M’Cheyne Bible Reading Plan
Mărturii pentru posteritate
4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: 2 „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, 3 şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“
4 Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: 5 „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. 6 Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, 7 voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“
8 Israeliţii au făcut aşa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, aşa cum i-a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului seminţiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze şi le-au aşezat acolo. 9 Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Chivotul Legământului. Ele se mai află acolo şi astăzi.
10 Preoţii care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, pentru popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze. 11 După ce a traversat tot poporul, Chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. 12 Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii seminţiei lui Manase au traversat şi ei, pregătiţi pentru luptă, în faţa israeliţilor, aşa cum le spusese Moise. 13 Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.
14 În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iosua în ochii întregului Israel, şi toţi israeliţii s-au temut de el în toate zilele vieţii lui, tot aşa cum se temuseră şi de Moise.
15 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: 16 „Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“
17 „Ieşiţi din Iordan!“ le-a poruncit Iosua preoţilor.
18 Şi preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul au ieşit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului s-au reîntors în albia lor, inundând din nou ambele maluri ale Iordanului.
19 Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a aşezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. 20 Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost aşezate de către Iosua la Ghilgal. 21 El le-a zis israeliţilor: „Când urmaşii voştri îşi vor întreba părinţii într-o zi, spunând: «Ce semnificaţie au pietrele acestea?», 22 voi să-i învăţaţi şi să le spuneţi: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» 23 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteţi traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roşie[a], când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o. 24 Astfel toate popoarele pământului vor cunoaşte că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veţi teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele vieţii voastre.“
Psalmul 129
Un cântec de pelerinaj
1 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
dar nu m-au biruit.
3 Pe spatele meu au arat plugarii
şi au tras brazde lungi.
4 Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5 Să se ruşineze şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul.
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
8 Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“[a]
Psalmul 130
Un cântec de pelerinaj
1 Din adâncuri strig, Doamne!
2 Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererii mele!
3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre,
cine ar putea sta în picioare?
4 Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5 Aştept pe Domnul.
Sufletul meu aşteaptă
şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.
6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
şi la El găsim belşug de răscumpărare!
8 El îl răscumpără pe Israel
din toate vinovăţiile sale.
Psalmul 131
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Doamne, inima mea nu este trufaşă,
iar privirile mele nu sunt semeţe;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea măreţe pentru mine.
2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit,
ca un copil înţărcat lângă mama lui;
da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat.
3 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
de acum şi până-n veci!
64 O, de ai despica cerurile şi ai coborî!
Cum ar tremura munţii înaintea Ta!
2 Ca focul care aprinde vreascurile
sau face ca apa să fiarbă,
aşa să-Ţi faci cunoscut Numele duşmanilor Tăi,
pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
3 Când ai făcut lucruri înfricoşătoare, la care nu ne aşteptam,
când Te-ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta.
4 Din vremuri străvechi nu s-a pomenit,
nici o ureche n-a auzit
şi nici un ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce-L aşteaptă.
5 Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea,
a celor ce, pe căile Tale, îşi aduc aminte de Tine.
Dar iată că te-ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Şi să mai fim oare mântuiţi?[a]
6 Toţi am devenit ca nişte necuraţi
şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toţi ne ofilim ca o frunză,
şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul.
7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se ţină strâns de Tine,
căci Ţi-ai ascuns faţa de noi,
şi ne-ai lăsat să pierim din cauza nedreptăţilor noastre.
8 Dar Doamne, Tu eşti Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru;
noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale.
9 Nu te mânia prea tare, Doamne!
Nu-ţi aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Priveşte spre noi, Te rugăm, căci suntem cu toţii poporul Tău!
10 Cetăţile Tale sfinte au devenit o pustie;
Sionul însuşi este o pustie,
iar Ierusalimul o pustietate.
11 Templul[b] nostru sfânt şi plin de slavă,
în care părinţii noştri Te lăudau,
a fost dat pradă flăcărilor
şi toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
12 După toate acestea, Doamne, vei rămâne totuşi deoparte?
Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de aspru?“
Isus, Domn al Sabatului
12 În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui erau flămânzi, aşa că au început să smulgă spice de grâu şi să mănânce. 2 Când au văzut fariseii lucrul acesta, I-au zis lui Isus:
– Uite, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să se facă în ziua de Sabat!
3 El le-a răspuns:
– N-aţi citit ce a făcut David[a] atunci când i s-a făcut foame atât lui, cât şi celor ce erau cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nici el şi nici cei ce erau cu el nu aveau voie să le mănânce, ci doar preoţii. 5 Sau n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? 6 Dar Eu vă spun că aici este Cineva mai mare decât Templul! 7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“[b], n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi! 8 Căci Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!
9 Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagoga lor. 10 Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată acuza, L-au întrebat:
– Este voie a vindeca în ziua de Sabat?
11 Isus le-a răspuns:
– Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua de Sabat, să n-o apuce şi să n-o scoată afară? 12 Cu cât mai important deci este un om decât o oaie! Aşadar, este voie a face bine în ziua de Sabat!
13 Apoi i-a zis acelui om:
– Întinde-ţi mâna!
El a întins-o, şi ea a fost vindecată, la fel de sănătoasă ca şi cealaltă.
14 Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.
Isus, Robul Domnului
15 Însă Isus a înţeles aceasta şi a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi 16 şi i-a atenţionat să nu-L facă cunoscut, 17 ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
18 „Iată-L pe Slujitorul Meu, pe Care L-am ales,
Preaiubitul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El,
iar El le va vesti neamurilor dreptatea.
19 Nu se va certa, nu va striga
şi nimeni nu-I va auzi glasul pe drumuri.
20 Nu va rupe trestia zdrobită
şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă,
până când nu va face să triumfe dreptatea!
21 Şi în Numele Lui vor nădăjdui neamurile!“[c]
22 Apoi a fost adus la El un demoniac orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa că omul a putut vorbi şi vedea. 23 Toate mulţimile erau uimite şi ziceau: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“
24 Însă când fariseii au auzit acest lucru, au zis: „Omul Acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul[d], conducătorul demonilor!“
25 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. 26 Dacă Satan îl scoate afară pe Satan, înseamnă că el este dezbinat împotriva lui însuşi, deci cum va dăinui împărăţia lui?! 27 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii[e] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 28 Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i ia lucrurile dacă nu l-a legat mai întâi? Abia atunci îi poate jefui casa.
30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte. 31 De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32 Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.
33 Ori faceţi[f] pomul bun şi roadele lui bune, ori faceţi pomul stricat şi roadele lui stricate[g]. Căci pomul este recunoscut după roadele sale. 34 Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36 Vă spun că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.
Semnul profetului Iona
38 Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei I-au zis:
– Învăţătorule, vrem să vedem un semn[h] de la Tine!
39 Însă Isus le-a răspuns:
– O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. 40 Căci aşa cum Iona a stat în pântecele peştelui uriaş[i] timp de trei zile şi trei nopţi, tot aşa va sta şi Fiul Omului, timp de trei zile şi trei nopţi, în inima pământului. 41 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona! 42 Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon!
43 Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. 44 Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!“ Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45 Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.
Mama şi fraţii lui Isus
46 În timp ce vorbea El mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi încercau să vorbească cu El.[j] 47 (Atunci cineva I-a zis:
– Iată că mama şi fraţii Tăi stau afară şi încearcă să vorbească cu Tine.)[k]
48 Dar Isus i-a răspuns celui ce-I spusese lucrul acesta:
– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
49 Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis:
– Iată mama Mea şi fraţii Mei! 50 Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.