M’Cheyne Bible Reading Plan

Cain şi Abel

4 Adam a cunoscut-o^[a] pe soţia sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Cain^[b]. Ea a zis: „Am căpătat^[c] un om cu ajutorul Domnului.“ ² Apoi l-a născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel era păstor, iar Cain – plugar. ³ După o vreme, Cain I-a adus Domnului o jertfă din rodul pământului, ⁴ iar Abel I-a adus o jertfă din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui, ⁵ însă spre Cain şi jertfa lui nu a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. ⁶ Domnul i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce ţi s-a posomorât faţa? ⁷ Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui este să te domine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti.“

⁸ Cain i-a zis fratelui său, Abel: „Haidem să ieşim la câmp!^[d]“ Pe când se aflau acolo, Cain l-a lovit pe fratele său, Abel, şi l-a omorât. ⁹ Atunci Domnul l-a întrebat pe Cain:

– Unde este fratele tău, Abel?

– Nu ştiu, a răspuns el. Sunt eu păzitorul fratelui meu?

¹⁰ Domnul i-a zis:

– Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine! ¹¹ Acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta. ¹² Când vei ara pământul, el nu-ţi va mai da recolta^[e]; pe pământ vei fi un pribeag, un rătăcitor. ¹³ Cain I-a spus Domnului:

– Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot purta. ¹⁴ Din moment ce m-ai izgonit astăzi de pe faţa pământului şi trebuie să mă ascund de faţa Ta şi să devin un pribeag, un rătăcitor pe pământ, atunci oricine mă va întâlni mă va ucide.

¹⁵ Domnul i-a răspuns:

– Nu va fi aşa; dacă cineva îl va ucide pe Cain, Cain va fi răzbunat de şapte ori.

Domnul a hotărât un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. ¹⁶ Cain a plecat din prezenţa Domnului şi s-a aşezat în ţara Nod^[f], la răsărit de Eden.

Începuturile civilizaţiei

¹⁷ Cain a cunoscut-o pe soţia sa, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Enoh. Cain a construit o cetate şi a numit-o Enoh, după numele fiului său. ¹⁸ Lui Enoh i s-a născut Irad, iar Irad a fost tatăl^[g] lui Mehuiael. Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael, iar Metuşael a fost tatăl lui Lameh. ¹⁹ Lameh şi-a luat două soţii: pe una o chema Ada, iar pe cealaltă – Ţila. ²⁰ Ada l-a născut pe Iabal; el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi şi au turme. ²¹ Numele fratelui său era Iubal; el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu lira şi cu fluierul. ²² Ţila l-a născut pe Tubal-Cain, care a făcut tot felul de unelte^[h] din bronz şi fier. Sora lui Tubal-Cain a fost Naama.

²³ Lameh le-a spus soţiilor sale:

²⁵ Adam a cunoscut-o din nou pe soţia sa. Aceasta a născut un fiu pe care l-a numit Set^[j], zicând: „Dumnezeu mi-a dăruit un alt urmaş^[k] în locul lui Abel, întrucât el a fost omorât de Cain.“ ²⁶ Lui Set i s-a născut un fiu căruia i-a pus numele Enoş^[l]. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.

Ispitirile lui Isus

4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul^[a]. ² Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi^[b] şi apoi a flămânzit. ³ Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis:

– Dacă^[c] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului ⁶ şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:

şi

⁷ Isus i-a răspuns:

– De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[f]

⁸ Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. ⁹ Apoi I-a zis:

– Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina.

¹⁰ Atunci Isus i-a răspuns:

– Pleacă, Satan, căci este scris:

¹¹ Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹² Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. ¹³ A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare^[h], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, ¹⁴ ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

¹⁷ De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“

Chemarea primilor apostoli

¹⁸ În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. ¹⁹ El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ ²⁰ Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

²¹ Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, ²² iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.

Isus vindecă bolnavii

²³ Isus călătorea prin toată Galileea, dând învăţătură în sinagogile^[k] lor, predicând Evanghelia^[l] Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. ²⁴ Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria^[m]. Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei demoniaci, pe cei epileptici^[n] şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca. ²⁵ Îl urmau mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis^[o], din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Opoziţie faţă de rezidirea Casei Domnului şi a Ierusalimului

4 Când duşmanii lui Iuda şi ai lui Beniamin au auzit că cei care fuseseră în captivitate zidesc un Templu^[a] pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, ² s-au apropiat de Zerub-Babel şi de căpeteniile familiilor şi le-au zis:

– Să zidim şi noi cu voi! Căci, asemenea vouă, şi noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe de pe vremea lui Esar-Hadon^[b], împăratul Asiriei, cel care ne-a adus aici.

³ Zerub-Babel, Iosua şi căpeteniile familiilor rămase din Israel le-au răspuns:

– Nu se poate să zidiţi împreună cu noi o Casă Dumnezeului nostru, ci doar noi vom zidi pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei.

⁴ Poporul ţării a slăbit avântul celor din poporul lui Iuda, i-a descurajat^[c] să mai zidească ⁵ şi a angajat sfetnici împotriva lor, ca să le zădărnicească planul. Aşa a fost în toată perioada domniei lui Cirus, împăratul Persiei, până în perioada domniei lui Darius^[d], împăratul Persiei. ⁶ La începutul domniei lui Ahaşveroş^[e] au scris o plângere împotriva locuitorilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. ⁷ Iar pe vremea lui Artaxerxes^[f], Bişlam, Mitredat, Tabeel şi ceilalţi camarazi ai lor i-au scris lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Scrisoarea era scrisă cu litere aramaice şi în limba aramaică^[g].

⁸ Dregătorul Rehum şi scribul Şimşai i-au scris împăratului Artaxerxes o scrisoare cu privire la Ierusalim, după cum urmează:

¹¹ (Aceasta este o copie a scrisorii pe care ei i-au trimis-o.)

¹⁷ Împăratul a trimis următorul răspuns:

„Dregătorului Rehum, scribului Şimşai şi celorlalţi camarazi ai lor, care locuiesc în Samaria şi în restul provinciei de peste râu:

²³ Imediat după ce s-a citit copia scrisorii împăratului Artaxerxes înaintea lui Rehum, a scribului Şimşai şi a camarazilor lor, aceştia s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, şi i-au oprit din lucru prin forţă şi putere. ²⁴ Atunci s-a oprit lucrarea de la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim şi a rămas oprită până în al doilea an al domniei lui Darius, împăratul Persiei.

Petru şi Ioan în faţa Sinedriului

4 În timp ce Petru şi Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii^[a], ² foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea dintre cei morţi. ³ Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. ⁴ Însă mulţi dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproape cinci mii.

⁵ În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii^[b] şi cărturarii^[c], ⁶ precum şi Ana – marele preot^[d] –, Caiafa^[e], Ioan, Alexandru şi toţi cei care erau din neamul marilor preoţi. ⁷ I-au pus pe apostoli să stea în mijloc şi i-au întrebat:

– Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?

⁸ Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:

– Conducători şi bătrâni ai poporului, ⁹ dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios şi pentru felul în care a fost el vindecat, ¹⁰ să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi! ¹¹ El este:

¹² În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!

¹³ Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni neînvăţaţi^[h] şi de rând, s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Isus. ¹⁴ Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. ¹⁵ Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu^[i] şi s-au sfătuit între ei, zicând: ¹⁶ „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega. ¹⁷ În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească şi mai departe în popor, să-i ameninţăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“ ¹⁸ I-au chemat şi le-au poruncit să nu mai vorbească deloc şi să nu mai dea învăţătură în Numele lui Isus. ¹⁹ Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! ²⁰ Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit!“ ²¹ După ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. ²² Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

Credincioşii se roagă pentru a primi îndrăzneală

²³ După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoţilor şi bătrânii. ²⁴ Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul în acelaşi gând către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, ²⁵ Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoşului nostru David, slujitorul Tău, astfel:

²⁷ Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod^[l], Ponţiu Pilat^[m], neamurile şi poporul^[n] lui Israel, ²⁸ ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta şi planul Tău. ²⁹ Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău! ³⁰ Întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus!“

³¹ După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat, şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Credincioşii îşi împart între ei averile

³² Mulţimea celor ce crezuseră era una în inimă şi gând şi nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. ³³ Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus şi un mare har era peste ei toţi. ³⁴ Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toţi cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii obţinuţi pe lucrurile vândute îi aduceau ³⁵ şi-i puneau la picioarele apostolilor; apoi erau împărţiţi fiecăruia după cum avea nevoie. ³⁶ Iosif, numit de apostoli şi Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru, ³⁷ a vândut un ogor care-i aparţinea şi apoi a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.