M’Cheyne Bible Reading Plan

Reînoirea legământului la Şehem

24 Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Şehem şi a convocat sfatul bătrânilor lui Israel, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile, iar aceştia s-au înfăţişat înaintea Domnului.

² Atunci Iosua a zis întregului popor:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoşii voştri, adică Terah, tatăl lui Avraam şi al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a râului^[a] şi se închinau altor dumnezei. ³ Eu l-am luat pe strămoşul vostru Avraam de dincolo de râu, l-am dus prin toată ţara Canaanului şi i-am dat foarte mulţi urmaşi: i-am dat pe Isaac, ⁴ iar lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau. Lui Esau i-am dat în stăpânire regiunea muntoasă a Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui s-au dus în Egipt.

⁵ Apoi i-am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v-am scos afară. ⁶ După ce i-am scos pe părinţii voştri din Egipt, aţi pornit către mare, iar egiptenii i-au urmărit pe părinţii voştri cu care de luptă şi călăreţi^[b], până la Marea Roşie^[c]. ⁷ Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a aşezat întuneric între ei şi egipteni, după care a adus apele mării peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce le-am făcut egiptenilor. Apoi aţi locuit în pustie o lungă perioadă de timp. ⁸ V-am dus prin regiunea amoriţilor care locuiau la răsărit de Iordan. Aceştia au luptat împotriva voastră, însă Eu i-am dat în mâinile voastre şi i-am nimicit dinaintea voastră, iar voi le-aţi ocupat ţara. ⁹ Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului, s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel şi l-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, ¹⁰ dar Eu nu am vrut să-l ascult pe Balaam şi, prin urmare, el v-a binecuvântat. Şi astfel v-am scăpat din mâinile lui. ¹¹ Apoi aţi traversat Iordanul şi aţi pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât şi amoriţii, periziţii, canaaniţii, hitiţii, ghirgasiţii, hiviţii şi iebusiţii, însă Eu i-am dat în mâinile voastre. ¹² Am trimis înaintea voastră viespi^[d] care i-au izgonit pe aceştia dinaintea voastră ca şi pe cei doi regi amoriţi; ei nu au fost izgoniţi prin sabia sau prin arcul vostru. ¹³ V-am dat astfel o ţară pe care nu voi aţi lucrat-o, cetăţi pe care nu voi le-aţi zidit, dar în care locuiţi şi vii şi măslini pe care nu voi i-aţi plantat, dar din care mâncaţi!“

¹⁴ Şi acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu integritate şi cu credincioşie! Îndepărtaţi zeii cărora le-au slujit strămoşii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului! ¹⁵ Iar dacă nu doriţi să slujiţi Domnului, atunci alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: fie zeilor cărora le slujeau strămoşii voştri dincolo de râu, fie zeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi! Cât despre mine, eu şi familia mea Îi vom sluji Domnului!

¹⁶ – Departe de noi gândul să-L părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei! a răspuns poporul. ¹⁷ Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne-a scos pe noi şi pe părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa robiei şi a înfăptuit înaintea noastră aceste minuni mari. El ne-a păzit de-a lungul întregului drum pe care l-am străbătut şi printre toate neamurile pe unde am călătorit. ¹⁸ Domnul a izgonit dinaintea noastră toate neamurile, precum şi pe amoriţii care locuiau în ţară. Noi vom sluji în continuare Domnului, căci El este Dumnezeul nostru!

¹⁹ Iosua i-a zis poporului:

– Voi nu veţi fi în stare să-I slujiţi Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos! El nu vă va ierta răzvrătirile şi păcatele. ²⁰ Căci dacă Îl veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji dumnezeilor străini, El se va întoarce şi vă va face rău nimicindu-vă, după ce v-a făcut bine!

²¹ Poporul i-a răspuns lui Iosua:

– Nu, ci noi vom sluji Domnului!

²² Iosua le-a spus:

– Voi sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales să slujiţi Domnului!

– Suntem martori! i-au răspuns ei.

²³ – Atunci îndepărtaţi zeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.

²⁴ Şi poporul i-a zis lui Iosua:

– Vom sluji Domnului, Dumnezeul nostru, şi vom asculta de glasul Lui!

²⁵ În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Şehem şi i-a dat porunci şi legi. ²⁶ Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare şi a aşezat-o acolo, sub terebintul aflat pe locul sfânt al Domnului. ²⁷ Şi Iosua a zis întregului popor:

– Piatra aceasta va fi un martor împotriva noastră, căci ea a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veţi înşela pe Dumnezeul vostru.

²⁸ Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moştenirea lui.

Funeraliile lui Iosua şi ale lui Elazar

²⁹ După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani.

³⁰ L-au înmormântat pe teritoriul moştenirii lui, la Timnat-Serah^[e], care era în regiunea muntoasă a lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaş.

³¹ Israel a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

³² Oasele lui Iosif, pe care israeliţii le aduseseră din Egipt, au fost îngropate la Şehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriţi – Hamor era tatăl lui Şehem – pentru o sută de chesita^[f] şi care era moştenirea urmaşilor lui Iosif.

³³ Elazar, fiul lui Aaron, a murit şi el şi a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în regiunea muntoasă a lui Efraim.

Petru şi Ioan în faţa Sinedriului

4 În timp ce Petru şi Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii^[a], ² foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea dintre cei morţi. ³ Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. ⁴ Însă mulţi dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproape cinci mii.

⁵ În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii^[b] şi cărturarii^[c], ⁶ precum şi Ana – marele preot^[d] –, Caiafa^[e], Ioan, Alexandru şi toţi cei care erau din neamul marilor preoţi. ⁷ I-au pus pe apostoli să stea în mijloc şi i-au întrebat:

– Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?

⁸ Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:

– Conducători şi bătrâni ai poporului, ⁹ dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios şi pentru felul în care a fost el vindecat, ¹⁰ să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi! ¹¹ El este:

¹² În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!

¹³ Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni neînvăţaţi^[h] şi de rând, s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Isus. ¹⁴ Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. ¹⁵ Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu^[i] şi s-au sfătuit între ei, zicând: ¹⁶ „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega. ¹⁷ În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească şi mai departe în popor, să-i ameninţăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“ ¹⁸ I-au chemat şi le-au poruncit să nu mai vorbească deloc şi să nu mai dea învăţătură în Numele lui Isus. ¹⁹ Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! ²⁰ Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit!“ ²¹ După ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. ²² Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

Credincioşii se roagă pentru a primi îndrăzneală

²³ După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoţilor şi bătrânii. ²⁴ Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul în acelaşi gând către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, ²⁵ Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoşului nostru David, slujitorul Tău, astfel:

²⁷ Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod^[l], Ponţiu Pilat^[m], neamurile şi poporul^[n] lui Israel, ²⁸ ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta şi planul Tău. ²⁹ Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău! ³⁰ Întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus!“

³¹ După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat, şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Credincioşii îşi împart între ei averile

³² Mulţimea celor ce crezuseră era una în inimă şi gând şi nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. ³³ Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus şi un mare har era peste ei toţi. ³⁴ Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toţi cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii obţinuţi pe lucrurile vândute îi aduceau ³⁵ şi-i puneau la picioarele apostolilor; apoi erau împărţiţi fiecăruia după cum avea nevoie. ³⁶ Iosif, numit de apostoli şi Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru, ³⁷ a vândut un ogor care-i aparţinea şi apoi a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

Brâul de in

13 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor, dar să nu-l înmoi în apă.“ ² Am cumpărat brâul, după Cuvântul Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor.

³ Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: ⁴ „Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care-l porţi în jurul coapselor, du-te de îndată la Eufrat^[a] şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.“ ⁵ M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, după porunca pe care mi-o dăduse Domnul.

⁶ După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia din acel loc brâul pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo.“ ⁷ M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.

⁸ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ „Aşa vorbeşte Domnul: «Tot aşa voi distruge mândria lui Iuda şi mândria cea foarte mare a Ierusalimului. ¹⁰ Poporul acesta rău refuză să asculte de cuvintele Mele. Ei umblă în încăpăţânarea inimii lor şi merg după alţi dumnezei ca să le slujească şi să li se închine. De aceea, el va ajunge ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic. ¹¹ După cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem şi Eu întreaga casă a lui Israel şi întreaga casă a lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, onoarea Numelui Meu, lauda Mea şi slava Mea. Dar ei nu au ascultat.»“

Imaginea burdufurilor de vin

¹² „Spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Toate burdufurile de vin trebuie umplute!’» Şi dacă ei îţi vor zice: «Nu ştim noi oare că toate burdufurile de vin trebuie umplute?», ¹³ să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoţi, pe profeţi şi pe toţi cei ce locuiesc în Ierusalim, îi voi umple de beţie. ¹⁴ Îi voi izbi unul de altul, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei şi nu mă voi îndura de ei, ci îi voi distruge.’»“

27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. ² L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul^[a].

Iuda se spânzură

³ Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi^[b] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, ⁴ zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

⁵ El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

⁶ Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. ⁷ Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. ⁸ Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. ⁹ Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia^[c], care zice:

Isus înaintea lui Pilat

¹¹ Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

¹² Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. ¹³ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

¹⁴ Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.

¹⁵ Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. ¹⁶ La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus^[h]) Baraba. ¹⁷ Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:

– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

¹⁸ Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

¹⁹ În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

²⁰ Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.

²¹ Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:

– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?

– Pe Baraba! au răspuns ei.

²² Pilat a zis:

– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toţii:

– Să fie răstignit!

²³ El i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau şi mai tare:

– Să fie răstignit!

²⁴ Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

²⁵ Tot poporul i-a răspuns:

– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!

²⁶ Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască^[i], L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldaţi

²⁷ Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu^[j] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta^[k]. ²⁸ L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie^[l], ²⁹ au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“^{[m] 30} Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. ³¹ După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

³² Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. ³³ Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“^[n], ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere^[o], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.^{[p] 35} După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.^{[q] 36} Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. ³⁷ Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. ³⁸ Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

³⁹ Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap ⁴⁰ şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)^[r] dă-Te jos de pe cruce!“

⁴¹ Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: ⁴² „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! ⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ ⁴⁴ La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.

Moartea lui Isus

⁴⁵ De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea^[s] s-a făcut întuneric peste toată ţara. ⁴⁶ Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli^[t], lema^[u] sabactani?“^[v], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“^[w]

⁴⁷ Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

⁴⁸ Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru^[x], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. ⁴⁹ Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

⁵⁰ Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.

⁵¹ Şi iată că draperia^[y] Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, ⁵² mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate. ⁵³ Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi li s-au arătat multora.

⁵⁴ Centurionul^[z] şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui^[aa] Dumnezeu!“

⁵⁵ Acolo mai erau şi multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îi slujiseră. ⁵⁶ Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

⁵⁷ Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese şi el ucenic al lui Isus. ⁵⁸ Acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. ⁵⁹ Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in curată ⁶⁰ şi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. ⁶¹ Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau şi ele acolo, aşezate înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

⁶² A doua zi^[ab], cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat ⁶³ şi i-au zis:

– Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ ⁶⁴ Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure^[ac], iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“ Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

⁶⁵ Pilat le-a răspuns:

– Aveţi o gardă^[ad]; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!

⁶⁶ Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.