M’Cheyne Bible Reading Plan
Repartizarea teritoriului celorlalte seminţii
18 Întreaga comunitate a israeliţilor s-a strâns la Şilo şi au aşezat acolo Cortul Întâlnirii, ţara fiind sub stăpânirea lor. 2 Mai rămăseseră însă şapte seminţii ale israeliţilor cărora nu li se dăduse partea de moştenire.
3 Atunci Iosua le-a zis israeliţilor: „Până când mai amânaţi să luaţi în stăpânire teritoriul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri? 4 Alegeţi câte trei bărbaţi din fiecare seminţie, iar eu îi voi trimite să străbată ţara şi să facă[a] o descriere a ei în vederea împărţirii moştenirii, după care se vor întoarce la mine. 5 Veţi împărţi teritoriul în şapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. 6 Faceţi o descriere a ţării împărţite în şapte părţi şi aduceţi-mi-o, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru. 7 Leviţii nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moştenirea lor este preoţia Domnului, iar Gad, Ruben şi jumătate din Manase şi-au primit moştenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le-a fost dat de către Moise, robul Domnului.“
8 Când bărbaţii au fost gata să plece ca să scrie despre ţară, Iosua le-a poruncit astfel: „Duceţi-vă, străbateţi ţara şi faceţi o descriere a ei, după care întoarceţi-vă la mine, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, la Şilo.“ 9 Bărbaţii aceia au plecat şi au străbătut ţara, împărţind-o în şapte părţi şi scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăţilor ei, după care s-au întors la Iosua, în tabăra de la Şilo. 10 Acolo, Iosua a aruncat sorţul pentru ei în prezenţa Domnului şi le-a împărţit israeliţilor teritoriul, dând fiecăruia partea lui.
Teritoriul moştenit de Beniamin
11 O parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor îşi avea hotarele între teritoriul urmaşilor lui Iuda şi cel al urmaşilor lui Iosif.
12 Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munţi şi ajungea în pustia Bet-Aven. 13 De aici traversa marginea de sud a cetăţii Luz sau Betel şi cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet-Horonului de Jos.
14 Hotarul de apus pornea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului şi se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (Chiriat-Iearim), una din cetăţile urmaşilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.
15 Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus[b], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, 16 cobora către marginea muntelui care se află în faţa văii Ben-Hinom, în nordul văii Refaim, şi cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En-Roghel. 17 Se întorcea înspre nord, atingând En-Şemeş, apoi Ghelilot, care se află în faţa Înălţimii Adumim, continua pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, 18 cobora până în partea de nord a Bet-Arabei[c] şi apoi cobora spre Araba[d], 19 trecea prin partea de nord a cetăţii Bet-Hogla şi atingea golful din partea de nord a Mării Sărate[e], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.
20 Iordanul era hotarul din partea de răsărit.
Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.
Cetăţile descendenţilor lui Beniamin
21 Cetăţile seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:
Ierihon, Bet-Hogla, Emek-Keţiţ,
22 Bet-Araba, Ţemarayim, Betel,
23 Avim, Para, Ofra,
24 Chefar-Amoni, Ofni şi Gheva – douăsprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.
25 Ghivon, Rama, Beerot,
26 Miţpa, Chefira, Moţa,
27 Rechem, Irpeel, Tarala,
28 Ţela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva şi Chiriat – paisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.
Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.
Teritoriul moştenit de Simeon
19 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moştenirea acestora fiind pe teritoriul urmaşilor lui Iuda. 2 Moştenirea lor cuprindea:
Beer-Şeba, Şeba[f], Molada,
3 Haţar-Şual, Bala, Eţem,
4 Eltolad, Betul, Horma,
5 Ţiklag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa,
6 Bet-Lebaot şi Şaruhen – treisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.
7 Ayin, Rimon, Eter şi Aşan – patru cetăţi cu satele dimprejur, 8 precum şi toate satele din jurul acestor cetăţi până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev.
Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. 9 Moştenirea simeoniţilor a fost luată din teritoriul urmaşilor lui Iuda, pentru că teritoriul urmaşilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Aşadar, urmaşii lui Simeon şi-au primit moştenirea pe teritoriul urmaşilor lui Iuda.
Teritoriul moştenit de Zabulon
10 A treia parte a revenit urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moştenirii lor se întindea până la Sarid, 11 mergea spre apus către Marala, atingând Dabeşet şi uedul[g] care este în faţa Iokneamului. 12 Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieşind la Dabrat şi urcând spre Iafia. 13 De aici, traversa spre răsărit către Gat-Hefer şi Et-Kaţin, ieşea la Rimon şi se întorcea către Nea, 14 după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel. 15 Cuprindea douăsprezece cetăţi cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem. 16 Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor şi acestea erau cetăţile lor cu satele dimprejur.
Teritoriul moştenit de Isahar
17 A patra parte a revenit urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. 18 Teritoriul lor cuprindea:
Izreel, Chesulot, Şunem,
19 Hafarayim, Şion, Anaharat,
20 Rabit, Chişion, Ebeţ,
21 Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ.
22 Hotarul atingea apoi Taborul, Şahaţuma şi Bet-Şemeş, ieşind la Iordan. În total erau şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor. 23 Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ţinând cont de cetăţile şi satele dimprejurul acestora.
Teritoriul moştenit de Aşer
24 A cincea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor. 25 Teritoriul lor trecea prin Helkat, Hali, Beten, Acşaf, 26 Ala-Melek, Amad şi Mişal. La apus atingea Carmelul şi Şihor-Libnatul, 27 iar la răsărit se întorcea către Bet-Dagon, atingea Zabulon şi valea Iftahel la nord de Bet-Emek şi Neiel, ieşind în stânga, spre Cabul, 28 Abdon[h], Rehob, Hamon şi Kana, până la Sidonul cel Mare. 29 Se întorcea apoi către Rama până la fortăreaţa Tirului şi către Hosa, după care atingea ţărmul mării în regiunea Aczib. 30 Mai cuprindea şi Uma, Afek şi Rehob – în total douăzeci şi două de cetăţi cu satele dimprejurul lor. 31 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor.
Teritoriul moştenit de Neftali
32 A şasea parte a revenit urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor. 33 Hotarul lor pornea de la Helef şi de la stejarul din Ţaananim, trecea pe la Adami-Necheb şi Iabneel până la Lakum şi ieşea la Iordan, 34 după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Aşer la apus, iar Iordanul la răsărit. 35 Cetăţile fortificate erau:
Ţidim, Ţer, Hamat, Rakat, Chineret,
36 Adama, Rama, Haţor,
37 Kedeş, Edrei, En-Haţor,
38 Iron, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş – nouăsprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.
39 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.
Teritoriul moştenit de Dan
40 A şaptea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor. 41 Hotarul moştenirii lor cuprindea:
Ţora, Eştaol, Ir-Şemeş,
42 Şaalabin, Aialon, Itla,
43 Elon, Timnata, Ekron,
44 Elteche, Ghibeton, Baalat,
45 Iehud, Bene-Berak, Gat-Rimon,
46 Me-Iarkon şi Rakon la hotarul cu Iafo.
47 Însă daniţii n-au reuşit să intre în posesia teritoriului lor, astfel că au pornit să lupte împotriva Leşemului: au atacat cetatea, au capturat-o, au trecut-o prin ascuţişul sabiei şi au ocupat-o. S-au stabilit în cetate şi au numit-o Dan, după numele strămoşului lor, Dan. 48 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.
Teritoriul dat spre moştenire lui Iosua
49 După ce au încheiat de împărţit ţara, potrivit hotarelor stabilite, israeliţii i-au dat şi lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire printre ei, 50 aşa cum poruncise Domnul. I-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah[i], în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou şi a locuit în ea.
51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel le-au dat ca moştenire, prin tragere la sorţi, la Şilo, în prezenţa Domnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Şi astfel ei au încheiat împărţirea ţării.
Psalmul 149
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântaţi Domnului un cântec nou;
cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor!
2 Să se bucure Israel de Făcătorul lui
şi să se înveselească fiii Sionului de Împăratul lor!
3 Să-I laude Numele prin dansuri
şi să-I cânte cu tamburine şi cu lira!
4 Căci Domnul Îşi găseşte plăcerea în poporul Său;
El îi încununează pe cei smeriţi cu izbăvire.
5 Să salte de veselie credincioşii îmbrăcaţi în slavă!
Să strige de bucurie în aşternuturile lor!
6 Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor
şi sabia cu două tăişuri în mâna lor,
7 ca să se răzbune pe neamuri,
să pedepsească popoarele,
8 să le lege regii cu lanţuri
şi nobilii cu obezi de fier,
9 şi să împlinească astfel judecata scrisă.
Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Săi!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 150
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul în Lăcaşul Lui cel sfânt!
Lăudaţi-L în întinderea cerurilor Lui măreţe!
2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,
lăudaţi-L pentru măreţia Sa nemărginită!
3 Lăudaţi-L în sunet de corn,
lăudaţi-L cu harfa şi cu lira!
4 Lăudaţi-L cu tamburine şi cu dansuri,
lăudaţi-L cu instrumente cu corzi şi cu fluiere!
5 Lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare,
lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare!
6 Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
9 O! de mi-ar fi capul un izvor de ape
şi ochii o fântână de lacrimi!
Aş plânge zi şi noapte
zdrobirea fiicei poporului meu.
2 O, dacă aş avea în pustie
un han de călători,
l-aş părăsi pe poporul meu
şi aş pleca de la el,
căci toţi comit adulter
şi sunt o adunătură de necredincioşi.“
3 „Au limba întinsă ca un arc
ca să arunce minciuna
şi nu prin adevăr[a]
sunt ei puternici în ţară,
căci merg din răutate în răutate
şi nu Mă cunosc, zice Domnul.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri,
căci orice frate este un înşelător[b]
şi orice prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare îşi înşală prietenul
şi nimeni nu spune adevărul.
Îşi deprind limba la vorbe mincinoase
şi se obosesc să facă rău.
6 Locuinţa ta[c] este în mijlocul înşelătoriei.
De înşelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.“
7 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Îi voi topi şi îi voi încerca,
căci ce altceva aş putea face
cu fiica poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rosteşte înşelăciunea.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
zice Domnul?
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?»“
10 „Voi înălţa o plângere şi un bocet pentru munţi,
precum şi un cântec de jale pentru păşunile pustiite,
căci sunt arse şi nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului şi-au luat zborul
şi animalele câmpului au fugit.“
11 „Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre,
într-o vizuină de şacali.
Voi preface cetăţile lui Iuda
într-o pustie lipsită de locuitori.“
12 „Cine este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă ţara, de ce este arsă ca o pustie şi nimeni nu o mai cutreieră? 13 Iată însă ce spune Domnul: «Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu şi nu au respectat Legea Mea, 14 ci au umblat după încăpăţânarea inimii lor şi după baali[d], aşa cum i-au învăţat strămoşii lor.»“
15 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, îi voi face pe cei din poporul acesta să se hrănească cu pelin şi le voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi împrăştia printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge.»“
17 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Luaţi aminte acum! Chemaţi bocitoarele să vină!
Trimiteţi după femeile înţelepte să vină!
18 Să se grăbească
şi să înalţe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
şi pleoapele – de şiroaie de apă.
19 Strigătul de jale se aude în Sion:
‘Cât suntem de nenorociţi
şi ce mare este ruşinea noastră!
Trebuie să părăsim ţara,
căci locuinţele noastre sunt surpate.’»“
20 „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului!
Deschideţi-vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învăţaţi-le pe fiicele voastre cântece de jale
şi învăţaţi-vă bocete unele pe altele,
21 căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre
şi a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
şi tinerii din pieţe.“
22 „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Hoiturile oamenilor vor zăcea întinse
precum gunoiul pe câmpii,
precum snopul căzut înapoia secerătorului
şi pe care nu-l adună nimeni.’»“
23 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui,
cel tare să nu se laude cu tăria lui,
iar cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui,
24 ci, cel ce se laudă să se laude
că Mă înţelege, că Mă cunoaşte
şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurare[e]
şi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ,
fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.»“
25 „Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toţi cei care sunt circumcişi doar în trup: 26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab şi pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, care locuiesc în pustie[f]; căci toate neamurile sunt necircumcise şi toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“
Vai de voi cărturari şi farisei ipocriţi!
23 Atunci Isus le-a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi. 2 El le-a zis:
„Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3 Deci să faceţi şi să păziţi toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceţi după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac. 4 Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte.
5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele[a] largi şi ciucurii lungi şi 6 iubesc să li se dea locul de onoare la mese şi scaunele de onoare în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabbi»[b].
8 Voi însă să nu vă numiţi «Rabbi», căci Unul singur este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9 Şi «tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, şi anume Cel ceresc. 10 De asemenea, să nu numiţi pe nimeni «îndrumător», căci Unul singur este Îndrumătorul vostru, şi anume Cristosul. 11 Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. 12 Oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.
13 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!
14 (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai mare.)[c]
15 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei[d] decât sunteţi voi!
16 Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-şi ţină jurământul!» 17 Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? 18 Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-şi ţină jurământul!» 19 Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul sau altarul, care sfinţeşte darul? 20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el, 21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el. 22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce stă pe el.
23 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi! 24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila![e]
25 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! 26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria)[f] , ca să fie curate[g] şi pe dinafară!
27 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite[h], care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie! 28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!
29 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi 30 şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!» 31 Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi! 32 Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri!
33 Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Gheenă[i]?! 34 De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, iar pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, 35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia[j], pe care l-aţi ucis între Templu şi altar! 36 Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste această generaţie!
37 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie! 39 Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»[k]“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.