M’Cheyne Bible Reading Plan
Promisiunea eliberării este reafirmată
6 Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. O mână puternică îl va sili să-i lase să plece. Datorită unei mâini puternice, el îi va izgoni din ţara lui.
2 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:
– Eu sunt Domnul. 3 Eu M-am descoperit lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul Atotputernic[a], dar cu Numele de „Domnul“[b] nu M-am făcut cunoscut lor.[c] 4 Am făcut legământ cu ei ca să le dau Canaanul, ţara în care au locuit ca străini; 5 tot Eu am auzit geamătul israeliţilor pe care egiptenii îi ţin ca sclavi şi Mi-am adus aminte de acest legământ. 6 De aceea aşa să le spui israeliţilor: „Eu sunt Domnul şi vă voi scoate de sub jugul egiptenilor; vă voi elibera din sclavia în care ei vă ţin. Vă voi răscumpăra cu o mână întinsă şi cu faptele măreţe ale judecăţii Mele. 7 Vă voi lua ca popor al Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a eliberat de sub jugul egiptenilor. 8 Vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov şi am să v-o dau vouă ca moştenire. Eu sunt Domnul.“
9 Moise le-a spus aceste cuvinte israeliţilor, dar ei nu le-au luat în seamă din cauza deznădejdii[d] şi a sclaviei cumplite în care se aflau. 10 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:
11 – Du-te şi spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, să-i lase pe israeliţi să plece din ţara sa.
12 Dar Moise I-a răspuns Domnului:
– Dacă israeliţii nu m-au luat în seamă, cum mă va asculta atunci Faraon pe mine, un vorbitor atât de slab[e]?
13 Domnul le-a vorbit lui Moise şi Aaron şi le-a dat porunci cu privire la israeliţi şi la monarhul Egiptului, pentru a-i putea scoate pe israeliţi din Egipt.
Genealogia lui Moise şi a lui Aaron
14 Iată-i pe cei care au fost conducătorii familiilor[f] părinţilor lor:
Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Hanoh, Palu, Heţron şi Carmi; acestea au fost clanurile lui Ruben.
15 Fiii lui Simeon au fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiul unei canaanite; acestea au fost clanurile lui Simeon.
16 Fiii lui Levi, potrivit genealogiilor lor, au fost: Gherşon, Chehat şi Merari. Durata vieţii lui Levi a fost de o sută treizeci şi şapte de ani.
17 Fiii lui Gherşon au fost: Libni şi Şimei, potrivit clanurilor lor.
18 Fiii lui Chehat au fost: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Durata vieţii lui Chehat a fost de o sută treizeci şi trei de ani.
19 Fiii lui Merari au fost: Mahli şi Muşi. Acestea au fost clanurile lui Levi, potrivit genealogiilor lor. 20 Amram a luat-o de soţie pe Iochebed, sora tatălui său. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron şi pe Moise. Durata vieţii lui Amram a fost de o sută treizeci şi şapte de ani.
21 Fiii lui Iţhar au fost: Korah, Nefeg şi Zicri,
22 iar fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
23 Aaron a luat-o de soţie pe Elişeba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahşon. Ea i-a născut lui Aaron pe Nadab, pe Abihu, pe Elazar şi pe Itamar.
24 Fiii lui Korah au fost: Asir, Elkana şi Abiasaf. Acestea au fost clanurile korahiţilor.
25 Elazar, fiul lui Aaron, a luat-o de soţie pe una dintre fiicele lui Putiel. Ea i l-a născut pe Fineas.
Aceştia au fost conducătorii familiilor leviţilor, potrivit clanurilor lor. 26 Iar aceşti Aaron şi Moise sunt cei cărora Domnul le-a zis să-i scoată pe israeliţi din ţara Egiptului, după oştirile lor. 27 Ei sunt cei care i-au zis lui Faraon, monarhul Egiptului, să-i lase pe israeliţi să plece din Egipt – aceşti Moise şi Aaron.
Aaron vorbeşte pentru Moise
28 În ziua când Domnul i-a vorbit lui Moise în ţara Egiptului, 29 El i-a zis:
– Eu sunt Domnul; spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, tot ce ţi-am poruncit.
30 Însă Moise i-a răspuns Domnului:
– Dar eu sunt un vorbitor slab, de ce m-ar asculta Faraon?
Trimiterea celor doisprezece
9 Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece bolile, 2 apoi i-a trimis să proclame Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece (pe cei neputincioşi)[a]. 3 El le-a zis: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum – să nu luaţi nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi să nu aveţi două tunici[b]! 4 În orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi din locul acela să plecaţi! 5 Şi oriunde nu vă vor primi, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“ 6 Ei au plecat şi au călătorit prin sate, vestind Evanghelia şi înfăptuind vindecări pretutindeni.
7 Tetrarhul Irod[c] a auzit despre toate câte se întâmplaseră şi era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat din morţi. 8 Alţii ziceau că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat vreun profet dintre cei din vechime. 9 Dar Irod a zis: „Pe Ioan l-am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
10 Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus tot ce au făcut. El i-a luat deoparte şi s-au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulţimile au aflat lucrul acesta şi L-au urmat. El le-a primit bine, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.
12 Fiindcă ziua se apropia de sfârşit, cei doisprezece au venit la El şi I-au zis:
– Dă drumul mulţimii să meargă prin satele dimprejur şi prin cătune ca să găsească găzduire şi provizii, pentru că aici ne aflăm într-un loc pustiu!
13 Însă El le-a zis:
– Daţi-le voi să mănânce!
Ei I-au răspuns:
– N-avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm merinde pentru tot poporul aceasta!
14 Căci erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Puneţi-i să se aşeze în grupuri (cam)[d] de câte cincizeci!
15 Ei au făcut întocmai – i-au pus pe toţi să se aşeze. 16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, privind spre cer, a rostit binecuvântarea, le-a frânt şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au strâns douăsprezece coşuri cu firimiturile rămase.
Mărturisirea de credinţă a lui Petru
18 Într-o zi, în timp ce se ruga singur deoparte, cu El fiind doar ucenicii, Isus i-a întrebat:
– Cine zic mulţimile că sunt Eu?
19 Ei au răspuns:
– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că un profet dintre cei din vechime a înviat.
20 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.
Petru a răspuns:
– Cristosul lui Dumnezeu!
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
21 Însă Isus i-a avertizat şi le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru, 22 zicând:
– Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni[e], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.
Preţul uceniciei
23 Apoi le-a spus tuturor:
– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze! 24 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[f] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva. 25 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi? 26 Căci celui ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu.[g]
Schimbarea la faţă
28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi au urcat pe munte ca să se roage. 29 În timp ce se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe. 30 Şi iată că doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El – erau Moise şi Ilie, 31 care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre exodul Lui, pe care urma să-l ducă la îndeplinire în Ierusalim. 32 Petru şi cei ce erau cu el erau îngreunaţi de somn, dar când s-au trezit bine au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. 33 Chiar când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ Nu ştia ce zice.
34 În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor şi i-a acoperit. Când au intrat în nor, s-au înspăimântat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L-am ales[h]! De El să ascultaţi!“ 36 Când s-a auzit glasul, Isus se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea şi n-au spus nimănui nimic, în zilele acelea, despre lucrurile pe care le văzuseră.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demonizat
37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. 38 Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat:
– Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39 Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!
41 Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!
42 Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 43 Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 44 „Ascultaţi cu atenţie aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“ 45 Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înţelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înţeleagă; şi se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.
Cine este cel mai mare?
46 Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei. 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a zis: „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.“
De partea lui Isus
49 Ioan a zis:
– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.
50 Isus i-a răspuns:
– Nu-l opriţi, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.
Opoziţie din partea samaritenilor
51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim. 52 A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor[i], ca să facă pregătirile pentru El. 53 Dar aceştia nu L-au primit, pentru că faţa Sa se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis:
–Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, (cum a făcut Ilie)[j]?
55 Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (şi a zis:
– Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56 Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!)[k]
Apoi au plecat într-un alt sat.
Costurile uceniciei
57 În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis:
– (Doamne,)[l] Te voi urma oriunde vei merge!
58 Isus i-a răspuns:
– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.
59 Altuia i-a zis:
– Urmează-Mă!
Dar acela I-a răspuns:
– (Doamne,)[m] dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu![n]
60 Isus i-a zis:
– Lasă morţii să-şi îngroape morţii,[o] iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!
61 Un altul a zis:
– Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!
62 Dar Isus i-a răspuns:
– Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu!
Răspunsul lui Iov
23 Iov a răspuns:
2 „Şi azi plângerea mea este amară!
În ciuda geamătului[a] meu, mâna Lui mă apasă greu[b].
3 O! de-aş şti unde să-L găsesc,
de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 Mi-aş aduce cauza înaintea Lui,
mi-aş umple gura cu dovezi.
5 Aş afla ce mi-ar răspunde
şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere[c]?
Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
7 Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui
şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo,
dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc,
când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El ştie calea pe care o urmez;
când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
11 Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi,
m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale.
Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
13 Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi?
El face ce-I doreşte sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine
şi va mai face multe altele.
15 De aceea mă înspăimânt înaintea Lui;
sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
16 Dumnezeu mi-a înfricoşat inima,
Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
17 Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care-mi acoperă faţa.
Învăţăminte din istoria lui Israel
10 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că toţi strămoşii noştri erau sub nor, toţi au trecut prin mare, 2 toţi au fost botezaţi pentru Moise în nor şi în mare, 3 toţi au mâncat aceeaşi hrană duhovnicească 4 şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că au băut din Stânca duhovnicească Care-i însoţea, iar Stânca era Cristos. 5 Totuşi, Dumnezeu n-a fost mulţumit cu cei mai mulţi dintre ei, iar trupurile lor au fost împrăştiate prin pustie. 6 Aceste lucruri sunt exemple pentru noi, pentru ca noi să nu dorim lucruri rele, aşa cum au dorit ei. 7 Să nu fiţi idolatri, aşa cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.“[a] 8 Să nu fim desfrânaţi, aşa cum au fost unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au murit douăzeci şi trei de mii. 9 Să nu-L punem pe Cristos la încercare, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost omorâţi de şerpi. 10 Să nu cârtiţi, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul. 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor.
12 Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! 13 Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.
Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului
14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! 15 Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! 16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? 17 Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. 18 Uitaţi-vă la Israelul după trup[b]: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare în părtăşie cu altarul? 19 Deci, ce zic eu? Că ce este jertfit idolilor este ceva sau că idolul este ceva? 20 Nu, ci că jertfele păgânilor sunt aduse demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii! 21 Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul demonilor! Nu puteţi lua parte şi la masa Domnului, şi la masa demonilor! 22 Sau vrem oare să-L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai puternici decât El?
Trăiţi pentru slava lui Dumnezeu!
23 Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni nu trebuie să urmărească binele propriu, ci binele altuia. 25 Mâncaţi orice se vinde pe piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare din cauza conştiinţei, 26 căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“[c] 27 Dacă un necredincios vă cheamă la masă şi vreţi să mergeţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare, din cauza conştiinţei. 28 Dacă însă cineva vă spune: „Aceasta a fost adusă ca jertfă!“, atunci să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a spus şi din cauza conştiinţei (căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“)[d]; 29 mă refer la conştiinţa celuilalt, nu la a voastră. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia? 30 Dacă eu mulţumesc pentru mâncarea pe care o mănânc, de ce să fiu dispreţuit din cauza unui lucru pentru care mulţumesc? 31 Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu. 32 Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, 33 aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.