M’Cheyne Bible Reading Plan
Cântarea Deborei
5 În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:
2 „Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
poporul s-a arătat gata de luptă!
Binecuvântaţi pe Domnul!
3 Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului[a],
voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:
4 Doamne, când ai ieşit din Seir,
când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
şi norii au turnat ape!
5 Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
Sinaiul acesta s-a clătinat[b] în faţa Domnului!
6 Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[c],
şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
7 Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[d]
până când m-am ridicat eu[e], Debora,
m-am ridicat ca o mamă în Israel!
8 Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[f],
războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
la patruzeci de mii în Israel!
9 Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
care s-au arătat gata de luptă în popor!
Binecuvântaţi pe Domnul!
10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
voi, care staţi pe covoare,
voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[g] de lângă izvoare,
acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
isprăvile vitejilor[h] Lui în Israel!
Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!
Ridică-te, Barak,
fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!
13 Atunci, cei ce au rămas
s-au dus la nobili,
poporul Domnului
a venit la mine cu cei tari.
14 Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;
te urma Beniamin cu locuitorii lui;
din Machir s-au coborât conducătorii
şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.
15 Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,
şi Isahar l-a însoţit pe Barak,
grăbindu-se după el în vale.
În ţinuturile lui Ruben însă
s-a ţinut mare sfat![i]
16 De ce ai rămas printre staule
ca să asculţi behăitul turmelor?
În ţinuturile lui Ruben
mare a fost sfatul!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;
şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?
Aşer a rămas pe ţărmul mării
şi s-a odihnit pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile ţării.
19 Regii au venit şi s-au luptat.
Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
s-au luptat din cărările lor
cu Sisera.
21 Uedul[j] Chişon i-a luat,
vechiul ued, uedul Chişon.
Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.
24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soţia chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28 Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29 Prinţesele ei înţelepte îi răspund
şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată,
câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»
31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“
Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.
Convertirea lui Saul
9 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepţi ai Căii[a], atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea:
– Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?
5 El a întrebat:
– Cine eşti, Doamne[b]?
Isus i-a răspuns:
– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 6 Ridică-te[c], intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .
7 Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. 9 Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic pe nume Ananias. Domnul i-a vorbit într-o viziune:
– Ananias!
– Iată-mă, Doamne! a răspuns el.
11 Domnul i-a zis:
– Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă 12 şi a văzut într-o viziune un om pe nume Ananias, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!
13 Ananias I-a răspuns:
– Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care omul acesta le-a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. 14 Chiar şi aici are autoritate din partea conducătorilor preoţilor să-i lege pe toţi cei ce cheamă Numele Tău!
15 Dar Domnul i-a zis:
– Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel! 16 Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu!
17 Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ 18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat 19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.
Saul, în Damasc şi Ierusalim
Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc 20 şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei ce-l auzeau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta?! Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi la conducătorii preoţilor?!“ 22 Dar Saul se întărea tot mai mult şi le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.
23 După mai multe zile, iudeii au uneltit să-l omoare, 24 însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi şi noapte ei supravegheau porţile, ca să-l omoare. 25 Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş.
26 Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. 27 Atunci Barnabas l-a luat şi l-a dus la apostoli; le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, şi El îi vorbise, şi cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28 De atunci venea şi se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29 De asemenea, vorbea şi purta dispute cu iudeii elenişti[d], dar ei încercau să-l omoare. 30 Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis în Tars.
31 Pe atunci, biserica de prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se bucura de pace şi era consolidată; umbla în frică de Domnul şi, prin încurajarea Duhului Sfânt, se înmulţea.
Petru, în Lida şi în Iafo
32 În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s-a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. 33 Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. 34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi el s-a ridicat imediat. 35 Toţi locuitorii din Lida şi din Şaron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca)[e]. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. 37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. 38 Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida[f], ucenicii au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“ 39 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40 Petru i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie. 42 Acest fapt a devenit cunoscut prin tot Iafo şi mulţi au crezut în Domnul. 43 Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.
În casa olarului
18 Acesta este Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului: 2 „Scoală-te şi coboară-te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3 Am coborât spre casa olarului şi iată că el făcea o lucrare pe roată. 4 Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s-a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, aşa cum i-a plăcut lui să-l facă.
5 Cuvântul Domnului a venit din nou la mine şi mi-a zis: 6 „Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel. 7 Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi smulge, că-l voi dărâma şi că-l voi distruge, 8 însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i-l fac. 9 Tot aşa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi zidi şi că-l voi planta, 10 însă poporul acela face ce este rău înaintea ochilor Mei şi nu ascultă de glasul Meu, atunci şi Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i-l fac.“
11 „Prin urmare, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi-le că aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi îndreptaţi-vă căile şi faptele!» 12 Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile şi fiecare va lucra după încăpăţânarea inimii lui rele.»
13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Întrebaţi printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut
cel mai îngrozitor lucru.
14 Oare zăpada Libanului
părăseşte vreodată stâncile versanţilor lui[a]?
Oare seacă vreodată
apele reci care vin de departe?[b]’
15 Cei din poporul Meu însă M-au uitat
şi aduc tămâie idolilor de nimic.
Aceştia i-au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
şi pe drumuri nebătătorite,
16 făcând astfel din ţara lor o pustietate
şi o veşnică batjocură.
Toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi
şi dau din cap.
17 Ca vântul din răsărit,
aşa îi voi împrăştia înaintea duşmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta spatele şi nu faţa.»“
18 Ei zic: „Veniţi! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul – din lipsă de înţelepţi şi nici Cuvântul – din lipsă de profeţi. Haideţi să-l lovim cu vorba şi să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“
19 „Ascultă-mă, Doamne!
Ascultă glasul adversarilor mei.
20 Se răsplăteşte oare binele cu rău?
Şi totuşi ei au săpat o groapă sufletului meu.
Adu-Ţi aminte că eu am stat în faţa Ta
ca să vorbesc în favoarea lor
şi să abat mânia Ta de la ei.
21 De aceea, dă-le copiii pradă foametei
şi lasă-i pe mâna sabiei!
Soţiile să le fie lipsite de copii şi să rămână văduve,
oamenii lor să fie daţi la moarte,
iar tinerii lor să fie ucişi cu sabia în luptă!
22 Un strigăt să fie auzit din casele lor,
atunci când vei aduce deodată cete peste ei,
căci au săpat o groapă să mă prindă
şi au ascuns laţuri pentru picioarele mele.
23 Dar Tu, Doamne, cunoşti
toate planurile lor de a mă ucide.
Nu le ierta nelegiuirea
şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta.
Să fie doborâţi înaintea Ta!
Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!“
Pilda semănătorului
4 Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm. 2 El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, 6 dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod. 8 Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
9 Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
10 Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. 11 El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina[a] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde, 12 pentru ca
«Să privească mereu, dar să nu priceapă
şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă la Mine şi să fie iertaţi!»“[b]
13 Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan[c] şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. 16 Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18 O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 20 Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
Pilda felinarului
21 El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport? 22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală! 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
24 Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult! 25 Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“
Pilda cu sămânţa care creşte
26 El a mai zis:
„Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ. 27 Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. 28 Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic. 29 Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“
Pilda bobului de muştar
30 El a mai zis:
„Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem? 31 Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele[d] de pe pământ, 32 dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare[e] decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“
33 Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte[f]. 34 Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Isus linişteşte furtuna
35 În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“ 36 Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci. 37 S-a stârnit o furtună foarte puternică,[g] care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă. 38 El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“ 39 El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare. 40 Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ 41 Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.