M’Cheyne Bible Reading Plan

A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

43 Foametea era grea în ţară. ² Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:

– Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

³ Dar Iuda i-a răspuns:

– Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”. ⁴ Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare. ⁵ Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

⁶ Atunci Israel le-a zis:

– De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

⁷ Ei i-au răspuns:

– Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

⁸ Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:

– Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim. ⁹ Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa. ¹⁰ Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

¹¹ Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis:

– Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale. ¹² Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală. ¹³ Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela. ¹⁴ Dumnezeul cel Atotputernic^[a] să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

¹⁵ Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif. ¹⁶ Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“ ¹⁷ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif. ¹⁸ Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“ ¹⁹ Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat. ²⁰ Ei i-au zis:

– Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, ²¹ dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi. ²² Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

²³ El le-a răspuns:

– Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru.

Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon. ²⁴ Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari. ²⁵ Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo. ²⁶ Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui. ²⁷ El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis:

– Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

²⁸ Ei i-au răspuns:

– Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte!

Apoi s-au plecat şi i s-au închinat. ²⁹ El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ ³⁰ Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo. ³¹ Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“ ³² Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune. ³³ Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare. ³⁴ Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

Semne ale sfârşitului

13 După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

– Învăţătorule, iată ce pietre^[a] şi ce clădiri!

² Isus i-a răspuns:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat!^[b]

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în dreptul Templului şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat:

⁴ – Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

⁵ Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁶ Vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. ⁷ Când veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, să nu vă neliniştiţi! Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸ Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Vor fi cutremure în diverse locuri şi va fi foamete. Dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. ⁹ Luaţi seama la voi înşivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor^[c] şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Veţi fi puşi să staţi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor din pricina Mea, ca să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁰ Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită la toate neamurile. ¹¹ Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, ci spuneţi ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. ¹² Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ¹³ Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

¹⁴ Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[d] stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁵ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, ¹⁶ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁷ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! ²⁰ Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor. ²¹ Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! ²² Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. ²³ Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile!

²⁴ Dar în zilele acelea, după necazul acela,

²⁶ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori^[f], cu mare putere şi slavă. ²⁷ Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸ Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El^[g] este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

³² Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Fiţi atenţi! Vegheaţi!^[h] Căci nu ştiţi când va sosi vremea.

³⁵ Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa^[i] – ³⁶ şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! ³⁷ Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!

Răspunsul lui Iov

9 Iov a răspuns:

Supunere în faţa autorităţilor civile

13 Orice persoană trebuie să se supună autorităţilor, pentru că nu există nici o autoritate care să nu fi fost instituită de Dumnezeu. Autorităţile care există au fost instituite de Dumnezeu. ² Prin urmare, oricine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc îşi vor primi condamnarea. ³ Deoarece conducătorii nu le inspiră teamă celor ce fac binele, ci celor ce fac răul. Vrei deci să nu-ţi fie frică de autoritate? Fă ce este bine şi vei fi lăudat de ea! ⁴ Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci ceea ce este rău, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este în slujba lui Dumnezeu, pentru a aduce mânia peste cel ce înfăptuieşte răul. ⁵ Aşadar, trebuie să le fii supus nu doar din cauza mâniei, ci şi datorită conştiinţei. ⁶ Din acelaşi motiv trebuie să plătiţi şi taxele^[a], pentru că autorităţile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă cu acest lucru. ⁷ Daţi fiecăruia ceea ce-i datoraţi: taxe – cui datoraţi taxe, vamă – cui datoraţi vamă, respect – cui datoraţi respect, onoare – cui datoraţi onoare!

Dragostea faţă de semen

⁸ Să nu datoraţi nimănui nimic, în afară de dragoste, pentru că acela care-şi iubeşte semenul a împlinit Legea, ⁹ întrucât „Să nu comiţi adulter“; „Să nu ucizi“; „Să nu furi“; „Să nu pofteşti“^[b], şi orice altă poruncă, sunt cuprinse în această afirmaţie: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi!“^{[c] 10} Dragostea nu-i face rău semenului, deci dragostea este împlinirea Legii.

Ziua este aproape

¹¹ Faceţi lucrul acesta^[d], ştiind ce vremuri sunt: este ceasul să vă treziţi din somn, pentru că mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am devenit credincioşi; ¹² noaptea aproape a trecut şi ziua este aproape, deci să lăsăm la o parte faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii! ¹³ Să ne comportăm aşa cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în orgii şi în beţii, nu în desfrânare şi în depravare, nu în ceartă şi în invidie, ¹⁴ ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă preocupaţi de cum anume să vă îngrijiţi de poftele firii^[e] voastre!