M’Cheyne Bible Reading Plan

Asuprirea israeliţilor în Egipt

1 Acestea sunt numele israeliţilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov şi împreună cu familiile lor: ² Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, ³ Isahar, Zabulon şi Beniamin, ⁴ Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. ⁵ Toţi urmaşii lui Iacov erau în număr de şaptezeci^[a]. Iosif se afla deja în Egipt. ⁶ După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toţi fraţii săi şi toată generaţia de atunci. ⁷ Israeliţii s-au înmulţit foarte mult; ei au devenit numeroşi şi au ajuns puternici, astfel încât ţara s-a umplut de ei.

⁸ Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. ⁹ El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliţilor este prea mare şi prea puternic pentru noi. ¹⁰ Haideţi să ne purtăm cu dibăcie faţă de ei, căci altfel se vor înmulţi şi, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture duşmanilor noştri, să lupte împotriva noastră şi să fugă din ţară.“ ¹¹ Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul şi Ramsesul ca cetăţi cu hambare pentru Faraon^[b]. ¹² Însă cu cât erau ei mai asupriţi, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliţi ¹³ şi i-au supus la o muncă foarte grea; ¹⁴ le-au făcut vieţile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor şi la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliţilor, egiptenii erau foarte aspri.

¹⁵ Monarhul Egiptului le-a zis moaşelor evreilor (pe una o chema Şifra, iar pe cealaltă Pua): ¹⁶ „Când vă veţi împlini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă cel care se va naşte va fi băiat, omorâţi-l, dar dacă va fi fată, lăsaţi-o să trăiască.“ ¹⁷ Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască. ¹⁸ Monarhul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat:

– De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat şi pe băieţi să trăiască?

¹⁹ Moaşele i-au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca şi femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele.

²⁰ Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic. ²¹ Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. ²² Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncaţi în Nil orice băiat care li se va naşte^[c] evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!“

Ispitirile lui Isus

4 Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, ² fiind ispitit de diavol^[a] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis:

– Dacă^[b] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. ⁶ Apoi I-a zis:

– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. ⁷ Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!

⁸ Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁹ Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, ¹⁰ căci este scris:

¹¹ şi

¹² Isus i-a răspuns:

– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[g]

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹⁴ Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. ¹⁵ El dădea învăţătură în sinagogile^[h] lor şi era lăudat de toţi.

Necredinţa celor din Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. ¹⁷ I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:

²⁰ Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. ²¹ El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“

²² Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“

²³ El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!^[k] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» ²⁴ Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat^[l] în patria lui! ²⁵ Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, ²⁶ dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi^[m] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. ²⁹ S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. ³⁰ Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

³¹ S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. ³² Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. ³³ În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:

³⁴ – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

³⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ ³⁷ Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.

³⁸ S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.

⁴⁰ După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. ⁴¹ De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“^[n] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.

⁴² Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, ⁴³ însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu^[o], căci pentru aceasta am fost trimis.“ ⁴⁴ Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea^[p].

Al doilea discurs al lui Bildad din Şuah

18 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:

Disciplina bisericească

5 Este cunoscut faptul că între voi există desfrâu şi încă un desfrâu din acela cum nici între neamuri nu se găseşte, până acolo încât un om trăieşte cu soţia tatălui său. ² Iar voi aţi devenit aroganţi şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru? ³ Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuşi, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârşit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent. ⁴ În Numele Domnului Isus, voi şi cu duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, ⁵ am hotărât să daţi un astfel de om pe mâna lui Satan^[a], pentru nimicirea trupului^[b], pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului. ⁶ Lauda voastră nu este un lucru bun. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? ⁷ Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. ⁸ Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.

⁹ V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, ¹⁰ dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. ¹¹ Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! ¹² De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? ¹³ Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“^[c]