M’Cheyne Bible Reading Plan
Semnele care-l vor însoţi pe Moise
4 Moise I-a răspuns:
– Dar dacă nu mă vor crede şi nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ţi S-a arătat Domnul!“
2 – Ce ai în mână? l-a întrebat Domnul.
– Un toiag, I-a răspuns Moise.
3 – Aruncă-l la pământ! i-a zis Dumnezeu.
El l-a aruncat la pământ şi acesta s-a transformat într-un şarpe; Moise a fugit de el. 4 Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
– Întinde-ţi mâna şi prinde-l de coadă!
El şi-a întins mâna, l-a prins şi acesta s-a transformat în mâna lui într-un toiag.
5 – Vei înfăptui această minune pentru ca ei să creadă că Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, ţi S-a arătat.
6 Domnul i-a mai zis:
– Bagă-ţi mâna în sân!
Moise şi-a băgat mâna în sân şi când a scos-o era plină de lepră[a], albă ca zăpada. 7 Apoi Dumnezeu i-a zis:
– Bagă-ţi mâna înapoi în sân!
El şi-a băgat mâna înapoi în sân, însă când a scos-o, era la fel de sănătoasă ca tot trupul său.
8 – Dacă nu te vor crede şi nu vor lua în seamă mesajul primului semn, îl vor crede pe cel de-al doilea. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu te vor lua în seamă, să iei apă din Nil şi să o verşi pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.
10 Dar Moise I-a zis Domnului:
– Stăpâne, niciodată nu am fost un vorbitor bun, nici în trecut, nici chiar acum când ai vorbit robului Tău; am vorbirea şi limba încurcată[b].
11 Atunci Domnul l-a întrebat:
– Cine a făcut gura omului? Cine a făcut pe mut sau pe surd, cine a făcut vederea sau orbirea? Oare nu Eu, Domnul? 12 Acum, du-te, căci Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui.
13 Însă Moise I-a răspuns:
– Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva!
14 Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise şi El i-a zis:
– Nu este levitul[c] Aaron frate cu tine? Ştiu că el poate vorbi bine; chiar acum vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Să stai de vorbă cu el şi să-l împuterniceşti să vorbească toate cuvintele pe care ţi le-am dat; Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi te voi învăţa ce să faci. 16 El va vorbi poporului în locul tău; îţi va sluji drept gură şi tu vei fi pentru el cum este Dumnezeu pentru tine. 17 Ia în mână acest toiag, căci cu el vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18 Moise s-a întors la socrul său, Ietro, şi i-a zis:
– Te rog, lasă-mă să mă întorc la cei din poporul meu, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.
– Du-te în pace! i-a răspuns Ietro.
19 Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce-te în Egipt, pentru că toţi cei ce căutau să-ţi ia viaţa au murit.“ 20 Moise şi-a luat soţia şi fiii, i-a pus pe măgari şi s-a întors în Egipt. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu. 21 Domnul i-a zis lui Moise: „Când te vei întoarce în Egipt şi vei înfăptui înaintea lui Faraon toate minunile pe care te-am împuternicit să le faci, Eu îi voi împietri inima şi el nu va lăsa poporul să plece. 22 Atunci să-i spui lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Ţi-am poruncit să-l laşi pe fiul Meu să plece ca să Mi se închine, însă tu nu ai vrut! Iată că acum îl voi ucide pe întâiul tău născut!’»“
24 Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit[d] şi a vrut să-l omoare. 25 Dar Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului ei[e], l-a aruncat la picioarele lui Moise şi a zis: „Tu îmi eşti un soţ de sânge!“ 26 Atunci El l-a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soţ de sânge“ din cauza circumciziei.
27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te în pustie ca să-l întâlneşti pe Moise.“ El a plecat şi, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise şi l-a sărutat. 28 Moise i-a zis lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l-a trimis şi toate semnele pe care i le-a poruncit să le facă. 29 Apoi Moise şi Aaron s-au dus şi au convocat sfatul bătrânilor lui Israel. 30 Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise şi a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i-a cercetat pe israeliţi şi că le-a văzut necazul, s-au plecat la pământ şi s-au închinat.
Credinţa centurionului
7 După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 2 Un sclav al unui centurion[a], pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. 3 Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni[b] ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. 4 Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere, 5 căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“ 6 Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu! 7 De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat! 8 Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“
9 Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“ 10 Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.
Învierea fiului văduvei din Nain
11 Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. 13 Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“
14 Apoi S-a dus şi a atins sicriul[c], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.
16 Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ 17 Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea[d] şi în toate împrejurimile.
Isus şi Ioan Botezătorul
18 Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19 şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“
20 Ei au venit deci la Isus şi I-au zis:
– Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“
21 Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22 Isus le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii[e] sunt curăţiţi[f], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.[g] 23 Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!
24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate! 26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! 27 Acesta este cel despre care a fost scris:
«Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta!»[h]
28 Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“[i]
29 Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan. 30 Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.
31 „Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei? 32 Ei sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:
«V-am cântat din fluier, dar n-aţi dansat;
v-am cântat de jale, dar n-aţi bocit!»
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor[j]!» 35 Totuşi, înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“
Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici
36 Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce. 37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum. 38 Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.
39 Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“ 40 Isus i-a zis:
– Simon, am ceva să-ţi spun!
– Spune, Învăţătorule! a răspuns el.
41 – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari[k], iar celălalt, cincizeci. 42 Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43 Simon I-a răspuns:
– Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!
Isus i-a zis:
– Ai judecat drept.
44 Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:
– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. 47 De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.
48 Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“
49 Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“ 50 Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“
Răspunsul lui Iov
21 Iov a răspuns:
2 „Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.
4 Este plângerea mea adresată unui om?
Şi de ce n-aş fi nerăbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă
şi puneţi-vă mâna la gură!
6 Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt
şi un tremur îmi cuprinde trupul.
7 De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?
8 Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor
şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.
9 Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă,
nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori,
vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.
11 Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă
şi copiii lor zburdă pe lângă ei.
12 Ei cântă la tamburină şi harfă
şi se bucură la sunetul fluierului.
13 Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare
şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace[a].
14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaştem căile Tale.
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?
Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»
16 Nu se bucură ei de bunăstarea lor?[b]
Departe de mine însă sfatul celor răi!
17 De câte ori li se stinge candela celor răi
şi vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18 Sunt ei ca paiul înaintea vântului
şi ca pleava luată de furtună?[c]
19 Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!
20 Ochii lui să vadă nimicirea lui
şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21 Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
22 Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?
23 Un om moare în plină putere,
în deplină siguranţă şi fără greutăţi,
24 cu trupul[d] plin de grăsime
şi cu măduva mustind în oasele lui.
25 Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată fericirea.
26 Totuşi amândoi stau în ţărână
şi viermii îi acoperă.
27 Ştiu bine ce gândiţi,
planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.
28 Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare?
Unde este cortul locuinţei celor răi?»
29 Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc
şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,
30 potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii
şi scăpat în ziua mâniei?[e]
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?
Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?
32 Când e dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt dulci;
toţi oamenii merg după el
şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.[f]
34 Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
Mâncarea jertfită idolilor
8 Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere[a], însă cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte. 2 Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu are cunoaşterea necesară. 3 Dacă însă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci el este cunoscut de către Dumnezeu. 4 Aşadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, ştim că, în lume, un idol este totuna cu nimic, şi că nu există decât un singur Dumnezeu. 5 Într-adevăr, chiar dacă există aşa-numiţi „zei“ în cer sau pe pământ, – aşa cum există de fapt mulţi „zei“ şi mulţi „domni“[b] –, 6 totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.
7 Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. 8 Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm[c], nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. 9 Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11 Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12 Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.