M’Cheyne Bible Reading Plan
50 Atunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a plâns şi l-a sărutat. 2 Apoi le-a poruncit doctorilor aflaţi în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceştia au făcut întocmai. 3 Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit şaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoinţă la voi, vorbiţi-i lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“ 6 Faraon a răspuns: „Du-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, aşa cum te-a pus să juri.“ 7 Iosif s-a dus să-şi îngroape tatăl şi împreună cu el au mers toţi slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi şi toţi bătrânii ţării Egiptului, 8 toată familia lui Iosif, fraţii săi şi familia tatălui său. Doar copiii, turmele şi cirezile lor au rămas în Goşen[a]. 9 Împreună cu el au mers care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad[b], care se află dincolo de Iordan, au ţinut acolo un bocet mare şi solemn. Iosif a ţinut un bocet de şapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii din Canaan au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet al egiptenilor.“ De aceea acel loc a fost numit Abel-Miţrayim[c]; el se află dincolo de Iordan. 12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el aşa cum le-a poruncit acesta. 13 Ei l-au dus în Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 14 După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se duseseră cu el să-şi îngroape tatăl.
Bunătatea lui Iosif faţă de fraţii săi
15 Când fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, s-au gândit că poate Iosif îi va urî şi se va răzbuna pentru tot răul pe care i l-au făcut. 16 De aceea ei au trimis să-i spună lui Iosif că, înainte să moară, tatăl lui i-ar fi dat următoarea poruncă: 17 „Iosife, te rog, iartă nelegiuirea şi păcatul fraţilor tăi, pentru că ei ţi-au făcut rău. Iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.“ Iosif a plâns când i s-au spus aceste lucruri. 18 Fraţii lui au venit, s-au plecat înaintea lui şi i-au zis:
– Suntem sclavii tăi.
19 – Nu vă temeţi! le-a răspuns Iosif. Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Chiar dacă voi aţi intenţionat să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a susţine viaţa unui popor numeros, aşa cum face astăzi. 21 Deci nu vă temeţi! Eu însumi mă voi îngriji de hrana voastră şi a copiilor voştri.
Apoi i-a mângâiat şi le-a vorbit cu bunătate.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său; el a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii săi[d]. 24 Apoi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni în ajutorul vostru şi vă va duce din această ţară în ţara pe care le-a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“ 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“ 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,[a] pe când Ponţiu Pilat era guvernator[b] al Iudeii, Irod era tetrarh[c] al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh[d] al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias[e] era tetrarh al Abilenei, 2 în timpul marilor preoţi Ana[f] şi Caiafa[g], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. 3 Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:
„Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările!
5 Orice vale va fi astupată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
căile strâmbe vor fi îndreptate,
iar locurile pietroase vor fi netezite.
6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!“[h]
7 Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el:
– Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! 8 Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea! 9 Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
10 – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.
11 El le-a răspuns:
– Cel care are două tunici[i] să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!
12 Au venit şi nişte colectori de taxe[j] să fie botezaţi şi l-au întrebat:
– Învăţătorule, noi ce să facem?
13 El le-a răspuns:
– Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!
14 Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei:
– Dar noi ce să facem?
El le-a răspuns:
– Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui;[k] fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!
15 Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu[l] apă[m], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 17 El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“
18 Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia[n]. 19 Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei[o], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, 20 a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.
Botezul şi genealogia lui Isus
21 După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis 22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El[p] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;[q] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“[r]
23 Isus avea în jur de treizeci de ani[s] când Şi-a început lucrarea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif,
fiul lui Eli,
24 fiul lui Mattat,
fiul lui Levi,
fiul lui Melchi,
fiul lui Ianai,
fiul lui Iosif,
25 fiul lui Matatia,
fiul lui Amos,
fiul lui Naum,
fiul lui Esli,
fiul lui Nagai,
26 fiul lui Maat,
fiul lui Matatia,
fiul lui Semein,
fiul lui Ioseh,
fiul lui Ioda,
27 fiul lui Iohanan,
fiul lui Resa,
fiul lui Zerub-Babel,
fiul lui Şealtiel,
fiul lui Neri,
28 fiul lui Melchi,
fiul lui Addi,
fiul lui Cosam,
fiul lui Elmadam,
fiul lui Er,
29 fiul lui Iosua,
fiul lui Eliezer,
fiul lui Iorim,
fiul lui Mattat,
fiul lui Levi,
30 fiul lui Simeon,
fiul lui Iuda,
fiul lui Iosif,
fiul lui Ionam,
fiul lui Eliachim,
31 fiul lui Melea,
fiul lui Menna,
fiul lui Mattata,
fiul lui Natan,
fiul lui David,
32 fiul lui Işai,
fiul lui Obed,
fiul lui Boaz,
fiul lui Salmon[t],
fiul lui Nahşon,
33 fiul lui Aminadab,
fiul lui Ram,[u]
fiul lui Heţron,
fiul lui Pereţ,
fiul lui Iuda,
34 fiul lui Iacov,
fiul lui Isaac,
fiul lui Avraam,
fiul lui Terah,
fiul lui Nahor,
35 fiul lui Serug,
fiul lui Reu,
fiul lui Peleg,
fiul lui Eber,
fiul lui Şelah,
36 fiul lui Cainan,
fiul lui Arpahşad,[v]
fiul lui Sem,
fiul lui Noe,
fiul lui Lameh,
37 fiul lui Metuselah,
fiul lui Enoh,
fiul lui Iared,
fiul lui Mahalalel,
fiul lui Chenan,
38 fiul lui Enoş,
fiul lui Set,
fiul lui Adam,
fiul lui Dumnezeu.
Răspunsul lui Iov
16 Iov a răspuns:
2 „Am auzit multe lucruri ca acestea!
Sunteţi cu toţii nişte mângâietori jalnici!
3 Când se vor termina toate aceste vorbe în vânt?
Sau ce îţi dă imbold când răspunzi?
4 Şi eu aş putea vorbi ca voi,
dacă aţi fi în locul meu.
Aş ţine cuvântări alese împotriva voastră
şi aş da din cap înaintea voastră.
5 Dar gura mea v-ar încuraja,
iar mângâierea buzelor mele v-ar alina.
6 Totuşi dacă vorbesc, nu mi se micşorează durerea,
iar dacă tac, aş fi eu alinat?
7 Dar acum Tu m-ai lăsat fără puteri,
mi-ai distrus toată casa,
8 m-ai apucat şi toate acestea stau ca mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică şi mă învinuieşte.
9 El mă sfâşie şi mă duşmăneşte în mânia Lui,
scrâşneşte din dinţi împotriva mea;
potrivnicul meu mă străpunge cu privirea lui.
10 Oamenii deschid gura să mă batjocorească,
mă bat peste obraji cu dispreţ
şi se unesc împotriva mea.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit
şi mă aruncă în braţele celor răi.
12 Eram în pace, dar El m-a scuturat,
m-a prins de ceafă şi m-a zdrobit;
m-a luat drept ţintă.
13 Arcaşii Lui m-au înconjurat.
El îmi străpunge rărunchii fără milă
şi-mi varsă fierea pe pământ.
14 Mă frânge bucată cu bucată,
se năpusteşte asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
şi mi-am îngropat fruntea în ţărână.
16 Faţa îmi este roşie de plâns
şi pleoapele îmi sunt acoperite de întuneric,
17 deşi în mâinile mele nu este răutate
şi rugăciunea mea este curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele!
Vaietul meu să nu găsească loc de odihnă!
19 Chiar acum martorul meu este în cer;
apărătorul meu este în înălţimi.
20 Mijlocitorul meu este prietenul meu,
iar ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu.
21 El mijloceşte pentru un om la Dumnezeu,
aşa cum vorbeşte un om în apărarea prietenului său.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit
şi mă voi duce pe un drum fără întoarcere.
17 Duhul îmi este zdrobit,
mi se sting zilele,
mormântul mă aşteaptă.
2 Sunt înconjurat de batjocoritori,
ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.
3 Pune-Te zălog pentru mine!
Cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă,
de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5 Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig,
copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de pomină pentru oameni
şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.
7 Ochii mi se-ntunecă de durere
şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9 Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor
şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.
10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi!
Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit
şi chiar şi dorinţele inimii mele.
12 Oamenii aceştia fac din noapte zi
şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»
13 Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea,
dacă îmi fac culcuşul în întuneric,
14 dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!»
şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde îmi mai este nădejdea?
Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?
16 Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor?
Vom coborî împreună în ţărână?“
Apostolii lui Cristos
4 Aşadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, ca pe nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2 În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Cât despre mine, puţin îmi pasă că aş fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec. 4 Căci n-am nimic să-mi reproşez; totuşi nu prin aceasta sunt îndreptăţit. Cel Ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea, nu judecaţi nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.
6 Fraţilor, am aplicat toate acestea mie şi lui Apolos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ şi astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva. 7 Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit? 8 Sunteţi deja sătui! V-aţi îmbogăţit deja! Aţi început să domniţi fără noi! Şi măcar de aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi! 9 Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10 Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici; voi sunteţi onoraţi, iar noi suntem dezonoraţi. 11 Până acum suntem flămânzi şi însetaţi, suntem în zdrenţe, suntem bătuţi şi fără casă 12 şi trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, îndurăm; 13 când suntem defăimaţi, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.
14 Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. 15 Chiar dacă aţi avea zece mii de călăuze în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16 Vă îndemn deci, fiţi imitatorii mei! 17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul; el vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum le învăţ eu în toate bisericile. 18 Unii dintre voi au devenit aroganţi, ca şi cum n-aş veni la voi. 19 Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni curând, şi atunci voi vedea nu cuvintele, ci puterea celor ce au devenit aroganţi. 20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu[a] nu stă în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.