M’Cheyne Bible Reading Plan
Naşterea şi tinereţea lui Moise
2 Un bărbat din casa lui Levi îşi luase de soţie o fată a lui Levi. 2 Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu; fiindcă a văzut că era un copil frumos[a], ea l-a ascuns timp de trei luni. 3 Când nu l-a mai putut ascunde, a luat un coş de papirus, l-a uns cu lut şi smoală, a pus copilul în el şi l-a pus între trestii, pe malul râului. 4 Sora lui stătea la distanţă, ca să vadă ce se va întâmpla cu el. 5 Fiica lui Faraon a coborât la râu să se scalde şi fetele care erau cu ea se plimbau pe malul râului; ea a văzut coşul între trestii şi şi-a trimis sclava să i-l aducă. 6 Când l-a deschis, a văzut înăuntru copilul. Acesta plângea, iar fiicei lui Faraon i s-a făcut milă de el şi a zis: „Trebuie să fie unul dintre copiii evreilor.“ 7 Atunci sora copilului a întrebat-o pe fiica lui Faraon:
– Să merg şi să chem o doică dintre femeile evreilor ca să alăpteze copilul pentru tine?
8 – Du-te! i-a răspuns fiica lui Faraon.
Fata s-a dus şi a chemat-o pe mama copilului. 9 Fiica lui Faraon i-a zis: „Ia acest copil şi alăptează-l pentru mine, iar eu îţi voi plăti.“ Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. 10 Când copilul a crescut, ea l-a adus la fiica lui Faraon şi el a devenit fiul acesteia; ea i-a pus numele Moise[b], deoarece l-a scos din apă.
Fuga lui Moise în Midian
11 Într-o zi, pe când crescuse deja, Moise a ieşit să vadă greutăţile celor din poporul său; el a văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre cei din poporul său. 12 S-a uitat într-o parte şi într-alta şi, nevăzând pe nimeni, l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. 13 A doua zi, pe când ieşea din nou, a văzut doi evrei bătându-se. El l-a întrebat pe cel vinovat:
– De ce-ţi loveşti semenul?
14 Acesta i-a răspuns:
– Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? Vrei să mă ucizi şi pe mine aşa cum l-ai ucis pe egiptean?
Atunci Moise s-a temut şi şi-a zis: „Cu siguranţă că acest lucru este cunoscut.“ 15 Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să-l omoare pe Moise. Însă Moise a fugit de Faraon şi s-a refugiat în ţara Midian; el s-a aşezat lângă o fântână. 16 Preotul din Midian avea şapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Au sosit însă acolo nişte păstori care le-au izgonit; Moise s-a ridicat, le-a luat apărarea şi apoi le-a adăpat turmele. 18 Când ele s-au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le-a întrebat:
– Cum se face că aţi venit mai repede astăzi?
19 Ele i-au răspuns:
– Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, ne-a scos apă şi ne-a adăpat turma.
20 Atunci el le-a spus fiicelor sale:
– Şi unde este acum omul acela? Cum de l-aţi lăsat acolo? Invitaţi-l la masă!
21 Moise a fost de acord să locuiască la acel om şi acesta i-a dat-o de soţie pe fiica sa, Sefora. 22 Ea a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom[c], zicându-şi: „Sunt un străin într-o ţară străină.“
Dumnezeu ia aminte la suferinţa israeliţilor
23 După o perioadă lungă de timp, monarhul Egiptului a murit. Israeliţii încă gemeau în sclavia lor şi strigau după ajutor; strigătul lor din cauza sclaviei a ajuns la cunoştinţa lui Dumnezeu. 24 Dumnezeu le-a auzit geamătul şi Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov. 25 Astfel, Dumnezeu a luat aminte la starea israeliţilor şi I-a păsat de ei[d].
Chemarea primilor apostoli
5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret[a] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2 Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. 3 S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.
4 Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:
– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!
5 Simon I-a răspuns:
– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!
6 Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. 7 Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.
8 Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:
– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!
9 Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. 10 La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.
Isus i-a răspuns lui Simon:
– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!
11 După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.
Curăţirea unui bolnav de lepră
12 În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră[b]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:
– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[c]!
13 Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:
– Da, vreau. Fii curăţit!
Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.
14 Isus i-a poruncit:
– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,[d] ca mărturie pentru ei.
15 Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. 16 El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.
Vindecarea unui paralitic
17 Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei[e] şi cărturari[f], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat[g] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. 19 Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei[h] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi[i], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.
20 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ 21 Cărturarii[j] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
22 Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 24 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului[k] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ 25 Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 26 Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“
Chemarea lui Levi
27 După toate acestea, El a ieşit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi[l], şezând la masa unde se colectau taxele[m] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 28 El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat. 29 Apoi Levi a dat acasă la el un ospăţ mare pentru Isus. Şi o mare mulţime de colectori de taxe şi de alţi oaspeţi stăteau la masă împreună cu ei. 30 Fariseii şi cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui şi ziceau: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii[n]?“
31 Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32 Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“
Despre post
33 Ei I-au zis:
– Ucenicii[o] lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc des[p] şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau!
34 Isus le-a răspuns:
– Puteţi să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? 35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti!
36 Le-a spus apoi şi o pildă[q]:
„Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l pună la o haină veche, pentru că altfel va rupe haina cea nouă, iar peticul din haina cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37 Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. 38 Ci vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi. 39 Şi nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: «Cel vechi este mai bun[r]!»“
Răspunsul lui Iov
19 Iov a răspuns:
2 „Până când îmi veţi chinui sufletul
şi mă veţi zdrobi cu vorbe?
3 De zece ori[a] m-aţi batjocorit.
M-aţi ocărât fără ruşine.
4 Dacă e adevărat că m-am rătăcit,
greşeala aceasta este a mea.
5 Dacă voi vă înălţaţi deasupra mea
şi căutaţi să-mi dovediţi vinovăţia,
6 să ştiţi atunci că Dumnezeu mi-a făcut rău
şi m-a înconjurat cu laţul Lui.
7 Deşi strig: «Sunt nedreptăţit!», nu mi se răspunde;
strig tare, dar nu mi se face dreptate.
8 El mi-a tăiat calea şi nu mai pot trece,
El mi-a învăluit căile în întuneric.
9 M-a despuiat de slava mea
şi mi-a smuls coroana de pe cap.
10 Mă sfâşie din toate părţile până pier;
îmi smulge nădejdea ca pe un copac.
11 Mânia Lui arde împotriva mea;
mă consideră unul dintre duşmanii Săi.
12 Oştile Lui pornesc în forţă,
au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,
şi-au aşezat tabăra în jurul cortului meu.
13 Mi-a îndepărtat fraţii de mine,
cunoscuţii mei s-au îndepărtat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit
şi prietenii m-au uitat.
15 Sunt un străin pentru oaspeţii şi slujitoarele mele;
în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde,
deşi mă rog de el cu gura mea.
17 Soţia mea nu poate suferi suflarea mea,
fiii mamei mele mă consideră dezgustător.
18 Chiar şi copiii mă dispreţuiesc;
când mă ridic, îşi bat joc de mine.
19 Toţi prietenii mei apropiaţi mă urăsc,
cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20 Nu sunt decât piele şi os;
n-am rămas decât cu pielea dinţilor mei.
21 Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă,
pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu
şi nu vă mulţumiţi cu carnea mea?
23 O! aş vrea să-mi fie scrise cuvintele,
să fie scrise pe un sul.
24 Să fie săpate cu o daltă de fier şi pe plumb[b],
săpate-n stâncă pe vecie!
25 Ştiu că Răscumpărătorul[c] meu este viu
şi că, la sfârşit, se va ridica pe pământ.
26 Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită,
în trup fiind[d], Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei, şi nu-mi va mai fi un străin![e]
Inima îmi tânjeşte înăuntrul meu.[f]
28 Veţi spune atunci: «De ce îl urmăream?»
Şi astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine[g].
29 Temeţi-vă de sabie,
căci mânia aduce pedeapsa sabiei,
ca să ştiţi că există o judecată.“
Despre litigii între fraţi
6 Dacă unul dintre voi se ceartă cu un altul, cum îndrăzneşte să meargă să fie judecat de către cei nedrepţi, şi nu de către sfinţi? 2 Sau oare voi nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Iar dacă prin voi va fi judecată lumea, sunteţi voi nevrednici să judecaţi cazuri mici? 3 Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile acestei vieţi? 4 Dacă aveţi deci cazuri privitoare la lucrurile acestei vieţi, voi puneţi judecători pe aceia care nu au însemnătate pentru[a] biserică?[b] 5 Spun aceasta spre ruşinea voastră! Nu există între voi nici cel puţin un om destul de înţelept pentru a judeca între fraţi? 6 Dar fratele merge la judecată împotriva fratelui său şi încă înaintea necredincioşilor! 7 Chiar faptul că aveţi cazuri de judecată între voi înşivă este deja o dovadă a înfrângerii voastre. De ce n-aţi vrut mai degrabă să suferiţi nedreptatea? De ce n-aţi vrut, mai degrabă, să fiţi păgubiţi? 8 Însă voi sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! 9 Sau oare nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi! Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, 10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 11 Şi aşa erau unii dintre voi. Dar aţi fost curăţiţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
Despre desfrâu
12 Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nimic nu va pune stăpânire pe mine! 13 Mâncărurile sunt pentru stomac, iar stomacul este pentru mâncăruri; şi Dumnezeu va distruge şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru desfrâu, ci pentru Domnul, iar Domnul pentru trup. 14 Şi Dumnezeu L-a înviat pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea Lui. 15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos? Aşadar, voi lua eu oare un mădular al lui Cristos şi-l voi face mădular al unei prostituate?! Niciodată! 16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de o prostituată este un singur trup cu ea? Căci este spus: „Cei doi vor deveni un singur trup.“[c] 17 Dar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El. 18 Fugiţi de desfrâu! Toate celelalte păcate pe care le săvârşeşte omul sunt în afara trupului, dar cel care săvârşeşte desfrâu păcătuieşte împotriva trupului său. 19 Sau oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Căci voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi-L deci pe Dumnezeu în trupul (şi în duhul) vostru (care sunt ale lui Dumnezeu)[d]!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.