M’Cheyne Bible Reading Plan

Sentinţa dată de Îngerul Domnului

2 Îngerul Domnului S-a suit de la Ghilgal la Bochim şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care le-am promis-o strămoşilor voştri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. ² Iar voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii acestei ţări, ci să le dărâmaţi altarele!» Voi însă nu aţi ascultat de glasul Meu! De ce aţi făcut lucrul acesta? ³ Acum vă spun din nou: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi ca nişte spini în coaste, iar zeii lor vă vor fi o ispită!»“

⁴ După ce le-a zis israeliţilor toate aceste cuvinte, aceştia au început să plângă. ⁵ Au numit locul acela Bochim^[a] şi au adus acolo jertfe Domnului.

Starea poporului în timpul vieţii lui Iosua şi după moartea acestuia

⁶ După ce Iosua a dat drumul poporului, israeliţii s-au dus să ia în stăpânire ţara, fiecare la moştenirea lui. ⁷ Poporul a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

⁸ Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit la vârsta de o sută zece ani. ⁹ L-au înmormântat în teritoriul pe care-l primise ca moştenire, la Timnat-Heres^[b], în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaş. ¹⁰ Apoi toţi cei din generaţia aceea au fost adăugaţi la părinţii lor, iar după ei s-a ridicat o altă generaţie care nu-L cunoştea nici pe Domnul şi nici lucrările făcute de El pentru Israel. ¹¹ Atunci israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor^[c]. ¹² L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Care-i scosese din ţara Egiptului şi s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul. ¹³ Astfel, L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal^[d] şi aştoretelor^[e]. ¹⁴ Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat pe israeliţi pe mâna jefuitorilor care i-au prădat şi pe mâna duşmanilor din vecinătate, cărora n-au mai fost în stare să li se împotrivească. ¹⁵ Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, aşa cum îi avertizase şi le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într-un mare necaz.

¹⁶ Domnul le-a ridicat judecători^[f] ca să-i elibereze din mâna jefuitorilor lor. ¹⁷ Dar nici de judecătorii lor n-au ascultat, ci s-au prostituat cu zeii, închinându-se înaintea lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoşii lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului, şi nu au făcut ca şi ei. ¹⁸ Când Domnul le ridica un judecător, Domnul era cu acel judecător şi El îi elibera din mâna duşmanilor lor, astfel că, atâta timp cât trăia judecătorul, ei erau liberi. Domnului I se făcea milă de ei când suspinau înaintea celor ce-i prigoneau şi-i asupreau. ¹⁹ Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăşi la căile lor şi se stricau mai mult decât înaintaşii lor, ducându-se după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se înaintea lor; şi nu renunţau la faptele şi la căile lor rele.

²⁰ Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă poporul acesta a încălcat legământul pe care îl poruncisem strămoşilor lui şi nu a ascultat de glasul Meu, ²¹ nu voi mai continua să izgonesc dinaintea lui pe nici unul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit, ²² pentru ca, prin ele, să-l pun la încercare pe Israel şi să văd dacă va păzi Calea Domnului, umblând pe ea aşa cum au făcut strămoşii lui!“ ²³ Prin urmare, Domnul a lăsat acele neamuri, pe care nu le dăduse mai repede în mâna lui Iosua, să rămână la locul lor şi nu le-a izgonit.

Alegerea celor şapte diaconi^[a]

6 În zilele acelea, când numărul ucenicilor creştea, evreii elenişti au început să murmure împotriva evreilor autohtoni^[b], pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare. ² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! ³ Prin urmare, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta, ⁴ iar noi vom continua să dăm atenţie rugăciunii şi slujirii Cuvântului.“ ⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulţimi, aşa că l-au ales pe Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas şi pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia; ⁶ i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei.

⁷ Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, numărul ucenicilor creştea tot mai mult în Ierusalim şi foarte mulţi preoţi veneau la credinţă.

Arestarea lui Ştefan

⁸ Ştefan, un om plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. ⁹ Unii din sinagoga^[c] numită „A oamenilor liberi^[d]“ – a celor din Cirena^[e], a celor din Alexandria^[f] şi a celor din Cilicia^[g] şi din Asia^[h] – au început o dispută cu Ştefan, ¹⁰ dar nu puteau să se opună înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. ¹¹ Atunci au plătit nişte bărbaţi care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!“ ¹² Au incitat pe popor, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au repezit asupra lui, l-au înşfăcat şi l-au dus înaintea Sinedriului. ¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte blasfemiatoare împotriva acestui Lăcaş sfânt şi împotriva Legii! ¹⁴ Căci l-am auzit spunând că Acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a încredinţat Moise!“ ¹⁵ Toţi cei ce şedeau în Sinedriu s-au uitat ţintă la el şi au văzut că faţa lui arăta ca faţa unui înger.

15 Apoi Domnul mi-a zis:

– Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, Eu tot n-aş fi binevoitor cu cei din poporul acesta. Izgoneşte-i dinaintea Mea! Să plece! ² Dacă te vor întreba unde să se ducă, să le răspunzi că aşa vorbeşte Domnul:

³ Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă; câinii, ca să-i sfâşie; păsările cerului şi fiarele pământului – ca să-i mănânce şi să-i distrugă. ⁴ Îi voi face să fie dezgustători pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le-a săvârşit în Ierusalim.

¹¹ Domnul a zis:

¹⁹ – Aşa vorbeşte Domnul:

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

1 Începutul^[a] Evangheliei^[b] lui^[c] Isus^[d] Cristos^[e], (Fiul lui Dumnezeu)^[f]. ² Aşa cum este scris în Isaia, profetul^[g]:

⁴ Ioan Botezătorul a venit în pustie şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. ⁵ Toţi cei din ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să vină la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. ⁶ Ioan avea îmbrăcămintea din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.^[h] El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică. ⁷ Ioan vestea şi zicea: „După mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor! ⁸ Eu v-am botezat cu^[i] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

Botezul şi ispitirea lui Isus

⁹ În acele zile a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de către Ioan în Iordan. ¹⁰ Imediat după ce a ieşit din apă, El a văzut cerurile deschise şi pe Duhul coborând peste El ca un porumbel. ¹¹ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[j]

¹² Imediat^[k] Duhul L-a dus în pustie. ¹³ El a stat în pustie timp de patruzeci de zile^[l], fiind ispitit de Satan^[m]. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau^[n].

Primii ucenici

¹⁴ După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând Evanghelia lui^[o] Dumnezeu. ¹⁵ El zicea: „S-a împlinit vremea! Împărăţia lui Dumnezeu^[p] este aproape! Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“

¹⁶ În timp ce trecea pe lângă Marea Galileii^[q], Isus l-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, care tocmai aruncau năvoadele în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ ¹⁸ Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

¹⁹ Mergând puţin mai încolo, l-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă şi îşi reparau năvoadele. ²⁰ Imediat El i-a chemat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajaţi şi L-au urmat.

Isus vindecă un demoniac în Capernaum

²¹ S-au dus în Capernaum şi, în Sabatul imediat următor, El a intrat în sinagogă^[r] şi a început să dea învăţătură. ²² Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii^[s]. ²³ Chiar atunci în sinagoga lor era un om stăpânit de un duh necurat. ²⁴ El a strigat:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

²⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

²⁶ Duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l şi scoţând un strigăt puternic. ²⁷ Toţi au rămas uimiţi, aşa că se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta? Este o învăţătură nouă, care are autoritate. El porunceşte chiar şi duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“ ²⁸ Şi I s-a dus vestea imediat pretutindeni, în toată regiunea din jurul Galileii.

Isus vindecă bolnavii

²⁹ Imediat după ce au ieşit din sinagogă, s-au dus împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. ³⁰ Soacra lui Simon era întinsă pe pat, având febră, şi ei I-au vorbit imediat despre ea. ³¹ El a venit, a prins-o de mână şi a ridicat-o. Şi febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească. ³² Seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toţi bolnavii şi pe cei demoniaci. ³³ Întreaga cetate era adunată la uşă. ³⁴ El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli şi a scos afară mulţi demoni. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei Îl cunoşteau.

Isus se roagă într-un loc pustiu

³⁵ Dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo. ³⁶ Dar Simon şi cei ce erau de obicei cu El au început să-L caute ³⁷ şi, când L-au găsit, I-au zis:

– Toţi Te caută!

³⁸ Isus le-a răspuns:

– Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit!

³⁹ Şi S-a dus în toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând demoni.

Curăţarea unui bolnav de lepră

⁴⁰ A venit la El un lepros^[t] care a îngenuncheat şi L-a rugat spunând:

– Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[u]!

⁴¹ Cuprins de milă^[v], Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

⁴² Lepra l-a părăsit imediat şi a fost curăţit. ⁴³ Isus i-a atras atenţia şi i-a spus să plece imediat, ⁴⁴ zicându-i totodată:

– Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta ceea ce a poruncit Moise^[w], drept mărturie pentru ei.

⁴⁵ Dar el a ieşit afară şi a început să vorbească şi să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi oamenii veneau la El de pretutindeni.