M’Cheyne Bible Reading Plan

Fuga lui Iacov de la Laban

31 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“ ² Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“ ⁴ Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa ⁵ şi le-a zis:

– Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. ⁶ Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea; ⁷ totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. ⁸ Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. ⁹ Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. ¹⁰ Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ¹¹ Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu. ¹² El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban. ¹³ Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

¹⁴ Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns:

– Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? ¹⁵ Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine? ¹⁶ De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

¹⁷ Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile ¹⁸ şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. ¹⁹ În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii^[a] care-i aparţineau tatălui ei. ²⁰ Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. ²¹ Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul^[b] şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.

Laban îl urmăreşte pe Iacov

²² După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. ²³ Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. ²⁴ Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov^[c]!“ ²⁵ Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. ²⁶ Laban i-a zis lui Iacov:

– Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. ²⁷ De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. ²⁸ Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. ²⁹ Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ ³⁰ Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii?

³¹ Iacov i-a răspuns lui Laban:

– Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. ³² Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia.

Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. ³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. ³⁴ Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. ³⁵ Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. ³⁶ Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i:

– Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? ³⁷ Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! ³⁸ Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. ³⁹ Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. ⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. ⁴¹ Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. ⁴² Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

⁴³ Laban i-a răspuns lui Iacov:

– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? ⁴⁴ Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

⁴⁵ Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. ⁴⁶ Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. ⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta^[d], iar Iacov a numit-o Galed^[e]. ⁴⁸ Laban a zis:

– Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine.

De aceea a fost numită Galed. ⁴⁹ Ea a mai fost numită şi Miţpa^[f], pentru că el a zis:

– Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. ⁵⁰ Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

⁵¹ Laban i-a mai zis lui Iacov:

– Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! ⁵² Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. ⁵³ Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.

Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac; ⁵⁴ apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte. ⁵⁵ A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.

Isus vindecă un paralitic

2 Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s-a auzit că El este în casă, ² s-au adunat atât de mulţi oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în faţa uşii. Isus le vorbea din Cuvânt. ³ Atunci au venit nişte oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. ⁴ Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulţimii, ei au dat la o parte acoperişul casei^[a] unde era Isus, au făcut o spărtură şi au coborât pe acolo targa pe care era aşezat paraliticul. ⁵ Când a văzut Isus credinţa lor, i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!“

⁶ Câţiva cărturari, care şedeau acolo, îşi ziceau în inimile lor: ⁷ „Cum vorbeşte Omul Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

⁸ Isus însă, cunoscând imediat, în duhul Său, că ei gândeau astfel în ei înşişi, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ⁹ Ce este mai uşor, a spune paraliticului: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? ¹⁰ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[b] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: ¹¹ „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!“

¹² El s-a ridicat, şi-a luat imediat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor, aşa că toţi erau uimiţi şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată aşa ceva!“

Chemarea lui Levi

¹³ Isus a ieşit din nou lângă mare. Toată mulţimea a venit la El, iar El îi învăţa. ¹⁴ Plecând mai departe, El l-a văzut pe Levi^[c], fiul lui Alfeu, şezând la masa unde se colectau taxele^[d] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁵ În timp ce Isus şedea la masă în casa lui Levi, mulţi colectori de taxe^[e] şi păcătoşi^[f] şedeau acolo la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care Îl urmau. ¹⁶ Când cărturarii care erau farisei^[g] au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu colectorii de taxe, i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă^[h] cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?“

¹⁷ Însă Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!“

Despre post

¹⁸ Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească^[i]. Ei au venit la Isus şi L-au întrebat:

– De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?

¹⁹ Isus le-a răspuns:

– Pot posti nuntaşii în timp ce mirele este cu ei? Atâta vreme cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. ²⁰ Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

²¹ Nimeni nu coase o bucată de pânză nouă la o haină veche, pentru că altfel peticul cel nou se va desprinde din haina cea veche şi ruptura se va face mai mare. ²² Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi.

Isus, Domnul Sabatului

²³ Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. În timp ce mergeau, ucenicii Lui au început să smulgă spice de grâu. ²⁴ Fariseii I-au zis lui Isus:

– Uite, de ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?

²⁵ El le-a răspuns:

– N-aţi citit niciodată ce a făcut David^[j] atunci când a fost în nevoie şi i s-a făcut foame, atât lui, cât şi celor ce erau cu el? ²⁶ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui^[k] Abiatar, marele preot, şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?

²⁷ Apoi le-a zis:

– Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat! ²⁸ Aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului.

Dezvăluirea conspiraţiei

7 Astfel, împăratul şi Haman au venit să petreacă împreună cu împărăteasa Estera. ² În timp ce beau vin, împăratul a întrebat-o pe Estera şi în cea de-a doua zi:

– Care-ţi este dorinţa, împărăteasă Estera? Îţi va fi împlinită! Oricare îţi este cererea, chiar şi jumătate din împărăţie de ar fi, ţi se va face după voie!

³ Împărăteasa Estera a răspuns astfel:

– Dacă am găsit bunăvoinţă înaintea ta, împărate, şi dacă împăratul găseşte că este bine, cruţă-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. De asemenea, cruţă-mi şi poporul, ⁴ căci atât eu, cât şi poporul meu am fost vânduţi, ca să fim nimiciţi, ucişi şi stârpiţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenţia împăratului^[a].

⁵ Atunci împăratul Ahaşveroş a întrebat-o pe împărăteasa Estera:

– Cine şi unde este acela care a plănuit să facă aşa ceva?

⁶ – Asupritorul şi duşmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera.

Atunci Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. ⁷ Plin de mânie, împăratul şi-a lăsat paharul de vin şi a ieşit în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viaţa sa înaintea împărătesei Estera, căci înţelesese că pierzarea lui era pe cale să fie hotărâtă de către împărat. ⁸ Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospăţului, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care şedea Estera. Împăratul a zis atunci:

– Cum?! Vrei să o mai şi constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de faţă cu mine?

De îndată ce împăratul a spus aceste cuvinte, i-au şi acoperit faţa lui Haman. ⁹ Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis:

– Mai mult, iată şi spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coţi^[b], pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, în curtea casei lui Haman.

– Spânzuraţi-l pe ea! a zis împăratul.

¹⁰ Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit.

Dreptatea judecăţii lui Dumnezeu

2 De aceea, tu, omule, care-i judeci pe alţii, n-ai nici o scuză, căci prin faptul că-l judeci pe altul te condamni pe tine însuţi, pentru că tu, care-l judeci, înfăptuieşti aceleaşi lucruri! ² Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr. ³ Şi crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri, dar pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? ⁵ Dar, din cauza încăpăţânării tale şi a inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ⁶ Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“^[a]: ⁷ celor ce, prin perseverenţa în fapte bune, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică; ⁸ dar celor ce, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi ascultă de nedreptate, le va da urgie şi mânie. ⁹ Va fi necaz şi strâmtorare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, ¹⁰ dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine înfăptuieşte binele, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, ¹¹ căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.

¹² Cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi pe baza Legii. ¹³ Căci nu cei ce aud Legea sunt socotiţi drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce înfăptuiesc Legea sunt cei ce vor fi îndreptăţiţi. ¹⁴ Când neamurile^[b], – care nu au Legea –, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, îşi sunt singure lege. ¹⁵ Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele. ¹⁶ Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeul şi Legea

¹⁷ Dar dacă tu, care te numeşti iudeu şi îţi pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, ¹⁸ cunoşti voia Lui şi îţi dai seama de ceea ce este bine pentru că eşti instruit în Lege, ¹⁹ care eşti convins că eşti călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, ²⁰ sfătuitor al celor fără minte, învăţător al celor neştiutori^[c], pentru că tu ai în Lege trăsăturile esenţiale ale cunoştinţei şi adevărului, ²¹ tu deci care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici să nu furi, furi? ²² Tu, care interzici adulterul, comiţi adulter? Ţie, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? ²³ Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege? ²⁴ Căci, aşa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“^{[d] 25} Dacă asculţi de Lege, circumcizia ta este de folos, dar, dacă nu asculţi de Lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie.^{[e] 26} Deci, dacă cel necircumcis păzeşte cerinţele Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie? ²⁷ Aşadar, cel care, fizic, este necircumcis, însă ascultă de Lege, te va condamna pe tine, care ai codul scris şi circumcizia, dar nu asculţi de Lege. ²⁸ Iudeu nu este cel care este iudeu în exterior şi circumcizie adevărată nu este cea evidentă în carne, ²⁹ ci, mai degrabă, iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, în duh, nu în literă^[f]. Un astfel de om îşi primeşte lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.