Previous Prev Day Next DayNext

M’Cheyne Bible Reading Plan

The classic M'Cheyne plan--read the Old Testament, New Testament, and Psalms or Gospels every day.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Exodul 3

Tufişul în flăcări – delegarea lui Moise

Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El şi-a dus turma dincolo de pustie şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Moise s-a uitat într-acolo şi a văzut că, deşi tufişul ardea, totuşi nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această privelişte deosebită; oare de ce nu se mistuie tufişul?“ Când Domnul a văzut că el s-a apropiat să privească la ce se întâmpla, l-a chemat din tufiş şi i-a zis:

– Moise, Moise!

– Iată-mă! a răspuns el.

Dumnezeu i-a zis:

– Nu te apropia! Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

El i-a mai zis:

– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să se uite la Dumnezeu.

Domnul i-a mai zis:

– Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui. Cunosc suferinţele lui, aşa că M-am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară în care curge lapte şi miere, în locul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!

11 Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Cine sunt eu, să merg la Faraon şi să-i scot pe israeliţi din Egipt?

12 El i-a zis:

– Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta.

13 Dar Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Dacă voi merge la israeliţi şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde?

14 Dumnezeu i-a zis lui Moise:

– EU SUNT CEL CE SUNT![a] Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT“ te-a trimis la ei.

15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:

– Aşa să le vorbeşti israeliţilor: „Domnul[b], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.“ Acesta este Numele Meu pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile. 16 Du-te, convoacă sfatul bătrânilor lui Israel[c] şi spune-le: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, mi S-a arătat şi mi-a zis: «Am luat aminte la voi şi la ce vi se face în Egipt; 17 am hotărât că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor, a periziţilor, a hiviţilor şi a iebusiţilor, o ţară în care curge lapte şi miere.»“ 18 Ei vor asculta glasul tău şi astfel, tu împreună cu cei din sfatul bătrânilor veţi merge la monarhul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul, Dumnezeul evreilor, ne-a ieşit în cale; lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru.“ 19 Totuşi Eu ştiu că monarhul Egiptului nu vă va lăsa să ieşiţi până nu-l voi sili cu mâna Mea puternică. 20 Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în el; după aceea monarhul Egiptului vă va lăsa să plecaţi. 21 Eu voi face ca acest popor să găsească bunăvoinţă la egipteni în aşa fel încât, atunci când veţi pleca, să nu ieşiţi cu mâinile goale. 22 Fiecare femeie israelită va cere vecinei ei şi oricărei femei care locuieşte în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur şi îmbrăcăminte; acestea le veţi pune pe fiii şi pe fiicele voastre şi astfel îi veţi prăda pe egipteni.

Luca 6

Isus, Domn al Sabatului

Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau boabele. Unii dintre farisei le-au zis:

– De ce faceţi ce nu este voie în ziua de Sabat?

Isus le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David[a] atunci când i s-a făcut foame, atât lui cât şi celor ce erau cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a luat şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?

Apoi le-a zis:

– Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

Într-o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. Cărturarii şi fariseii Îl urmăreau să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat, ca să găsească astfel o acuzaţie împotriva Lui. El însă le ştia gândurile, aşa că i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s-a ridicat şi a stat acolo.

Apoi Isus le-a zis lor: „Vă întreb: este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau s-o distrugi?“ 10 Şi-a rotit privirea peste toţi şi apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a făcut întocmai şi mâna lui a fost vindecată. 11 Atunci ei s-au umplut de mânie[b] şi au început să discute unii cu alţii despre ce I-ar putea face lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

12 Într-una din zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut zi, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales doisprezece dintre ei, pe care i-a numit apostoli[c]. 14 Aceştia sunt: Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu[d]; 15 Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul[e]; 16 Iuda[f], fiul lui Iacov; şi Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător.

Fericiri şi vaiuri

17 A coborât cu ei şi S-a oprit pe un loc neted, împreună cu o mare mulţime de ucenici de-ai Săi şi cu o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea de coastă a Tirului şi a Sidonului, 18 care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată mulţimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

20 Isus Şi-a ridicat privirea spre ucenicii Lui şi le-a zis:

„Ferice de voi, cei săraci,
    căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu!
21 Ferice de voi, care acum sunteţi flămânzi,
    căci voi veţi fi săturaţi!
Ferice de voi, care acum plângeţi,
    căci voi veţi râde!

22 Ferice de voi când oamenii vă urăsc, vă exclud dintre ei, vă insultă şi resping numele vostru ca pe ceva rău, din pricina Fiului Omului! 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în cer! Căci tot aşa făceau şi strămoşii voştri cu profeţii!

24 Dar vai de voi, cei bogaţi,
    căci voi v-aţi primit mângâierea!
25 Vai de voi, cei care acum sunteţi sătui,
    căci voi veţi flămânzi!
Vai de voi, cei care râdeţi acum,
    căci voi veţi jeli şi veţi plânge!
26 Vai de voi, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine,
    căci tot aşa au făcut şi strămoşii voştri cu falşii profeţi!

Iubirea duşmanilor

27 Eu însă vă spun, vouă, celor ce ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, 28 binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! 29 Celui ce te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt! Pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica[g]! 30 Oricui îţi cere, dă-i, iar de la cel ce-ţi ia din bunurile tale, nu le mai cere înapoi! 31 Aşa cum aţi dori să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!

32 Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii[h] îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei! 33 Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac la fel! 34 Iar dacă-i împrumutaţi doar pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii îi împrumută pe păcătoşi ca să primească înapoi la fel! 35 Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi împrumutaţi fără să mai aşteptaţi nimic în schimb! Astfel răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi! 36 Fiţi milostivi, tot aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv!

Paiul şi bârna

37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi! 38 Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“

39 Le-a spus apoi şi o pildă:

„Oare poate un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său, dar orice ucenic pregătit va fi ca învăţătorul lui. 41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău? 42 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», fără să vezi însă bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!

Să recunoşti „pomul“ după „roade“

43 Nu este nici un pom bun care să facă roade stricate şi nici un pom stricat care să facă roade bune. 44 Căci fiecare pom se recunoaşte după propriile lui roade. Din mărăcini, oamenii nu culeg smochine şi din ciulini, ei nu culeg struguri! 45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din inima lui cea rea. Căci din belşugul inimii vorbeşte gura!

Casa zidită pe stâncă

46 De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu? 47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le împlineşte: 48 este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. Când a venit şuvoiul de apă, torentul a izbit în casa aceea şi n-a putut s-o clatine, pentru că fusese construită bine[i]. 49 Însă cel ce aude şi nu împlineşte, este asemenea unui om care a construit o casă direct pe pământ, fără temelie. Când torentul a izbit în ea, casa s-a prăbuşit imediat şi distrugerea acelei case a fost groaznică.“

Iov 20

Al doilea discurs al lui Ţofar din Naamat

20 Atunci Ţofar din Naamat i-a zis:

„Gândurile mele mă silesc să-ţi răspund,
    pentru că sunt tare frământat.
Am auzit o mustrare care mă umple de ruşine
    şi duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.

Nu ştii că încă din vechime,
    de când a fost pus omul[a] pe pământ,
veselia celui rău este scurtă
    şi bucuria celui lipsit de evlavie ţine pentru o clipă?
Chiar dacă trufia lui se înalţă până la cer
    şi capul lui atinge norii,
va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui;
    iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?»
Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,
    va pieri ca o vedenie de noapte.
Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea;
    locul său nu se va mai uita la el niciodată.
10 Copiii săi vor căuta bunăvoinţa celui sărac;
    mâinile lui vor da înapoi bogăţia sa.
11 Oasele lui, odată pline de puterea tinereţii,
    vor şedea cu el în ţărână.

12 Deşi răutatea este dulce în gura sa
    şi el o ascunde sub limbă,
13 deşi nu vrea s-o lase să plece
    şi o ţine în gură,
14 mâncarea i se va strica în stomac,
    va fi pentru el ca veninul unui şarpe.
15 El va da afară bogăţiile pe care le-a înghiţit;
    Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16 El va suge otravă de şarpe;
    limba viperei îl va ucide.
17 Nu se va mai bucura de pâraie,
    de râuri de miere şi smântână.
18 El va da înapoi, neatins, câştigul său
    şi nu se va bucura de câştigul negoţului său,
19 pentru că l-a asuprit şi l-a lăsat lipsit pe cel sărac
    şi a luat cu forţa case pe care nu le-a zidit.
20 Este nesăţios în lăcomia lui.
    Comoara sa nu poate însă să-l salveze[b].
21 Nu i-a rămas nimic să mai mănânce,
    de aceea bunăstarea lui nu va dura.
22 În mijlocul belşugului va fi în necaz;
    toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.
23 Când îşi va fi umplut pântecele,
    Dumnezeu Îşi va trimite mânia împotriva lui
        şi îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
24 Deşi fuge de o armă de fier,
    o săgeată de bronz îl va străpunge.
25 El şi-o va smulge din spate;
    va străluci când va ieşi din fierea lui.
        Spaimele îl vor cuprinde.
26 Întunericul deplin e pregătit pentru bogăţiile lui.
    Un foc neaprins de nimeni le va mistui
        şi va distruge ce a rămas în cortul lui.
27 Cerurile vor arăta nedreptatea lui
    şi pământul se va ridica împotriva lui.
28 Câştigul casei sale se va pierde,
    va fi dus de ape[c] în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău,
    moştenirea pe care i-o hotăreşte Dumnezeu.“

1 Corintieni 7

Despre căsătorie

Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“[a], însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ. Soţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ. Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia. Nu vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi)[b] rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan[c] din cauza nestăpânirii voastre. Spun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. Eu doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu. Dar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă. 10 Celor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu trebuie să se despartă de soţul ei; 11 dacă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui. 12 Celorlalţi vă spun eu, nu Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea, 13 iar dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei. 14 Căci soţul necredincios este sfinţit[d] prin soţia lui, iar soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele, altfel copiii voştri ar fi necuraţi, dar aşa sunt sfinţi. 15 Însă dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă. În astfel de circumstanţe, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16 Căci ce ştii tu, soţie, dacă-ţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă-ţi vei mântui soţia?

17 Cu toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile. 18 Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! 19 Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu. 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie! 22 Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor! 24 Fraţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

25 Cu privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere: 26 eu cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este. 27 Eşti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie! 28 Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele. 29 Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; 30 cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; 31 iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. 32 Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, 33 însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, 34 astfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. 35 Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

36 Însă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui[e] şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei[f], iar el simte că ar trebui să se căsătorească[g], atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească[h]! 37 Însă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa[i] – şi acesta face bine. 38 Deci cel care se căsătoreşte cu logodnica[j] sa[k] face bine, iar cel care nu se căsătoreşte[l] face şi mai bine.

39 O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.