M’Cheyne Bible Reading Plan
Iosif li se face cunoscut fraţilor săi
45 Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce se aflau acolo şi a poruncit: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, nici unul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi a plâns atât de tare, încât l-au auzit şi egiptenii, şi curtea lui Faraon. 3 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii săi nu i-au putut răspunde, pentru că au înlemnit în prezenţa sa. 4 Atunci Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!“ Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-aţi vândut în Egipt! 5 Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă[a]. 6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare izbăvire. 8 Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. 9 Duceţi-vă repede la tatăl meu şi spuneţi-i că aşa vorbeşte fiul său Iosif: «Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino la mine fără întârziere. 10 Vei locui în ţinutul Goşen[b] şi vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoţii tăi, turmele, cirezile tale şi tot ceea ce este al tău. 11 Acolo îţi voi purta de grijă, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăceşti tu, familia ta şi gospodăria ta.» 12 Voi înşivă şi fratele meu Beniamin vedeţi că eu sunt cel care vă vorbeşte. 13 Să-i spuneţi tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt şi despre tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici.“ 14 Apoi l-a îmbrăţişat pe fratele său Beniamin şi a plâns, în timp ce Beniamin plângea şi el pe umărul lui. 15 Iosif i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns pe umerii lor; după aceea fraţii săi au vorbit cu el.
16 Când Faraon şi slujitorii săi au auzit că au venit fraţii lui Iosif, s-au bucurat. 17 Faraon i-a poruncit lui Iosif să le spună fraţilor săi următoarele: „Încărcaţi-vă animalele şi întoarceţi-vă în Canaan. 18 Luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine; eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca ce este mai bun în ţară.“ 19 El i-a poruncit să le mai spună astfel: „Luaţi din ţara Egiptului nişte care pentru copiii şi soţiile voastre, luaţi-l pe tatăl vostru şi veniţi. 20 Nu vă gândiţi la bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.“ 21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care după porunca lui Faraon şi provizii pentru drum. 22 Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de şecheli de argint[c] şi cinci rânduri de haine. 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâne, pâine şi provizii pentru drum. 24 Iosif i-a trimis pe fraţii săi şi la despărţire le-a zis: „Să nu vă certaţi[d] pe drum!“ 25 Ei au plecat din Egipt, s-au dus la tatăl lor, Iacov, în Canaan 26 şi i-au zis: „Iosif trăieşte! Chiar el este domnitor peste toată ţara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27 Dar când i-au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, încă trăieşte. Trebuie să merg să-l văd înainte de a muri.“
Isus înaintea lui Pilat
15 Dis-de-dimineaţă, conducătorii preoţilor au ţinut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii Legii şi întreg Sinedriul[a]. L-au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat[b]. 2 Pilat L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
3 Conducătorii preoţilor Îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat L-a întrebat din nou:
– Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!
5 Dar, spre mirarea lui Pilat, Isus n-a mai răspuns nimic.
6 Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care-l cereau ei. 7 Era unul numit Baraba, închis împreună cu răsculaţii care săvârşiseră o crimă în timpul răscoalei. 8 Mulţimea a venit şi a început să-i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei. 9 Pilat i-a întrebat:
– Vreţi să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?
10 Căci el înţelesese că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoţilor pe mâna lui.
11 Însă conducătorii preoţilor au stârnit mulţimea să ceară să le elibereze mai bine pe Baraba. 12 Pilat i-a întrebat iarăşi:
– Şi atunci ce (doriţi)[c] să fac cu (Cel pe Care-L numiţi)[d] Împăratul iudeilor?
13 Ei au strigat din nou:
– Răstigneşte-L!
14 Pilat i-a întrebat:
– Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau şi mai tare:
– Răstigneşte-L!
15 Şi astfel, Pilat, vrând să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască,[e] L-a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldaţi
16 Soldaţii L-au dus în curtea palatului, adică în pretoriu[f], şi au chemat toată cohorta[g]. 17 L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, au împletit o coroană de spini şi I-au aşezat-o pe cap. 18 Şi au început să-L salute zicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[h] 19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia purpurie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară să-L răstignească.
Răstignirea
21 Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, şi anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. 22 L-au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“[i]. 23 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă,[j] dar El nu l-a luat.[k] 24 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi pentru ele,[l] ca să ştie cine ce să ia.
25 Era ceasul al treilea[m] când L-au răstignit. 26 Au pus o inscripţie cu următoarea acuzaţie împotriva Lui: „Împăratul iudeilor“. 27 Au răstignit cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui. 28 (Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“)[n] 29 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap şi ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, 30 salvează-Te pe Tine Însuţi şi dă-Te jos de pe cruce!“
31 Tot aşa Îl batjocoreau între ei şi conducătorii preoţilor împreună cu cărturarii, zicând: „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! 32 «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei care erau răstigniţi împreună cu El Îl batjocoreau şi ei.
Moartea lui Isus
33 Când a venit ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.[o] 34 Şi la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“[p]
35 Unii din cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“
36 Cineva a alergat şi a umplut un burete cu vin acru[q], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L dea jos!“
37 Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea.
38 Atunci draperia[r] Templului a fost despicată în două, de sus până jos. 39 Când centurionul[s] care se afla în faţa lui Isus a văzut cum[t] Şi-a dat suflarea, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui[u] Dumnezeu!“
40 Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau şi Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose[v] – şi Salome, 41 care Îl urmaseră pe Isus şi-I slujiseră atunci când se afla în Galileea. Şi mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.
Înmormântarea lui Isus
42 Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu[w], care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat şi să-i ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă a murit de mult timp. 45 El s-a lămurit de la centurion de lucrul aceasta şi apoi i-a dăruit lui Iosif trupul lui Isus. 46 Iosif a cumpărat o pânză de in, apoi I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, au văzut unde fusese pus.
Primul discurs al lui Ţofar din Naamat
11 Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:
2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
4 Tu zici: «Învăţătura mea e curată
şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
5 dar de-ar vorbi Dumnezeu,
de Şi-ar deschide gura împotriva ta
6 şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
– căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.
7 Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
8 Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul
şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece şi întemniţează
şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
13 Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“
15 Însă noi, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile celor slabi şi nu să ne fim plăcuţi nouă înşine. 2 Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui, 3 întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!“[a] 4 Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde. 5 Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii[b], potrivit cu Cristos Isus, 6 pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!
7 Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! 8 Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, 9 astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris:
„De aceea Te voi lăuda printre neamuri
şi voi cânta laudă Numelui Tău!“[c]
10 Şi, din nou, spune:
„Bucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“[d]
11 Şi, din nou:
„Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
Daţi-I laudă, toate popoarele!“[e]
12 Şi, din nou, Isaia spune:
„Rădăcina lui Işai[f] va ieşi,
şi El Se va ridica să conducă neamurile;
în El îşi vor pune neamurile nădejdea!“[g]
13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!
Motivaţia lui Pavel în scrierea epistolei
14 Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, fraţii mei, că şi voi înşivă sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, capabili să vă învăţaţi unii pe alţii. 15 Cu toate acestea, v-am scris într-un mod mai îndrăzneţ cu privire la unele lucruri, ca să vi le reamintesc, datorită harului care mi-a fost dat de către Dumnezeu 16 spre a fi un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri, în datoria preoţească de a vesti Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât neamurile să fie o jertfă plăcută, sfinţită de Duhul Sfânt. 17 Aşadar, în Cristos Isus mă pot lăuda cu lucrarea mea pentru Dumnezeu, 18 pentru că n-aş avea îndrăzneala de a mă lăuda[h] cu vreun alt lucru, decât cu ceea ce a făcut Cristos prin mine,[i] pentru ca neamurile să asculte prin ceea ce am spus şi am făcut, 19 prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu[j]. Astfel, din Ierusalim şi împrejurimile lui, până în Iliria[k], am vestit toată Evanghelia lui Cristos. 20 Întotdeauna am dorit să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos încă n-a fost cunoscut, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, 21 ci să fac aşa cum este scris:
„Cei cărora nu li s-a spus niciodată despre El vor vedea,
şi cei care n-au auzit niciodată despre El vor înţelege.“[l]
Planul lui Pavel de a vizita Roma
22 Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. 23 Dar acum, nemaiavând nimic de înfăptuit în aceste regiuni şi întrucât de mulţi ani doresc să vin la voi, 24 sper să vă văd în călătoria mea, când voi merge în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo[m], după ce, mai întâi, voi petrece un timp cu voi. 25 Acum însă mă duc la Ierusalim, pentru a-i sluji pe sfinţi acolo. 26 Căci celor din Macedonia şi Ahaia[n] le-a făcut plăcere să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinţii din Ierusalim. 27 Le-a făcut plăcere să facă aceasta şi, într-adevăr, le erau datori, pentru că, dacă neamurile au avut şi ele parte de binecuvântările duhovniceşti ale acestora, la rândul lor şi ele ar trebui să-i slujească cu binecuvântări materiale. 28 Deci, după ce voi fi îndeplinit aceasta şi le voi fi dat în siguranţă ceea ce a fost adunat[o], voi merge în Spania, trecând pe la voi. 29 Ştiu însă că, atunci când voi veni la voi, voi veni cu o măsură plină de binecuvântare de la Cristos.
30 Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine. 31 Rugaţi-vă să fiu eliberat[p] de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie primită de sfinţi, 32 pentru ca, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie şi să pot fi înviorat în mijlocul vostru[q]. 33 Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.