M’Cheyne Bible Reading Plan

Iosua îl îndeamnă pe Israel să fie credincios Domnului

23 Trecuse o lungă perioadă de timp de când Domnul dăduse odihnă lui Israel din partea tuturor duşmanilor care-l înconjurau, iar Iosua era bătrân şi înaintat în vârstă. ² Atunci Iosua a convocat întregul Israel, bătrânii, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile lui şi le-a spus astfel: „Eu sunt bătrân acum şi înaintat în vârstă; ³ voi aţi văzut ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor acestor neamuri, de dragul vostru, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi. ⁴ Seminţiilor voastre le-am dat ca moştenire toate teritoriile acestor neamuri care au mai rămas, începând de la Iordan, toate neamurile pe care le-am nimicit, până la Marea cea Mare^[a], în partea de apus. ⁵ Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră. El le va îndepărta dinaintea voastră, iar voi le veţi lua ţara în stăpânire, aşa cum v-a promis Domnul, Dumnezeul vostru.

⁶ Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi toate cele scrise în Cartea Legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la stânga, nici la dreapta. ⁷ Nu vă întovărăşiţi cu neamurile acestea, care au rămas printre voi! Nu chemaţi numelor zeilor lor şi nu juraţi pe numele lor! Nu le slujiţi şi nu vă închinaţi înaintea lor, ⁸ ci rămâneţi alipiţi de Domnul, Dumnezeul vostru, aşa cum aţi făcut până în ziua aceasta.

⁹ Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice, astfel că nimeni nu a putut să vă stea împotrivă până în ziua aceasta. ¹⁰ Un singur om dintre voi punea pe fugă o mie de duşmani, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, aşa cum vă promisese.

¹¹ Vegheaţi deci cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ca să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, ¹² căci dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de rămăşiţa acestor neamuri, care au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii şi veţi intra la ele şi ele la voi^[b], ¹³ să ştiţi că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră. Ele vă vor fi atunci o cursă şi un laţ, vor fi ca un bici pe spatele vostru şi ca nişte spini în ochii voştri, până veţi pieri din această ţară bună, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁴ Iată că se apropie vremea ca eu să mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi din toată inima şi din tot sufletul vostru că nu a rămas neîmplinită nici una din promisiunile bune pe care vi le-a făcut Domnul, Dumnezeul vostru. Toate s-au împlinit şi nu a rămas neîmplinită nici măcar una. ¹⁵ Însă aşa cum Domnul, Dumnezeul vostru, a împlinit toate promisiunile bune pe care vi le-a făcut, tot aşa Domnul va aduce asupra voastră toate lucrurile rele despre care aţi fost avertizaţi, până când veţi fi nimiciţi din ţara aceasta bună, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. ¹⁶ Dacă veţi încălca legământul Domnului, Dumnezeul vostru, pe care El vi l-a poruncit şi veţi începe să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, atunci Domnul se va aprinde de mânie împotriva voastră şi veţi pieri repede din ţara cea bună, pe care v-a dat-o.“

Vindecarea schilodului de la poarta Templului

3 Petru şi Ioan se duceau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea^[a]. ² Un om schilod încă din pântecele mamei lui era adus şi aşezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu^[b]. ³ Când acesta i-a văzut pe Petru şi pe Ioan că urmau să intre în Templu, a cerut şi de la ei, ca să primească milostenie. ⁴ Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!“ ⁵ El şi-a aţintit privirea la ei, aşteptând să primească ceva de la aceştia. ⁶ Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, însă ceea ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!“ ⁷ Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Imediat picioarele şi gleznele i s-au întărit, ⁸ a sărit în picioare şi a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei şi umbla, sărea şi-L lăuda pe Dumnezeu. ⁹ Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu. ¹⁰ Ei l-au recunoscut ca fiind cel ce stătea şi cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbeşte mulţimii

¹¹ În timp ce el se ţinea după Petru şi Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. ¹² Când a văzut Petru acest lucru, a zis poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru şi de ce vă uitaţi la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l-am făcut să umble?! ¹³ Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul lui) Isaac şi (Dumnezeul lui)^[c] Iacov, Dumnezeul strămoşilor noştri, L-a proslăvit pe Slujitorul Său Isus, pe Care voi L-aţi dat pe mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El în prezenţa acestuia, măcar că el hotărâse să-L elibereze. ¹⁴ Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş. ¹⁵ L-aţi ucis pe Autorul vieţii, pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi şi ai Cărui martori suntem noi. ¹⁶ Pe baza credinţei în Numele Lui, a întărit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeţi şi pe care-l cunoaşteţi; şi credinţa care este prin Isus i-a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor!

¹⁷ Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi conducătorii voştri. ¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeţilor, şi anume că Cristosul Său urma să sufere. ¹⁹ Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ²⁰ ca să vină din prezenţa Domnului vremuri de înviorare^[d], şi El să-L trimită pe Cel pe Care L-a rânduit pentru voi, pe Cristos Isus, ²¹ pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, fapt despre care Dumnezeu a vorbit încă din vechime prin gura sfinţilor Săi profeţi. ²² Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune! ²³ Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet va fi nimicit din popor.»^{[e] 24} De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi până la toţi ceilalţi care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. ²⁵ Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii voştri, când i-a spus lui Avraam: «Prin sămânţa ta^[f] vor fi binecuvântate toate neamurile^[g] pământului!»^{[h] 26} Când Dumnezeu L-a ridicat pe Slujitorul Său, L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“

Plângerea lui Ieremia

Răspunsul Domnului

¹⁴ „Aşa vorbeşte Domnul: «Cât despre toţi vecinii Mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. ¹⁵ Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara lui. ¹⁶ Dacă vor învăţa bine căile poporului Meu şi vor jura pe Numele Meu, zicând ‘Viu este Domnul!’, aşa cum Mi-au învăţat şi ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuşi în drepturi în mijlocul poporului Meu. ¹⁷ Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârşire şi îl voi distruge, zice Domnul.»“

Uneltire împotriva lui Isus

26 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: ² „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi trădat ca să fie răstignit“.

³ Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot, numit Caiafa^[a], ⁴ şi au uneltit să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. ⁵ Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.

Ungerea lui Isus la Betania

⁶ În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, ⁷ a venit la El o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu un parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul lui Isus, în timp ce El stătea la masă. ⁸ Ucenicii însă au fost indignaţi când au văzut acest lucru şi au zis: „Pentru ce risipa aceasta? ⁹ Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde scump, iar banii să le fie daţi săracilor!“

¹⁰ Isus ştia ce zic ei, aşa că le-a spus: „De ce îi cauzaţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! ¹¹ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! ¹² Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta, ca să Mă pregătească pentru înmormântare. ¹³ Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită această Evanghelie, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.

Trădarea lui Iuda

¹⁴ Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor ¹⁵ şi i-a întrebat: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au plătit treizeci de arginţi^[b]. ¹⁶ De atunci, el a început să caute un prilej, ca să-L dea pe mâna lor.

Masa pascală

¹⁷ În prima zi a Sărbătorii Azimelor^[c], ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

– Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?

¹⁸ El le-a răspuns:

– Duceţi-vă în cetate la un anumit om şi spuneţi-i astfel: „Învăţătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele la tine, împreună cu ucenicii Mei!»“

¹⁹ Ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.

Descoperirea trădătorului

²⁰ Când s-a înserat, Isus S-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece. ²¹ În timp ce mâncau, Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

²² Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe unul câte unul:

– Nu cumva sunt eu, Doamne?

²³ El le-a răspuns:

– Cel ce-şi pune mâna în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda!^{[d] 24} Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

²⁵ Iuda, trădătorul, a întrebat:

– Nu cumva sunt eu acela, Rabbi^[e]?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

Cina Domnului

²⁶ În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu“. ²⁷ Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri^[f], l-a dat ucenicilor, zicând: „Beţi toţi din el, ²⁸ căci acesta este sângele Meu, sângele legământului^[g], care este vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor. ²⁹ Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu“. ³⁰ După ce au cântat psalmii^[h], s-au dus spre Muntele Măslinilor.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ Atunci Isus le-a zis:

– În noaptea aceasta toţi vă veţi poticni în Mine, pentru că este scris:

³² Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.

³³ Petru I-a răspuns:

– Chiar dacă toţi se vor poticni în Tine, eu nu mă voi poticni niciodată!

³⁴ Isus i-a zis:

– Adevărat îţi spun că în noaptea aceasta, înainte de cântatul cocoşului^[j], te vei lepăda de Mine de trei ori!

³⁵ Petru I-a răspuns:

– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine!

Şi toţi ucenicii au spus la fel.

Ghetsimani

³⁶ Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Staţi jos aici în timp ce Eu Mă voi duce acolo să mă rog!“ ³⁷ I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să se întristeze şi să se mâhnească. ³⁸ Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!“

³⁹ S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul^[k] acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

⁴⁰ Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Aşadar, n-aţi putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? ⁴¹ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!“

⁴² S-a îndepărtat a doua oară şi s-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă nu se poate să fie îndepărtat acest pahar de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“

⁴³ A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.

⁴⁴ I-a lăsat iarăşi, s-a îndepărtat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. ⁴⁵ Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. ⁴⁶ Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“

Arestarea lui Isus

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, împreună cu o mulţime mare de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor şi de bătrânii poporului. ⁴⁸ Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi!“ ⁴⁹ El a venit imediat la Isus şi I-a zis:

– Salutare, Rabbi!

Şi L-a sărutat.

⁵⁰ Isus i-a zis:

– Prietene, fă potrivit cu ceea ce eşti aici să faci!^[l]

Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. ⁵¹ Şi iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.

⁵² Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! ⁵³ Sau crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune chiar acum la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni^[m] de îngeri? ⁵⁴ Dar cum s-ar împlini atunci Scripturile care spun că aşa trebuie să se întâmple?“

⁵⁵ În ceasul acela, Isus a zis mulţimilor: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar^[n]? În fiecare zi Mă aşezam în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! ⁵⁶ Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor“.

Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

⁵⁷ Atunci cei ce L-au arestat pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. ⁵⁸ Petru L-a urmat de la distanţă până la curtea marelui preot. A intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârşitul.

⁵⁹ Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, ⁶⁰ dar n-au găsit niciuna, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. La urmă, au venit doi ⁶¹ care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile!»“

⁶² Marele preot s-a ridicat şi L-a întrebat:

– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶³ Dar Isus tăcea.^[o]

Marele preot i-a zis:

– Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!

⁶⁴ Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui. Dar vă spun că,

⁶⁵ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum aţi auzit blasfemia! ⁶⁶ Ce părere aveţi?

Ei au răspuns:

– Este vinovat şi vrednic de moarte!

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit. Unii L-au pălmuit, ⁶⁸ zicând: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“^[q]

Lepădarea lui Petru

⁶⁹ Petru stătea afară, în curte. A venit la el o slujnică şi i-a zis:

– Şi tu erai cu Isus, galileeanul!

⁷⁰ Însă el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând:

– Nu ştiu despre ce vorbeşti.

⁷¹ Când s-a îndreptat spre poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:

– Acesta era cu Isus din Nazaret!

⁷² El s-a lepădat din nou, spunând cu jurământ:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

⁷³ După puţin timp însă cei ce stăteau acolo au venit şi i-au zis lui Petru:

– Cu siguranţă şi tu eşti unul dintre ei, căci te dă de gol accentul!

⁷⁴ Atunci el a început să se blesteme şi să jure, zicând:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

Şi imediat a cântat cocoşul. ⁷⁵ Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.