M’Cheyne Bible Reading Plan
Neascultarea seminţiilor lui Israel
1 După moartea lui Iosua, israeliţii L-au întrebat pe Domnul:
– Care dintre noi să pornească primul împotriva canaaniţilor ca să se lupte cu ei?
2 – Iuda să pornească, le-a răspuns Domnul. Iată că am dat ţara în mâna lui!
3 Cei din seminţia lui Iuda le-au zis fraţilor lor din seminţia lui Simeon:
– Veniţi cu noi pe teritoriul care ne-a fost dat, ca să ne luptăm împotriva canaaniţilor, după care vom merge şi noi cu voi pe teritoriul vostru!
Şi simeoniţii s-au dus cu ei.
4 Astfel, cei din seminţia lui Iuda au pornit la luptă şi Domnul i-a dat pe canaaniţi şi pe periziţi în mâinile lor; au ucis la Bezek zece mii de oameni. 5 Acolo l-au găsit pe Adoni-Bezek, s-au luptat împotriva lui şi i-au învins pe canaaniţi şi pe periziţi. 6 Adoni-Bezek a reuşit să scape, dar ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.
7 Atunci Adoni-Bezek a zis: „Şaptezeci de regi cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, au fost folosiţi să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot aşa mi-a răsplătit şi mie Dumnezeu!“ L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. 8 Cei din seminţia lui Iuda au luat cu asalt Ierusalimul şi l-au cucerit; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii.
9 După aceea cei din seminţia lui Iuda s-au dus să lupte împotriva canaaniţilor care locuiau în regiunea muntoasă din partea de răsărit a ţării şi în câmpie. 10 Mai întâi au pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i-au învins pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.
11 De acolo au pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).
12 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ 13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. 14 Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat[a] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:
– Ce doreşti?
15 – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, căci mi-ai dat un teritoriu în Neghev[b]! Dăruieşte-mi şi izvoare de ape!
Şi astfel Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
16 Urmaşii chenitului care îi era socru lui Moise au plecat din Cetatea Palmierilor[c] împreună cu cei din seminţia lui Iuda, înspre pustia lui Iuda, care este la sud de Arad. Au călătorit şi au rămas împreună cu poporul.
17 Apoi cei din seminţia lui Iuda s-au dus împreună cu simeoniţii şi i-au atacat pe canaaniţii care locuiau la Ţefat. Au distrus[d] toată cetatea şi apoi au numit-o Horma[e]. 18 De asemenea, Iuda a cucerit[f] Gaza cu teritoriul ei, Aşchelon cu teritoriul ei şi Ekron cu teritoriul ei. 19 Domnul a fost cu Iuda şi Iuda a luat în stăpânire regiunea muntoasă[g], dar nu i-a putut izgoni pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier[h]. 20 Au dat lui Caleb cetatea Hebron, aşa cum spusese Moise şi el i-a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
21 Beniamiţii nu i-au izgonit pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi astfel iebusiţii au locuit în Ierusalim până în ziua de azi.
22 Cei din Casa lui Iosif au înaintat împotriva Betelului şi Domnul a fost cu ei. 23 Cei din Casa lui Iosif au iscodit Betelul (numele cetăţii era cândva Luz). 24 Iscoadele au văzut un om ieşit afară din cetate şi i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate şi îţi vom arăta îndurare!“ 25 După ce le-a arătat intrarea în cetate, ei au trecut-o prin ascuţişul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l-au lăsat să plece. 26 Omul acela a ajuns pe teritoriul hitiţilor şi a zidit o cetate pe care a numit-o Luz, nume care i-a rămas până în ziua de azi.
27 Cei din seminţia lui Manase nu i-au izgonit pe locuitorii din Bet-Şan şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Taanah şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam şi Meghido şi nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniţii au continuat să locuiască în aceste ţinuturi. 28 Când Israel a ajuns puternic, el i-a supus pe canaaniţi la muncă forţată, dar nu i-a izgonit.
29 Cei din seminţia lui Efraim nu i-au izgonit nici ei pe canaaniţii care locuiau în Ghezer şi astfel, canaaniţii au locuit printre ei.
30 Cei din seminţia lui Zabulon nu i-au izgonit pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre ei, fiind puşi la muncă forţată.
31 Cei din seminţia lui Aşer nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek şi din Rehob. 32 Şi astfel aşeriţii au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi.
33 Cei din seminţia lui Neftali nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi. Totuşi locuitorii din Bet-Şemeş şi Bet-Anat au fost puşi la muncă forţată.
34 Amoriţii i-au respins pe daniţi înspre regiunea muntoasă şi nu le-au dat voie să coboare la câmpie. 35 Amoriţii au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon şi la Şaalbim, dar cei care i-au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceştia punându-i la muncă forţată. 36 Teritoriul amoriţilor se întindea de la Înălţimea Scorpionului[i] până la Sela şi în sus.
Ananias şi Safira
5 Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soţia lui, Safira, 2 şi a păstrat pentru sine o parte din bani cu ştirea soţiei lui; apoi a adus cealaltă parte din bani şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Ananias, de ce ţi-a umplut Satan[a] inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului? 4 Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Şi, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziţia ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!“ 5 Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut la pământ şi şi-a dat duhul. O mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri. 6 Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.
7 Cam după trei ore, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru a întrebat-o:
– Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?
Ea i-a răspuns:
– Da, cu atât.
9 Atunci Petru i-a zis:
– De ce v-aţi înţeles între voi să-L puneţi la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine!
10 Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica[b] şi pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri.
Prin apostoli se fac semne şi minuni
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon 13 şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, 15 astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi.
Apostolii persecutaţi
17 Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ 21 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor[c] fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. 22 Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat 23 spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor.
27 I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat 28 zicând:
– (Nu)[d] v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29 Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns:
– Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn[e]! 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!
33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu[f] pe nume Gamaliel[g], un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu şi a poruncit ca oamenii să fie scoşi afară puţin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama ce aveţi de gând să le faceţi acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, iar toţi cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului[h], s-a ridicat Iuda, galileeanul, şi a tras pe popor după el. Dar şi el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, 39 dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ 40 Ei au fost convinşi de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus. 42 Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, nu încetau să dea învăţătură şi să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.
Secetă, foamete şi sabie
14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2 „Iuda jeleşte
iar porţile îi sunt slăbite;
ele se vaită pentru ţară,
iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.
3 Cei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi[a] să aducă apă;
ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale;
ruşinaţi şi dezamăgiţi
îşi acoperă capul.
4 Pământul este crăpat
pentru că nu este ploaie în ţară.
Plugarii sunt dezamăgiţi
şi îşi acoperă capul.
5 Chiar şi cerboaica de pe câmp
naşte şi îşi părăseşte puii,
pentru că nu găseşte iarbă.
6 Măgarii sălbatici stau pe înălţimi
şi gâfâie ca şacalii;
li se topesc ochii
căci nu este iarbă.
7 Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci răzvrătirile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8 O, Nădejde a lui Israel,
Izbăvitorul lui în vreme de necaz,
de ce eşti ca un străin în ţară
şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?
9 De ce eşti ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne,
şi Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!“
10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
şi nu îşi ţin în frâu picioarele,
Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei;
acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor
şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“
11 Domnul mi-a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12 căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.
13 Eu am răspuns:
– Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14 Dar Domnul mi-a zis:
– Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic[b] şi înşelăciunile propriei lor inimi. 15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete, 16 iar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“
17 Spune-le cuvântul acesta:
„Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte
şi să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18 Dacă ies pe câmp,
îi văd pe cei străpunşi de sabie.
Dacă intru în cetate,
văd ravagiile făcute de foamete.
Chiar şi profetul şi preotul
cutreieră ţara fără să ştie încotro merg[c].“
19 – Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne-ai lovit
în aşa fel încât nu mai avem vindecare?
Noi aşteptam pacea,
dar nimic bun nu a venit;
aşteptam un timp de vindecare,
dar iată că a venit numai groaza!
20 Doamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră,
cât şi vina strămoşilor noştri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru Numele Tău, nu dispreţui
şi nu necinsti tronul slavei Tale!
Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi
şi nu-l rupe!
22 Este oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, nădejdea noastră este în Tine,
căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.
Învierea lui Isus
28 După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul.
2 Şi iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer şi s-a dus de a rostogolit piatra[a] şi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. 4 Gardienii au început să tremure de frică şi au rămas ca morţi.
5 Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi! Ştiu că Îl căutaţi pe Isus Care a fost răstignit! 6 Nu este aici, pentru că a fost înviat, aşa cum a spus! Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus 7 şi apoi duceţi-vă repede şi spuneţi-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morţi! Şi iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“
8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să-i anunţe pe ucenici. 9 Dar iată că le-a ieşit înainte Isus şi le-a zis: „Salutare[b]!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele şi I s-au închinat. 10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Duceţi-vă şi anunţaţi-i pe fraţii Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea!“
Raportul gărzii şi înşelătoria conducătorilor
11 În timp ce plecau ele, câţiva dintre gardieni s-au dus în cetate şi i-au înştiinţat pe conducătorii preoţilor cu privire la tot ce se întâmplase. 12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat şi le-au dat soldaţilor mulţi bani, 13 zicându-le: „Să spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, şi L-au furat!» 14 Iar dacă vestea aceasta va ajunge la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de grijă!“ 15 Ei au luat banii şi au făcut aşa cum fuseseră învăţaţi. Şi zvonul acesta s-a răspândit printre iudei până în ziua de astăzi.
Marea Însărcinare
16 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele la care le spusese Isus să meargă. 17 Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18 Isus S-a apropiat de ei şi le-a vorbit astfel: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19 Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt 20 şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi[c] în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.