M’Cheyne Bible Reading Plan
Regii din Transiordania, înfrânţi de Moise
12 Regii Canaanului pe care israeliţii i-au învins şi ale căror teritorii le-au ocupat la răsărit de Iordan, de la uedul[a] Arnon până la muntele Hermon, precum şi toată partea de răsărit a Arabei[b], sunt Sihon şi Og.
2 Sihon, regele amoriţilor, locuia la Heşbon şi domnea de la Aroer, care se află pe malul uedului Arnon, de la jumătatea uedului, peste o jumătate din Ghilad, până la uedul Iabok, hotarul amoniţilor. 3 El mai domnea de la Araba până la marea Chineret[c], în răsărit, şi până la Marea Arabei (Marea Sărată[d]), tot în răsărit, pe drumul către Bet-Ieşimot, iar în partea de sud până la poalele muntelui Pisga.
4 Og, regele Başanului, unul dintre ultimii refaiţi, locuia atât la Aştarot, cât şi la Edrei 5 şi domnea peste Hermon, Salca, peste întregul Başan până la hotarul gheşuriţilor şi al maacatiţilor şi peste jumătate din Ghilad până la hotarul cu Sihon, regele Heşbonului. 6 Moise, robul Domnului, împreună cu israeliţii i-au cucerit, iar Moise, robul Domnului, a dat acest teritoriu, ca moştenire, rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii seminţiei lui Manase.
Regii din Cisiordania, înfrânţi de Iosua
7 Iată care sunt regii ţării, pe care Iosua şi israeliţii i-au învins în partea de apus a Iordanului, de la Baal-Gad în Valea Libanului, până la muntele Halak, care se înalţă către Seir, al căror teritoriu l-a împărţit Iosua între seminţiile lui Israel, ca partea lor de moştenire, 8 teritoriu ce cuprindea regiunea muntoasă[e], Araba, zona deluroasă[f], poalele munţilor, pustia şi Neghevul[g] (acesta era teritoriul hitiţilor, amoriţilor, canaaniţilor, periziţilor, hiviţilor şi iebusiţilor):
9 regele din Ierihon, unul; regele din Ai, care este lângă Betel, unul;
10 regele din Ierusalim, unul; regele din Hebron, unul;
11 regele din Iarmut, unul; regele din Lachiş, unul;
12 regele din Eglon, unul; regele din Ghezer, unul;
13 regele din Debir, unul; regele din Gheder, unul;
14 regele din Horma, unul; regele din Arad, unul;
15 regele din Libna, unul; regele din Adulam, unul;
16 regele din Makkeda, unul; regele din Betel, unul;
17 regele din Tapuah, unul; regele din Hefer, unul;
18 regele din Afek, unul; regele din Laşaron, unul;
19 regele din Madon, unul; regele din Haţor, unul;
20 regele din Şimron-Meron, unul; regele din Acşaf, unul;
21 regele din Taanah, unul; regele din Meghido, unul;
22 regele din Kedeş, unul; regele din Iokneam, lângă Carmel, unul;
23 regele din Dor (din Nafot-Dor[h]), unul; regele din Goyim, lângă Ghilgal, unul[i];
24 şi regele din Tirţa, unul. În total treizeci şi unu de regi.
Porunca împărţirii teritoriului rămas necucerit
13 Iosua îmbătrânise şi era înaintat în vârstă. Atunci Domnul i-a vorbit astfel: „Tu eşti bătrân şi înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost luat în stăpânire este foarte mare. 2 Iată teritoriul care a rămas necucerit: toate ţinuturile filistenilor şi ale gheşuriţilor 3 (de la râul Şihor[j], care este în faţa Egiptului, până la hotarul Ekronului, înspre nord, teritoriu care este considerat canaanit şi care este al celor cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Aşdod, din Aşchelon, din Gat şi din Ekron), precum şi ale aviţilor, 4 înspre sud. De asemenea, toate ţinuturile canaaniţilor, de la Meara sidonienilor, până la Afek, spre hotarul cu amoriţii, 5 apoi ţinutul ghebaliţilor[k] şi întregul Liban înspre răsărit, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon şi până la Lebo-Hamat[l] 6 cu toţi locuitorii regiunii muntoase din Liban până la Misrefot-Maim, adică toţi sidonienii. Eu îi voi izgoni dinaintea israeliţilor. Tu însă împarte acest teritoriu ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit. 7 Împarte deci ţara ca moştenire celor nouă seminţii şi jumătăţii din seminţia lui Manase.“
Teritoriul împărţit în Transiordania
8 Cealaltă jumătate din seminţia lui Manase împreună cu rubeniţii şi gadiţii îşi primiseră moştenirea pe care le-a dat-o Moise la răsărit de Iordan, întocmai cum le-o împărţise Moise, robul Domnului: 9 de la Aroer, care se află pe malul uedului[m] Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş al Medebei, până la Dibon, 10 toate cetăţile lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon, până la hotarul amoniţilor, 11 Ghiladul, teritoriul gheşurit şi maacatit, tot muntele Hermon şi tot Başanul până la Salca, 12 întregul regat al lui Og în Başan, care domnea la Aştarot şi la Edrei şi care era singurul rămas dintre refaiţi. Moise i-a învins şi le-a ocupat ţara. 13 Dar israeliţii nu i-au izgonit pe gheşuriţii şi pe maacatiţii din Gheşur şi din Maaca, astfel că ei au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. 14 Seminţia lui Levi nu a primit însă nici o moştenire, deoarece El îi spusese că jertfele mistuite de foc aduse Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt moştenirea ei.
15 Moise dăduse seminţiei rubeniţilor, potrivit clanurilor lor, 16 teritoriul de la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş de lângă Medeba, 17 Heşbonul cu toate cetăţile dimprejurul lui din câmpie, Dibon, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, 18 Iahaţ, Chedemot, Mefaat, 19 Chiriatayim, Sibma, Ţeret-Şahar, în muntele Emek, 20 Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot, 21 toate cetăţile podişului, adică întregul regat al lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon şi care fusese învins de Moise, împreună cu regii Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, vasalii lui Sihon, care locuiau în ţară. 22 Printre cei care fuseseră ucişi cu sabia de israeliţi se afla şi prezicătorul Balaam, fiul lui Beor. 23 Hotarul teritoriului rubeniţilor era Iordanul. Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Ruben, potrivit clanurilor lor.
24 Moise dăduse seminţiei lui Gad, adică urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor, 25 un teritoriu care cuprindea Iazerul, toate cetăţile Ghiladului, o jumătate din teritoriul amoniţilor până la Aroer, care este faţă în faţă cu Raba, 26 de la Heşbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la Mahanayim până la hotarul Debirului, 27 iar în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, partea care a mai rămas din teritoriul regelui Sihon al Heşbonului, teritoriu care se află în partea de răsărit a Iordanului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret[n]. 28 Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor.
29 Moise dăduse jumătăţii seminţiei lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Manase, potrivit clanurilor lor, 30 un teritoriu care cuprindea Mahanayimul, întregul Başan, întregul regat al regelui Og al Başanului, şi toate aşezările lui Iair din Başan – şaizeci de cetăţi. 31 Jumătate din Ghilad, Aştarot şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og din Başan, fuseseră date urmaşilor lui Machir, fiul lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Machir, potrivit clanurilor lor.
32 Acestea sunt teritoriile pe care le dăduse Moise ca moştenire, când era în câmpiile Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon. 33 Moise nu a dat însă nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lor, căci aşa le-a spus El.
Psalmul 145[a]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![b]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[c]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
Ierusalimul va fi asediat
6 „Fugiţi din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunaţi din trâmbiţă la Tekoa!
Daţi semnalul la Bet-Hacherem!
Căci din nord se iveşte o nenorocire
şi o mare distrugere.
2 O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă şi delicată,
3 împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei îşi întind corturile în jurul ei
şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.“
4 „Pregătiţi-vă s-o atacaţi!
Ridicaţi-vă! Să înaintăm în miezul zilei!
Dar, vai, ziua se sfârşeşte
şi umbrele de seară se lungesc.
5 Ridicaţi-vă! Să înaintăm în timpul nopţii
şi să-i distrugem palatele!“
6 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Tăiaţi copaci
şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7 Aşa cum o fântână îşi revarsă apele,
tot aşa îşi revarsă şi această cetate răutatea.
Violenţa şi distrugerea răsună din ea.
Boala şi rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8 Ia învăţătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
şi să te prefac într-un pustiu,
într-o ţară de nelocuit.»“
9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Să culeagă rămăşiţa lui Israel
aşa cum se culege via.
Puneţi mâna pe ea,
aşa cum pune culegătorul mâna pe mlădiţe.»
10 Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez
ca ei să asculte?
Iată, urechile le sunt astupate[a]
şi nu pot lua aminte.
Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ
şi nu-şi găsesc plăcerea în el.
11 Eu însă sunt aşa de plin de mânia Domnului
încât n-o mai pot ţine în mine.
«Toarn-o peste copilul de pe uliţă,
peste tinerii adunaţi laolaltă,
căci şi bărbatul, şi soţia sa vor fi luaţi,
şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile şi soţiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.
13 De la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
14 Ei leagă în mod uşuratic
rana poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
15 Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune?
Nu, nu le e ruşine deloc
şi nici nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.»“
16 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Staţi la răspântii şi priviţi!
Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: ‘Nu vrem să umblăm pe ea!’
17 Am pus păzitori peste voi.
Luaţi aminte la sunetul trâmbiţei!
Dar ei spun: ‘Nu vrem să luăm aminte!’
18 De aceea, ascultaţi, neamuri,
şi priviţi ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19 Ascultă şi tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
şi a respins Legea Mea.
20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Şeba
sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr-o ţară îndepărtată?
Nu accept arderile voastre de tot
şi nu-Mi plac jertfele voastre.»“
21 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire
în care se vor împiedica atât părinţii, cât şi copiii,
atât vecinul, cât şi prietenul său, şi vor pieri.»“
22 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, vine un popor
din ţara de nord;
un mare neam este stârnit
de la marginile pământului.
23 Ei sunt înarmaţi cu arc şi suliţă;
sunt cruzi şi fără milă.
Glasul lor urlă ca marea înfuriată;
sunt călare pe cai şi gata de luptă.
Ei vin ca un războinic împotriva ta,
fiică a Sionului.»“
24 „Am auzit veşti despre ei
şi mâinile ne slăbesc;
ne cuprinde chinul,
ne apucă durerea ca pe o femeie care naşte.
25 Nu ieşiţi pe câmpuri
şi nu umblaţi pe drumuri,
căci acolo este sabia duşmanului,
iar teroarea este pretutindeni.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac
şi rostogoleşte-te în cenuşă.
Plângi amarnic,
ca după singurul tău fiu,
căci pe neaşteptate
va veni pustiitorul peste noi.“
27 „Te făcusem un examinator[b],
un rafinor printre cei din poporul Meu,
ca să-i cunoşti
şi să le cercetezi calea.
28 Toţi sunt peste măsură de răzvrătiţi,
gata să bârfească.
Sunt bronz şi fier;
toţi sunt nişte corupţi.
29 Foalele suflă năprasnic
şi plumbul este topit de foc,
dar rafinorul curăţă degeaba;
cei răi nu sunt înlăturaţi.
30 Sunt numiţi argint lepădat,
căci Domnul i-a lepădat.“
Pilda lucrătorilor viei
20 Căci Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care a ieşit dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători în via lui. 2 S-a înţeles cu ei să le plătească un denar[a] pe zi şi i-a trimis în via lui. 3 Pe la ceasul al treilea[b] a ieşit şi i-a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4 El le-a zis acestora: „Duceţi-vă şi voi în via mea şi vă voi da ceea ce este drept! 5 Şi ei s-au dus. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea[c] şi a făcut la fel. 6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea[d], i-a găsit pe alţii stând în piaţă şi i-a întrebat:
– De ce staţi aici toată ziua fără lucru?
7 Ei i-au răspuns:
– Pentru că nu ne-a angajat nimeni!
Atunci el le-a zis:
– Duceţi-vă şi voi în via mea (şi veţi primi ceea ce este drept)[e].
8 Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis supraveghetorului său: „Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi“.
9 Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea şi au primit fiecare câte un denar. 10 Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un denar fiecare. 11 După ce i-au primit, au început să murmure împotriva stăpânului casei 12 şi să spună:
– Aceştia din urmă au muncit doar o oră şi i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul şi arşiţa zilei!
13 Stăpânul i-a răspuns unuia dintre ei:
– Prietene, eu nu te nedreptăţesc! Nu te-ai înţeles cu mine pentru un denar? 14 Ia ce-ţi aparţine şi pleacă! Eu vreau să-i dau şi acestuia din urmă ca şi ţie! 15 Nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparţine? Sau ochiul tău este rău[f], fiindcă eu sunt bun?
16 Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. (Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.)[g]
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
17 În timp ce Se suia spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte, pe drum, pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: 18 „Iată că ne suim spre Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19 şi-L vor da pe mâna neamurilor, ca să fie batjocorit, biciuit şi răstignit. Dar a treia zi va fi înviat“.
Cererea unei mame
20 Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei, împreună cu fiii ei. I s-a închinat şi a vrut să-I facă o cerere. 21 Isus a întrebat-o:
– Ce vrei?
Ea a răspuns:
– Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta!
22 Isus a zis:
– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care urmează să-l beau Eu[h] (şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu)[i]?
– Putem! au răspuns ei.
23 Isus le-a zis:
– Veţi bea într-adevăr paharul Meu (şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu)[j], dar dreptul de a sta la dreapta şi la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu.
24 Ceilalţi zece, când au auzit, au fost indignaţi de cei doi fraţi. 25 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. 26 Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, 27 iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul vostru, 28 tot aşa cum şi Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“.
Isus vindecă doi orbi la Ierihon
29 Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime de oameni L-a urmat pe Isus. 30 Lângă drum stăteau doi orbi. Când au auzit ei că trece Isus, au început să strige:
– Ai milă de noi, (Doamne,)[k] Fiul lui David!
31 Mulţimea îi mustra, spunându-le să tacă, dar ei strigau şi mai tare:
– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
32 Isus S-a oprit, i-a chemat şi i-a întrebat:
– Ce vreţi să fac pentru voi?
33 Ei au răspuns:
– Doamne, să ne fie deschişi ochii!
34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei şi le-a atins ochii. Imediat ei şi-au recăpătat vederea şi L-au urmat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.