M’Cheyne Bible Reading Plan

Chemarea lui Avram

12 Domnul îi zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, dintre rudeniile tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta! ² Te voi face un neam mare şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare. ³ Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile^[a] pământului!“ ⁴ Avram a plecat, aşa cum îi spusese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran. ⁵ El a luat-o pe soţia sa, Sarai, şi pe nepotul său Lot, toate bunurile pe care ei le-au adunat şi sclavii pe care i-au dobândit în Haran, au plecat spre Canaan şi au ajuns acolo. ⁶ Avram a călătorit prin ţară până la terebintul lui More din Şehem. Pe atunci canaaniţii se aflau în ţară. ⁷ Domnul i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţei tale^[b] îi voi da această ţară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase. ⁸ De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. ⁹ Apoi Avram a călătorit în continuare spre Neghev^[c].

Avram în Egipt

¹⁰ A venit o foamete în ţară şi, pentru că foametea era grea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. ¹¹ Când era aproape de a intra în Egipt, Avram i-a zis soţiei sale, Sarai: „Ştiu că eşti o femeie frumoasă. ¹² Când te vor vedea egiptenii şi îşi vor da seama că eşti soţia mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viaţă. ¹³ Spune că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi viaţa să-mi fie cruţată datorită ţie.“ ¹⁴ Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă. ¹⁵ Demnitarii lui Faraon^[d] au văzut-o, i-au lăudat-o, iar ea a fost adusă în familia lui. ¹⁶ Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile. ¹⁷ Dar Domnul l-a lovit cu urgii pe Faraon şi familia lui din cauza lui Sarai, soţia lui Avram. ¹⁸ Atunci Faraon l-a chemat pe Avram şi l-a întrebat: „De ce mi-ai făcut una ca asta? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta? ¹⁹ De ce ai pretins că este sora ta, iar eu am luat-o de soţie? Ia-ţi soţia şi du-te!“ ²⁰ Faraon le-a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceştia l-au izgonit împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea.

Isus şi Ioan Botezătorul

11 După ce a terminat de dat porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să dea învăţătură şi să predice în cetăţile lor.

² Ioan a auzit în închisoare despre lucrările lui Cristos şi a trimis cuvânt prin ucenicii săi, ³ ca să-L întrebe astfel:

– Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?

⁴ Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce vedeţi şi auziţi: ⁵ orbii văd, şchiopii umblă, leproşii^[a] sunt curăţiţi^[b], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia^[c]. ⁶ Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

⁷ În timp ce plecau ei, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan:

– Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ⁸ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine fine sunt în palatele regilor! ⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! ¹⁰ Acesta este cel despre care a fost scris:

¹¹ Adevărat vă spun că, între cei născuţi din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el. ¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, în Împărăţia Cerurilor se dă buzna şi cei năvalnici pun mâna pe ea.^{[e] 13} Căci până la Ioan au profeţit toţi Profeţii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să acceptaţi ce vă spun, el este Ilie care urma să vină!^{[f] 15} Cel ce are urechi, să audă!

¹⁶ Cu cine voi asemăna această generaţie? Cu nişte copii care stau în pieţe şi strigă la ceilalţi:

¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând^[g], iar ei zic: „Are demon!“ ¹⁹ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor!“ Totuşi înţelepciunea este îndreptăţită prin faptele ei.

Vai de cetăţile nepocăite

²⁰ Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: ²¹ „Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă! ²² Dar Eu vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi! ²³ Iar tu, Capernaum,

Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi! ²⁴ De aceea îţi spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine!“

Odihnă pentru cei trudiţi şi împovăraţi

²⁵ În vremea aceea, Isus a zis:

²⁸ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! ²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! ³⁰ Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“

Rugăciunea lui Neemia

1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia.

În luna Chislev^[a], în al douăzecilea an, în timp ce mă aflam în citadela Susei, ² unul din fraţii mei, Hanani, a sosit din Iuda împreună cu câţiva bărbaţi. I-am întrebat despre iudeii care supravieţuiseră, cei rămaşi după captivitate, şi despre Ierusalim. ³ Ei mi-au răspuns astfel: „Supravieţuitorii, cei care au rămas după captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare şi ruşine! Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porţile lui sunt arse.“

⁴ Când am auzit aceste lucruri, m-am aşezat jos, am plâns şi am bocit câteva zile. Am postit şi m-am rugat Dumnezeului cerurilor, ⁵ zicând astfel:

Pe atunci eram paharnicul împăratului.

11 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit şi ele Cuvântul lui Dumnezeu. ² Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creştinii circumcişi îl criticau, ³ spunând: „Ai intrat în casă la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“ ⁴ Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate şi le-a zis: ⁵ „Eram în cetatea Iafo şi, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colţuri. A venit până la mine. ⁶ M-am uitat în ea cu atenţie şi am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici^[a] şi păsări ale cerului. ⁷ Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!» ⁸ Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!» ⁹ Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!» ¹⁰ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer. ¹¹ Şi iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea. ¹² Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi; am intrat împreună în casa acelui om, ¹³ iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru, ¹⁴ care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta!» ¹⁵ În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât şi peste noi la început. ¹⁶ Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu^[b] apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.» ¹⁷ Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“ ¹⁸ Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniştit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa care duce la viaţă!“

Biserica în Antiohia

¹⁹ Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia^[c]. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. ²⁰ Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor^[d], vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus. ²¹ Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia. ²³ Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor. ²⁴ Căci Barnabas era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul. ²⁵ S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul ²⁶ şi, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură la o mare mulţime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini“^[e].

²⁷ În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi. ²⁸ Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea^[f]. Şi aşa s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu^[g]. ²⁹ Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate; ³⁰ şi aşa au şi făcut, trimiţând acest ajutor bătrânilor^[h], prin Barnabas şi Saul.