M’Cheyne Bible Reading Plan

47 Iosif s-a dus şi i-a spus lui Faraon că tatăl său şi fraţii săi au venit din Canaan cu turmele, cirezile şi cu tot ceea ce au şi că se află în Goşen^[a]. ² Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii săi şi i-a dus la Faraon. ³ Faraon i-a întrebat:

– Cu ce vă ocupaţi?

– Slujitorii tăi sunt păstori, aşa cum au fost şi strămoşii noştri, au răspuns ei. ⁴ Am venit să locuim ca străini în ţară, pentru că foametea este grea în Canaan şi nu mai este păşune pentru turmele slujitorilor tăi. Permite-le deci slujitorilor tăi să locuiască în Goşen.

⁵ Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:

– Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. ⁶ Ţara Egiptului este înaintea ta. Aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în Goşen. Iar dacă tu ştii că între ei sunt oameni pricepuţi, pune-i responsabili peste turmele mele.

⁷ Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat^[b] pe Faraon. ⁸ Faraon l-a întrebat pe Iacov:

– Câţi ani ai?

⁹ – Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor.

¹⁰ Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat de la el. ¹¹ Iosif i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi în ţara Egiptului şi le-a dat o moşie în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses^[c], aşa cum poruncise Faraon. ¹² Iosif s-a îngrijit de hrana tatălui său, a fraţilor săi şi a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.

Iosif şi foametea din Egipt

¹³ În toată ţara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului lâncezeau din cauza foametei. ¹⁴ Iosif a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, şi l-a adus în vistieria lui Faraon. ¹⁵ Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis:

– Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?

¹⁶ Iosif a răspuns:

– Dacă nu mai aveţi argint, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor.

¹⁷ Ei şi-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor. ¹⁸ Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint şi că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile şi pământurile noastre. ¹⁹ De ce să murim noi şi pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi şi pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim, iar ţara să nu rămână pustie.“

²⁰ Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toţi egiptenii şi-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; şi ţara a ajuns a lui Faraon. ²¹ După aceea, a mutat în cetăţi poporul^[d] de la o margine a Egiptului până la cealaltă. ²² Totuşi el n-a cumpărat pământurile preoţilor, pentru că preoţii aveau venit dat de Faraon şi trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. ²³ Apoi Iosif a zis poporului:

– Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, ²⁴ dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri.

²⁵ Ei au răspuns:

– Tu ne-ai salvat vieţile; să găsim bunăvoinţă la stăpânul nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon.

²⁶ Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon.

Ultimele zile ale lui Iacov

²⁷ Israeliţii s-au aşezat în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; ei au dobândit proprietăţi acolo, au fost roditori şi s-au înmulţit foarte mult. ²⁸ Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. ²⁹ Cu puţin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis:

– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, pune-ţi mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu mine cu bunătate şi credincioşie. Nu mă îngropa în Egipt, ³⁰ ci, atunci când voi muri, du-mă din Egipt şi îngroapă-mă în mormântul strămoşilor mei.

– Voi face aşa cum ai zis, a răspuns el.

³¹ – Jură-mi, i-a cerut Iacov.

Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat pe căpătâiul patului său^[e].

Introducere

1 Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, ² aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, ³ am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ⁴ ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

⁵ În zilele lui Irod, regele Iudeii,^[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.^[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. ⁶ Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. ⁷ Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

⁸ Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, ⁹ a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. ¹⁰ La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

¹¹ Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. ¹² Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. ¹³ Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan^[c]. ¹⁴ El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, ¹⁵ căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. ¹⁶ El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷ Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii^[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

¹⁸ Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

¹⁹ Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. ²⁰ Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

²¹ Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. ²² Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

²³ Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. ²⁴ După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: ²⁵ „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

²⁶ În luna a şasea,^[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸ Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)^[f]

²⁹ Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

³⁰ Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! ³¹ Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus^[g]. ³² El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.^{[h] 33} Va împărăţi peste casa lui Iacov^[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

³⁴ Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

³⁵ Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit^[j] „Fiul lui Dumnezeu“. ³⁶ Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! ³⁷ Căci nimic nu este imposibil cu^[k] Dumnezeu.

³⁸ Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

1 Pavel, chemat prin voia lui Dumnezeu să fie apostol al lui Cristos Isus, şi fratele Sostenes, ² către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei ce cheamă Numele Domnului nostru, Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru, în orice loc: ³ har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire

⁴ Întotdeauna Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi, din pricina harului lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Cristos Isus ⁵ şi datorită căruia aţi fost îmbogăţiţi în vorbire şi în orice fel de cunoaştere, ⁶ întrucât mărturia despre Cristos a fost confirmată în mijlocul vostru. ⁷ Astfel, aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, ⁸ iar El vă va şi întări până la sfârşit, astfel încât să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. ⁹ Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la părtăşia cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.

Dezbinări în biserică

¹⁰ Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop.^{[a] 11} Căci, fraţilor, mi s-a dat de ştire despre voi, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri. ¹² Ceea ce vreau să spun este că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!“ sau „Eu sunt al lui Apolos!“ sau „Eu sunt al lui Chifa^[b]!“ sau „Eu sunt al lui Cristos!“ ¹³ Oare a fost Cristos împărţit? Sau oare Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? ¹⁴ Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, în afară de Crispus şi Gaius, ¹⁵ pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu! ¹⁶ Da, i-am botezat şi pe cei din casa lui Stefanas, dar în afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. ¹⁷ Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc Evanghelia^[c], nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie golită de folosul ei.

Cristos, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu

¹⁸ Căci mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier, însă pentru noi, cei care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu. ¹⁹ Fiindcă este scris:

²⁰ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul^[e]? Unde este polemistul^[f] acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? ²¹ Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. ²² Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, ²³ însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. ²⁴ Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. ²⁵ Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.

²⁶ Fraţilor, uitaţi-vă la voi, cei care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul oamenilor^[g], nici mulţi puternici, nici mulţi de viţă nobilă. ²⁷ Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. ²⁸ Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. ²⁹ Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu. ³⁰ Iar voi, datorită Lui, sunteţi în Cristos Isus, Care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare, ³¹ pentru ca, aşa cum este scris: „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“^[h]