbi? Traduc toţi? 31 Deci fiţi plini de râvnă după cele mai importante daruri. Şi vă voi arăta o cale dincolo de orice comparaţie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.