M’Cheyne Bible Reading Plan

Turnul Babel

11 Tot pământul vorbea o singură limbă şi folosea aceleaşi cuvinte. ² Venind dinspre răsărit^[a], oamenii au găsit o câmpie în ţara Şinar^[b] şi s-au aşezat acolo. ³ Ei şi-au spus unul altuia: „Haideţi să facem cărămizi şi să le ardem bine.“ Ei foloseau cărămizi în loc de pietre şi smoală în loc de mortar. ⁴ Apoi au zis: „Haidem să ne construim o cetate şi un turn cu vârful până la cer şi să ne facem un nume, altfel vom fi împrăştiaţi pe tot pământul.“

⁵ Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care oamenii le construiau. ⁶ Domnul a zis: „Ei sunt un singur popor, toţi au aceeaşi limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă; nimic din ceea ce şi-au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei. ⁷ Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, pentru ca ei să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia.“ ⁸ Astfel, Domnul i-a împrăştiat de acolo pe tot pământul, iar ei au încetat să mai construiască cetatea. ⁹ De aceea cetatea a fost numită Babel^[c], pentru că acolo Domnul a încurcat limba întregului pământ şi apoi i-a împrăştiat pe tot pământul.

Urmaşii lui Sem până la Avram

¹⁰ Aceasta este genealogia^[d] lui Sem.

²⁷ Aceasta este genealogia^[f] lui Terah: Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot.

²⁸ Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în ţara în care s-a născut, în Ur din Caldeea. ²⁹ Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai, iar numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi. ³⁰ Sarai era stearpă; ea nu avea copii.

³¹ Terah i-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, precum şi pe Sarai, nora sa şi soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în Canaan; dar când au ajuns în Haran, s-au aşezat acolo. ³² Terah a trăit două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.

Trimiterea celor doisprezece

10 Isus i-a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat autoritate să scoată afară duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. ² Iată care sunt numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; ³ Filip şi Bartolomeu^[a]; Toma şi Matei, colectorul de taxe; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Tadeu^[b]; ⁴ Simon, zelotul^[c], şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

⁵ Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le următoarele: „Să nu mergeţi printre neamuri şi să nu intraţi în vreo cetate de-a samaritenilor^[d], ⁶ ci mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel! ⁷ Iar în timp ce mergeţi, vestiţi şi ziceţi: «Împărăţia Cerurilor este aproape!» ⁸ Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţiţi-i pe cei leproşi^[e], scoateţi afară demonii! Fără plată aţi primit, fără plată să daţi! ⁹ Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, ¹⁰ nici traistă de călătorie, nici două tunici, nici sandale şi nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui!

¹¹ În orice cetate sau sat intraţi, interesaţi-vă cine de acolo este vrednic şi rămâneţi la el până veţi pleca. ¹² La intrarea voastră în casă, salutaţi-l! ¹³ Dacă familia aceea este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! ¹⁴ Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea! ¹⁵ Adevărat vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei^[f] decât pentru cetatea aceea!

Ucenicii vor fi persecutaţi

¹⁶ Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor! Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără pată ca porumbeii. ¹⁷ Păziţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor^[g] şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, ca să slujiţi drept mărturie pentru ei şi pentru neamuri. ¹⁹ Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum sau ce veţi spune, pentru că ce va trebui să spuneţi vă va fi dat chiar în ceasul acela! ²⁰ Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care va vorbi prin voi.

²¹ Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl, pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ²² Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta! Adevărat vă spun că nu veţi termina de străbătut cetăţile lui Israel înainte să vină Fiul Omului!

²⁴ Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său şi un sclav nu este mai presus de stăpânul său. ²⁵ Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învăţătorul său şi sclavului – ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul»^[h], cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui!

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

²⁶ Aşadar, să nu vă temeţi de ei! Căci nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, şi nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut! ²⁷ Ceea ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi şoptindu-se la urechile voastre să vestiţi de pe acoperişurile caselor! ²⁸ Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă. ²⁹ Nu se vând oare două vrăbii pe un assarion^[i]? Şi totuşi, nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru! ³⁰ Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! ³¹ Deci nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!

³² Aşadar, pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ³³ Însă de oricine se va lepăda de Mine în faţa oamenilor mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Costul uceniciei

³⁴ Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. ³⁵ Căci am venit să-i întorc

³⁷ Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. ³⁸ Oricine nu-şi ia crucea şi nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine. ³⁹ Cel ce-şi va găsi viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi va pierde viaţa de dragul Meu, o va găsi.^[k]

Răsplătiri

⁴⁰ Cel ce vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte, de fapt, pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. ⁴¹ Cel ce primeşte un profet, în numele unui^[l] profet, va primi răsplata unui profet, iar cel ce primeşte un om drept, în numele unui om drept, va primi răsplata unui om drept. ⁴² Şi oricine-i va da chiar şi un pahar cu apă rece unuia dintre aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“

10 În timp ce Ezra se ruga şi se destăinuia plângând şi stând cu capul plecat înaintea Casei lui Dumnezeu, s-a strâns la el o mare mulţime de bărbaţi, de femei şi de copii din Israel. Şi poporul a început astfel să plângă şi el cu amar. ² Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre urmaşii lui Elam, a luat cuvântul şi i-a zis lui Ezra: „I-am fost necredincioşi Dumnezeului nostru, căsătorindu-ne cu femei străine, care fac parte din popoarele ţării! Dar, în ciuda acestui lucru, încă mai există speranţă pentru Israel! ³ Să încheiem acum un legământ cu Dumnezeul nostru, angajându-ne să izgonim toate femeile acestea şi pe cei ce li s-au născut, potrivit cu sfatul stăpânului meu şi a celor ce se tem de porunca Dumnezeului nostru. Să se facă după Lege! ⁴ Ridică-te, căci este responsabilitatea ta, iar noi vom fi alături de tine! Fii tare şi lucrează!“

⁵ Ezra s-a ridicat şi le-a pus pe căpeteniile preoţilor şi ale leviţilor şi pe tot poporul lui Israel să jure că vor face ce s-a hotărât. Şi ei au jurat. ⁶ Ezra s-a retras dinaintea Casei lui Dumnezeu şi s-a dus în odaia lui Iehohanan, fiul lui Eliaşib. Când a intrat acolo, pâine nu a mâncat şi apă nu a băut, căci a continuat să bocească necredincioşia celor ce fuseseră în captivitate. ⁷ Au răspândit în Iuda şi în Ierusalim vestea ca toţi cei întorşi din captivitate să se strângă la Ierusalim, ⁸ urmând ca, potrivit sfatului căpeteniilor şi al celor din sfatul bătrânilor, toţi aceia care nu vor veni în trei zile să fie deposedaţi de toată averea şi să fie separaţi de adunarea celor întorşi din captivitate.

⁹ În trei zile, toţi bărbaţii lui Iuda şi ai lui Beniamin s-au strâns la Ierusalim – era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea în piaţeta dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din cauza veştii şi din cauza ploii. ¹⁰ Preotul Ezra s-a ridicat şi le-a zis:

– Aţi fost necredincioşi şi v-aţi căsătorit cu femei străine, adăugând astfel la vina lui Israel. ¹¹ Daţi slavă^[a] acum Domnului, Dumnezeul strămoşilor voştri, şi împliniţi voia Lui! Separaţi-vă de popoarele din ţară şi de soţiile străine!

¹² Toată adunarea a răspuns cu glas tare:

– Vom face precum ne-ai spus! ¹³ Poporul însă este numeros, iar vremea este ploioasă şi nu putem sta afară. De altfel, aceasta nu este o treabă de o zi sau două, căci sunt mulţi printre noi care au păcătuit în această privinţă. ¹⁴ Să rămână căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Apoi toţi cei din cetăţile noastre care şi-au luat soţii străine să vină la date stabilite împreună cu cei din sfatul bătrânilor şi cu judecătorii cetăţii respective, până se va abate de la noi mânia aprigă a Dumnezeului nostru cu privire la acest lucru.

¹⁵ Doar Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzeia, fiul lui Tikva, au fost împotrivă, ei fiind susţinuţi de Meşulam şi de levitul Şabtai. ¹⁶ Prin urmare, cei întorşi din captivitate au făcut cum s-a propus. L-au ales pe preotul Ezra şi au numit căpetenii de familii, potrivit familiilor lor. Aceştia s-au aşezat să cerceteze problema în prima zi a lunii a zecea. ¹⁷ În prima zi a lunii întâi au isprăvit de rezolvat problema în legătură cu toţi bărbaţii care se căsătoriseră cu femei străine.

Cei vinovaţi de căsătorii mixte

¹⁸ Dintre urmaşii preoţilor, iată-i pe cei pe care i-au găsit căsătoriţi cu femei străine:

dintre urmaşii lui Iosua, fiul lui Ioţadak, şi dintre fraţii săi:

¹⁹ Ei s-au înţeles să le alunge pe soţiile lor şi au adus pentru vina lor un berbec din turmă ca jertfă pentru vină.

²⁰ Dintre urmaşii lui Imer:

²¹ dintre urmaşii lui Harim:

²² dintre urmaşii lui Paşhur:

²³ dintre leviţi:

²⁴ dintre cântăreţi:

dintre portari:

²⁵ Dintre ceilalţi din Israel:

dintre urmaşii lui Paroş:

²⁶ dintre urmaşii lui Elam:

²⁷ dintre urmaşii lui Zatu:

²⁸ dintre urmaşii lui Bebai:

²⁹ dintre urmaşii lui Bani:

³⁰ dintre urmaşii lui Pahat-Moab:

³¹ dintre urmaşii lui Harim:

³³ dintre urmaşii lui Haşum:

³⁴ dintre urmaşii lui Bani:

⁴³ dintre urmaşii lui Nebo:

⁴⁴ Toţi aceştia se căsătoriseră cu femei străine şi unii chiar avuseseră fii cu ele.^[c]

Corneliu

10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion^[a] din cohorta^[b] numită „Italiana“. ² Era evlavios şi temător de Dumnezeu^[c], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. ³ Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea^[d], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:

– Corneliu!

⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngerul i-a spus:

– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte^[e]. ⁵ Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. ⁶ El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

⁷ Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, ⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.

Viziunea lui Petru

⁹ În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea^[f]. ¹⁰ I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. ¹¹ A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. ¹² În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici^[g] ale pământului şi păsări ale cerului. ¹³ Un glas i-a vorbit astfel:

– Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!

¹⁴ Însă Petru a zis:

– În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!

¹⁵ Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:

– Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!

¹⁶ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer. ¹⁷ În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, ¹⁸ întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. ¹⁹ În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; ²⁰ ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“

²¹ Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:

– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?

²² Ei i-au răspuns:

– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.

²³ Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.

Petru, acasă la Corneliu

În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo. ²⁴ O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. ²⁵ Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.

²⁶ Petru însă l-a ridicat, zicând:

– Ridică-te! Şi eu sunt tot om!

²⁷ Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră.

²⁸ El le-a zis:

– Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. ²⁹ De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine?

³⁰ Corneliu a zis:

– Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea ³¹ şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. ³² Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)^[h]. ³³ Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!

³⁴ Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:

– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. ³⁶ El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. ³⁷ Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: ³⁸ cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul^[i], căci Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, ⁴¹ nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. ⁴² El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. ⁴³ Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

⁴⁴ În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat şi peste neamuri. ⁴⁶ Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ⁴⁷ „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?!“ ⁴⁸ Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.