M’Cheyne Bible Reading Plan
Iacov îşi binecuvântează fiii
49 Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vin!
2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov!
Ascultaţi-l pe tatăl vostru, Israel!
3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut,
puterea şi primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate şi în putere.
4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te-ai suit în patul tatălui tău
şi, suindu-te în el, l-ai pângărit!
5 Simeon şi Levi sunt fraţi;
săbiile[a] lor sunt arme ale violenţei.
6 Să nu intru la sfatul lor,
să nu-mi ajungă onoarea[b] în compania lor,
pentru că în mânia lor au omorât oameni
şi în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
şi furia lor, pentru că este crudă!
Îi voi risipi în Iacov
şi îi voi împrăştia în Israel.
8 Iuda[c], fraţii tăi te vor lăuda;
tu vei avea autoritate asupra duşmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9 Iuda, tu eşti un pui de leu;
fiule, te-ai întors de la pradă.
Iuda stă culcat şi se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să o trezească?
10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Şilo[d];
de El vor asculta popoarele.
11 El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie
şi mânzul măgăriţei Lui de cea mai aleasă viţă.
Îşi spală hainele în vin
şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12 Ochii Îi sunt mai negri decât vinul,
iar dinţii mai albi decât laptele[e].
13 Zabulon va locui pe malul mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14 Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două grajduri[f].
15 Când va vedea că locul de odihnă este bun
şi că ţara este frumoasă,
îşi va pleca umărul să ducă povara
şi va ajunge sclav la muncă forţată.
16 Dan[g] va judeca pe poporul său
ca una dintre seminţiile lui Israel.
17 Dan va fi un şarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
muşcând caii de călcâie,
făcând călăreţul să cadă pe spate.
18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne!
19 Gad[h] va fi atacat de o ceată jefuitoare,
dar el îi va ataca pe la spate.
20 Hrana lui Aşer va fi bogată;
el va oferi mâncăruri împărăteşti.
21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă;
el spune cuvinte frumoase[i].
22 Iosif este o viţă roditoare,
o viţă roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalţă peste zid[j].
23 Arcaşii l-au atacat fioros,
au tras spre el şi l-au urât.
24 Totuşi arcul lui a rămas tare,
iar braţele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic[k], Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerului de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari
decât binecuvântările munţilor veşnici,
decât[l] darurile dealurilor veşnice;
acestea să fie peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[m] de fraţii săi.
27 Beniamin este un lup care sfâşie;
dimineaţa îşi devorează victima,
iar seara împarte prada.“
Moartea şi îngroparea lui Iacov
28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită.
29 Apoi le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu; înmormântaţi-mă alături de strămoşii mei, în peştera care se află în ogorul hititului Efron, 30 ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, în Canaan. Avraam a cumpărat această peşteră de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 31 Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sara, soţia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, soţia sa, şi acolo am îngropat-o eu pe Lea. 32 Ogorul şi peştera care se află în el au fost cumpărate de la hitiţi.“ 33 Când a terminat de vorbit cu fiii săi, Iacov şi-a tras picioarele în pat şi a murit, fiind astfel adăugat la poporul său.
Naşterea lui Isus
2 În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar[a] Augustus[b] să se înscrie[c] toată lumea[d]. 2 Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce[e] în Siria[f] era guvernator Quirinius[g]. 3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,[h] pentru că era din casa şi spiţa lui David, 5 ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6 În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. 7 Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.
Vestea bună adusă păstorilor
8 În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. 9 Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. 10 Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos[i], Domnul! 12 Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“
13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:
14 „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi[j]
şi pace pe pământ,
între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!“
15 După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“ 16 S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle. 17 Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil. 18 Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii. 19 Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei. 20 Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.
21 Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,[k] I-au pus numele Isus[l], nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.
Isus este prezentat la Templu. Simeon şi Ana
22 Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise,[m] L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, 23 aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,[n] să fie pus deoparte pentru Domnul“,[o] 24 şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“[p]
25 Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea[q] lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. 26 Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. 27 Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, 28 Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 „Acum, Stăpâne, eliberează-l[r] pe robul Tău în pace,
după cuvântul Tău,
30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor
32 o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie,
iar poporului Tău, Israel, drept glorie!“
33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.
34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:
„Iată, Copilul Acesta este rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Şi o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“
36 Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei 37 şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani[s]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. 38 A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.
39 După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Copilul creştea, se întărea[t] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani
41 În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. 42 Când era El la vârsta de doisprezece ani,[u] s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. 43 După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta. 44 Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, 45 dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. 48 Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:
– Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!
49 El le-a răspuns:
– De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?[v]
50 Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. 51 Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.
Al doilea discurs al lui Elifaz din Teman
15 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte
şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu
şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Nedreptatea ta te învaţă ce să spui,
iar limba ta e ca a unui om viclean.
6 Gura ta te condamnă, nu a mea,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu eşti singurul care are înţelepciune?
9 Ce ştii tu, şi noi să nu ştim?
Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
12 De ce îţi îndepărtezi inima?
Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu
şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul ca el să poată fi curat
sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi,
dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut,
îţi voi arăta ceea ce am văzut,
18 ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi,
care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara
şi nici un străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale
şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
21 Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric;
el este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?»[a]
Ştie că ziua întunericului e aproape.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui,
cu un scut gros şi puternic.
27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime
şi i s-au îngrăşat şalele,
28 el va locui în cetăţi distruse
şi în case în care nu stă nimeni,
în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea
şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
30 Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădiţele
şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune,
căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme
şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă
şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău,
pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“
Despre imaturitate
3 Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, 3 pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări)[a], nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 4 Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altul: „Eu sunt al lui Apolos!“, nu sunteţi voi ca ceilalţi oameni? 5 Aşadar, cine este Apolos? Şi cine este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, aşa cum Domnul i-a dat fiecăruia. 6 Eu am sădit, Apolos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! 7 Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! 8 Însă cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi răsplata după strădania lui. 9 Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10 Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, 11 pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. 12 Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. 15 Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge[b] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.
18 Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! 19 Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:
„El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“[c]
20 Şi, din nou:
„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt zadarnice.“[d]
21 Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.