M’Cheyne Bible Reading Plan
Cucerirea cetăţii Ai
8 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te înspăimânta. Adună întreaga oştire şi începeţi asediul cetăţii Ai! Iată că-l dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea lui şi tot teritoriul lui. 2 Să-i faci cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum i-ai făcut Ierihonului şi regelui lui. Totuşi veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile de preţ şi animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetăţii.“
3 Iosua a pornit cu toată oştirea ca să asedieze cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici şi i-a trimis în timpul nopţii, 4 poruncindu-le: „Puneţi-vă la pândă în spatele cetăţii, astfel încât să nu vă îndepărtaţi prea mult de cetate şi să fiţi pregătiţi cu toţii de luptă. 5 Eu şi toţi oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieşi împotriva noastră ca şi prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. 6 Ei vor ieşi afară după noi şi astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca şi prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor, 7 voi să ieşiţi de la pândă şi să ocupaţi cetatea, căci Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. 8 După ce veţi cuceri cetatea, să-i daţi foc! Să faceţi întocmai după Cuvântul Domnului. Fiţi cu luare-aminte la ce v-am poruncit!“
9 Apoi Iosua i-a trimis. Ei s-au dus şi s-au pus la pândă între Betel şi Ai, înnoptând la apus de cetatea Ai. Iosua însă a petrecut noaptea în mijlocul poporului.
10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi după ce a cercetat poporul a pornit în fruntea lor spre Ai, însoţit de sfatul bătrânilor lui Israel. 11 Toţi ostaşii care erau cu el au înaintat şi s-au apropiat de cetate. Când au ajuns înaintea cetăţii, şi-au aşezat tabăra la nord de Ai, între ei şi cetate existând o vale. 12 Iosua luase deja aproape cinci mii de războinici şi-i pusese la pândă între Betel şi Ai, în partea de apus a cetăţii. 13 După ce şi-a organizat astfel oamenii, atât pe cei din tabăra principală în partea de nord a cetăţii, cât şi pe cei ce stăteau la pândă în partea de apus a cetăţii, Iosua a înaintat noaptea în mijlocul văii.
14 Când regele din Ai a văzut lucrul acesta, el şi oamenii din cetate s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit să lupte împotriva lui Israel. El şi oamenii lui s-au îndreptat într-un loc anume dinaintea Arabei[a], fără să ştie că în spatele cetăţii stăteau oameni la pândă. 15 Iosua şi toată oştirea s-au prefăcut că sunt înfrânţi şi au fugit pe drumul către pustie. 16 Atunci toată oştirea din Ai a fost chemată să-i urmărească. Ei au pornit în urmărirea lor şi Iosua i-a atras astfel în afara cetăţii. 17 Nu a rămas nici un bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au pornit în urmărirea lui Israel.
18 Atunci Domnul i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai suliţa pe care o ţii în mână, căci am să dau în mâna ta cetatea!“ Iosua şi-a îndreptat spre Ai suliţa pe care o ţinea în mână. 19 În momentul în care şi-a întins mâna, cei ce stăteau la pândă au ieşit repede din locul în care erau, au intrat în cetate, au capturat-o şi s-au grăbit să-i dea foc.
20 Uitându-se înapoi, oamenii din Ai au observat fumul cetăţii ridicându-se spre cer. Ei n-au mai putut să scape nici într-o parte nici într-alta, căci oştirea israelită care se retrăgea spre pustie s-a întors împotriva lor. 21 Într-adevăr, când Iosua şi oştirea lui Israel au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea şi că se ridica fum din cetate, s-au întors împotriva oamenilor din Ai şi au început să-i lovească. 22 Ceilalţi au ieşit şi ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i-a prins din două părţi şi i-a lovit până când i-a nimicit, fără să lase vreun supravieţuitor sau vreun fugar. 23 L-au capturat doar pe regele din Ai şi l-au adus la Iosua.
24 După ce Israel i-a ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmpie şi în pustia în care îi urmăriseră, după ce aceştia au căzut cu toţii, fiind nimiciţi prin sabie, oştirea lui Israel s-a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. 25 Toţi cei care au fost omorâţi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, au fost în număr de douăsprezece mii – întreaga populaţie a cetăţii Ai. 26 Iosua nu şi-a retras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa, până când nu au fost nimiciţi[b] toţi locuitorii din Ai. 27 Israel a păstrat însă ca pradă de război animalele şi lucrurile de preţ din cetate, potrivit poruncii date de Domnul lui Iosua.
28 Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut din ea pentru totdeauna o movilă de moloz, aşa cum se vede de atunci încoace. 29 Pe regele din Ai l-a spânzurat[c] de un copac şi l-a lăsat acolo până seara. La apusul soarelui însă Iosua a poruncit să-i coboare trupul din copac şi să fie aruncat la intrarea porţii cetăţii, după care au ridicat peste el o movilă mare de pietre care se poate vedea şi astăzi.
Reînnoirea legământului pe muntele Ebal
30 Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal, 31 aşa cum Moise, robul Domnului, le poruncise israeliţilor potrivit celor scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă Domnului arderi de tot şi jertfe de pace[d].
32 Acolo, înaintea israeliţilor, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise. 33 Întregul Israel, bătrânii, dregătorii şi judecătorii lui stăteau de-o parte şi de alta a Chivotului, în faţa preoţilor leviţi care duceau Chivotul Legământului cu Domnul. Jumătate din popor, străini sau evrei, erau aşezaţi în faţa muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în faţa muntelui Ebal, aşa cum poruncise mai înainte Moise, robul Domnului, în scopul binecuvântării poporului Israel.
34 Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântările şi blestemele – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. 35 Nu a existat nici o poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum şi a străinilor care trăiau în mijlocul lor.
Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într-un loc ascuns,
când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă pe calea veşniciei!
Israel Îl uită pe Dumnezeu
2 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Du-te şi vesteşte în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioşia tinereţii tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
şi Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3 Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toţi cei ce mâncau din el se făceau vinovaţi
şi nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“
4 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul:
«Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine
de s-au depărtat de Mine?
Ei s-au dus după nimicuri
şi ei înşişi au devenit nimicuri.
6 Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul,
Care ne-a scos din ţara Egiptului
şi ne-a condus prin pustie,
printr-un pământ uscat şi plin de gropi,
printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii,
printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’
7 V-am dus într-o ţară roditoare,
ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei,
însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara,
Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
8 Preoţii nu s-au întrebat:
‘Unde este Domnul?’
Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut;
păstorii[a] s-au răzvrătit împotriva Mea.
Profeţii au profeţit prin Baal
şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.
9 De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul,
şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.
10 Treceţi în ostroavele Chitim[b] şi priviţi!
Trimiteţi la Chedar[c] şi luaţi aminte;
vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!
11 Şi-a schimbat vreun neam zeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă şi-a[d] schimbat Slava
cu ceva care nu-i este de nici un folos.
12 Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri,
înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,
13 căci poporul Meu a săvârşit două rele:
M-au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri,
puţuri sparte, care nu pot ţine apă.
14 Este Israel un sclav din naştere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15 Leii răcnesc împotriva lui
şi îşi ridică glasurile.
Ei îi pustiesc ţara;
cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof[e] şi Tahpanhes
ţi-au zdrobit creştetul capului[f].
17 Nu ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18 Şi acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Şihor[g]?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu[h]?
19 Răutatea ta te va pedepsi;
răzvrătirea ta te va mustra.
Vei şti şi vei vedea astfel
cât de rău şi de amar este pentru tine
să-L părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
şi să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor[i].
20 Deşi, demult, ţi-am sfărâmat jugul
şi ţi-am smuls legăturile,
totuşi tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji.
Pe orice deal înalt
şi sub orice copac verde
te-ai întins ca o prostituată.
21 Eu te sădisem ca o vie aleasă,
de cel mai bun soi.
Cum de te-ai schimbat şi ai devenit înaintea Mea
o ramură sălbatică de viţă străină?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu sodă,
chiar dacă te-ai da cu mult săpun,
murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23 Cum poţi spune: ‘Nu m-am pângărit
şi nu am alergat după baali[j]!’?
Priveşte-ţi urma paşilor în vale
şi ia aminte la ce ai făcut.
Eşti ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24 ca o măgăriţă sălbatică, obişnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să-şi satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei[k].
25 Opreşte-te până când nu ajungi desculţă
şi cu gâtul uscat!
Dar tu zici: ‘În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
şi vreau să merg după ei!’
26 Cum este dat de ruşine un hoţ când este prins,
tot astfel este ruşinată Casa lui Israel –
poporul, regii şi conducătorii lui,
preoţii şi profeţii lui.
27 Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’
şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’
Mi-au întors spatele
şi nu se uită la Mine.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’
28 Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut?
Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire,
căci Iudo, ai tot atâţia zei,
câte cetăţi ai!
29 De ce vă certaţi cu Mine?
Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
30 Degeaba v-am pedepsit copiii,
căci tot n-au luat aminte la pedeapsă.
Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri
ca un leu distrugător.»
31 Voi, cei din generaţia aceasta, luaţi aminte la Cuvântul Domnului:
«Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric[l]?
De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim!
Nu ne vom mai întoarce la Tine!’
32 Îşi uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă podoabele de nuntă?
Poporul Meu însă M-a uitat
de zile fără număr.
33 Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când cauţi ce iubeşti!
Chiar şi pe femeile rele le înveţi căile tale!
34 Pe marginile hainelor tale
se găseşte sânge de nevinovaţi,
pe care nu i-ai prins dând vreo spargere.
Dar în ciuda acestor lucruri
35 tu zici: ‘Sunt nevinovat!
Cu siguranţă, mânia Lui s-a întors de la mine!’
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’
36 De ce atâta grabă
ca să-ţi schimbi drumul?
Vei fi făcut de ruşine de către Egipt
aşa cum ai fost făcut de ruşine şi de Asiria.
37 De acolo vei ieşi
cu mâinile pe cap,
căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi
şi nu vei fi ajutat de ei.
Fariseii şi saducheii cer un semn
16 Fariseii şi saducheii au venit la El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer[a]. 2 Dar Isus le-a răspuns: („Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat!» 3 Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!» Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?)[b] 4 O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“[c]. Apoi i-a lăsat şi a plecat.
Drojdia fariseilor şi a saducheilor
5 Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, ei uitaseră să ia pâini. 6 Isus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor!“
7 Ei au început să vorbească între ei şi să spună: „Ne zice aşa, pentru că n-am luat pâini!“ 8 Înţelegând aceasta, Isus le-a zis: „Puţin credincioşilor! De ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini? 9 Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi de câte coşniţe aţi strâns? 10 Nu vă mai aduceți aminte nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi strâns? 11 Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus: păziţi-vă de drojdia fariseilor şi a saducheilor!“ 12 Abia atunci au înţeles ucenicii că El nu le zisese să se ferească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
Mărturisirea de credinţă a lui Petru
13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip[d] şi i-a întrebat pe ucenicii Săi:
– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?
14 Ei au răspuns:
– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii zic că este Ilie, iar alţii zic că este Ieremia sau unul dintre profeţi.
15 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.
16 Simon Petru a răspuns:
– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!
17 Isus i-a zis:
– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona[e], pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. 18 Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru[f] şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica[g], iar porţile Locuinţei Morţilor[h] n-o vor birui. 19 Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.[i]
20 Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
21 De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere mult din partea bătrânilor[j], din partea conducătorilor preoţilor şi din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.
22 Petru L-a luat atunci deoparte şi a început să-L mustre:
– Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ţi se întâmple aşa ceva!
23 Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:
– Înapoia Mea, Satan[k]! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!
24 Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 25 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[l] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. 26 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 27 Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.[m]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.