M’Cheyne Bible Reading Plan
Legământul lui Dumnezeu cu Noe
9 Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. 2 Frica şi groaza de voi să fie peste toate vieţuitoarele pământului, peste păsările cerului, peste toate creaturile care mişună pe pământ şi peste toţi peştii mării. Ele vă sunt date în stăpânire. 3 Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. 4 Dar să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică cu sânge.[a] 5 Pentru sângele vieţilor voastre voi cere socoteală; voi cere socoteală de la orice vietate. Iar din mâna omului, voi cere socoteală pentru viaţa semenului său.
6 Cine varsă sângele omului,
de om sângele-i va fi vărsat,
căci după chipul lui Dumnezeu
l-a făcut Dumnezeu pe om.
7 Iar voi, fiţi roditori şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el.“[b]
8 Apoi Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi: 9 „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii[c] voştri 10 şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ. 11 Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“ 12 Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: 13 pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ. 14 Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, 15 Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele de toate felurile. Apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile. 16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de toate felurile care sunt pe pământ.“ 17 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe pământ.“
Fiii lui Noe
18 Fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost: Sem, Ham şi Iafet. Ham a fost tatăl lui Canaan. 19 Aceştia trei au fost fiii lui Noe şi din ei s-au răspândit oameni pe tot pământul.
20 Noe a început să lucreze pământul şi a plantat o vie[d]. 21 El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său. 22 Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai săi de afară. 23 Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele lor erau întoarse, astfel încât ei n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24 Când Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr, 25 a zis:
„Blestemat să fie Canaan;
să fie cel mai de jos dintre sclavi
pentru fraţii săi.“[e]
26 Noe a mai zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,
iar Canaan să-i fie sclav.
27 Fie ca Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet[f];
el să locuiască în corturile lui Sem,
iar Canaan să-i fie sclav.“
28 După potop Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani. 29 Astfel, Noe a trăit în total nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
Formarea şi răspândirea neamurilor pe pământ
10 Aceasta este genealogia[g] fiilor lui Noe – Sem, Ham şi Iafet – şi aceştia au fost fiii care li s-au născut după potop.
Iafetiţii
2 Fiii[h] lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşek şi Tiras.
3 Fiii lui Gomer au fost: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
4 Fiii lui Iavan au fost: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim[i]. 5 Din aceştia s-au răspândit în teritoriile lor neamurile de pe coastă, fiecare neam având limba lui şi fiind organizat pe clanuri în propriul său teritoriu.
Hamiţii
6 Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţrayim[j], Put şi Canaan.
7 Fiii lui Cuş au fost: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca.
Fiii lui Rama au fost: Şeba şi Dedan.
8 Lui Cuş[k] i s-a născut Nimrod; acesta a ajuns un om puternic pe pământ. 9 El a fost un vânător puternic înaintea Domnului; de aceea se spune: „Ca Nimrod, vânător puternic înaintea Domnului.“ 10 Primele centre ale regatului său au fost: Babel, Erec, Akkad şi Calne[l], în ţara Şinar[m]. 11 Din acea ţară, el s-a dus în Asur[n] şi a construit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12 şi Resen, care este între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.
13 Din Miţrayim provin ludiţii, anamiţii, lehabiţii, naftuhiţii,
14 patrusiţii, casluhiţii şi caftoriţii;
din casluhiţi provin filistenii.
15 Lui Canaan i s-a născut Sidon, întâiul său născut, şi Het;
16 din el provin şi iebusiţii, amoriţii, ghirgasiţii,
17 hiviţii, archiţii, siniţii,
18 arvadiţii, ţemariţii şi hamatiţii.
După aceea clanurile canaaniţilor s-au răspândit, 19 iar hotarele lor se întindeau de la Sidon spre Gherar, până la Gaza şi apoi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Laşa.
20 Aceştia au fost urmaşii lui Ham, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor.
Semiţii
21 I s-au născut fii şi lui Sem, fratele mai mare al lui Iafet[o]; Sem a fost strămoşul tuturor fiilor lui Eber.
22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpahşad, Lud şi Aram.
23 Fiii lui Aram au fost: Uţ, Hul, Gheter şi Maş[p].
24 Lui Arpahşad i s-a născut Şelah, iar lui Şelah[q] i s-a născut Eber.
25 Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg[r], pentru că în timpul vieţii lui a fost împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioktan.
26 Lui Ioktan i s-au născut Almodad, Şelef, Haţar-Mavet, Iarah,
27 Hadoram, Uzal, Dikla,
28 Obal, Abimael, Şeba,
29 Ofir, Havila şi Iobab.
Toţi aceştia au fost fiii lui Ioktan. 30 Regiunea în care locuiau se întindea de la Meşa spre Sefar, muntele de la răsărit. 31 Aceştia au fost urmaşii lui Sem, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor.
32 Acestea au fost clanurile fiilor lui Noe, potrivit urmaşilor lor, în cadrul neamurilor lor; din ei s-au răspândit neamurile pe pământ, după potop.
Vindecarea unui paralitic
9 Atunci Isus S-a suit în barcă, a traversat înapoi marea şi S-a dus în cetatea Lui[a]. 2 Şi iată că nişte oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat[b]. Când le-a văzut Isus credinţa, i-a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!“ 3 Atunci unii cărturari şi-au zis în ei înşişi: „Acest Om blasfemiază!“ 4 Isus însă, cunoscându-le gândurile, a zis: „De ce gândiţi lucruri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai uşor a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 6 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“
7 Şi el s-a ridicat şi s-a dus acasă. 8 Mulţimile s-au înfricoşat când au văzut lucrul acesta şi L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a le-dat oamenilor o astfel de autoritate.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“
9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele[c] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.
10 În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi[d] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.
11 Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:
– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?
12 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:
– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“[e] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El şi L-au întrebat:
– De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?
15 Isus le-a răspuns:
– Se pot jeli nuntaşii atâta vreme cât mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă la o haină veche, căci peticul se va desprinde din haină şi ruptura se va face mai mare. 17 Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, burdufurile se vor crăpa, vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ 19 Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.
20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ 22 Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.
23 Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi i-a văzut pe cei ce cântau de jale la fluier şi mulţimea tulburată, 24 le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El. 25 După ce mulţimea a fost scoasă afară, Isus a intrat înăuntru, a luat-o pe fetiţă de mână şi ea s-a ridicat. 26 Vestea despre această întâmplare s-a răspândit în tot ţinutul acela.
Vindecarea a doi orbi şi a unui mut
27 Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:
– Ai milă de noi, Fiul lui David[f]!
28 După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:
– Credeţi că pot face lucrul acesta?
– Da, Doamne, I-au răspuns ei.
29 Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:
– Să vi se facă după credinţa voastră!
30 Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:
– Vedeţi să nu ştie nimeni!
31 Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32 În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. 33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“
Lucrători puţini pentru un seceriş atât de mare
35 Isus călătorea prin toate cetăţile şi satele, dând învăţătură în sinagogile lor, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. 36 Când a văzut El mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi neajutorate ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! 38 Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său!“
Criza spirituală a iudeilor repatriaţi şi rugăciunea lui Ezra
9 După ce s-au isprăvit toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicându-mi: „Poporul lui Israel, inclusiv preoţii şi leviţii, nu s-au separat de popoarele ţărilor dimprejur, ci s-au dedat la necurăţiile canaaniţilor, hitiţilor, periziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. 2 Ei şi-au luat soţii dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât şi pentru fiii lor. Neamul cel sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele ţărilor dimprejur, iar cei dintâi care au fost necredincioşi au fost chiar căpeteniile şi dregătorii.“
3 Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua. Mi-am smuls păr din cap şi din barbă şi m-am lăsat jos înmărmurit. 4 S-au strâns la mine toţi aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioşia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas aşa îngrozit până la jertfa de seară. 5 Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele şi cu mantaua sfâşiate, m-am plecat pe genunchi şi, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, 6 am zis:
„Dumnezeul meu, sunt umilit şi mi-e ruşine, Dumnezeul meu, să-mi ridic faţa spre Tine! Căci fărădelegile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre şi vina noastră a crescut până la ceruri. 7 Din vremea strămoşilor noştri şi până în ziua de astăzi am fost foarte vinovaţi şi, din cauza fărădelegilor noastre, noi, regii noştri şi preoţii noştri am fost daţi pe mâna împăraţilor străini, a sabiei, a sclaviei, a jafului şi a ruşinii, aşa cum se vede şi astăzi. 8 Acum, pentru puţină vreme, am avut iarăşi parte de bunăvoinţa Domnului, Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămăşiţă şi ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să reaprindă lumina ochilor noştri şi să ne aducă puţină înviorare în sclavia noastră. 9 Deşi suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Şi-a arătat îndurarea faţă de noi înaintea împăraţilor Persiei şi astfel ei ne-au dat putere de viaţă ca să putem înălţa Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine şi să avem astfel un zid de apărare în Iuda şi în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le-ai poruncit prin robii Tăi, profeţii, spunând: «Ţara în care veţi intra ca să o luaţi în stăpânire este o ţară stricată din cauza tuturor practicilor hidoase ale popoarelor străine. Au umplut ţara de practicile lor hidoase şi de necurăţiile lor de la un capăt la celălalt! 12 Să nu vă daţi fetele fiilor lor şi nici să nu le luaţi fetele pentru fiii voştri! Să nu umblaţi niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriţi şi să ajungeţi să mâncaţi bunătăţile ţării şi să le lăsaţi de moştenire pentru totdeauna fiilor voştri!»
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele şi a vinii noastre cea mare, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât am fi meritat în urma fărădelegilor noastre şi ne-ai lăsat rămăşiţa aceasta, 14 să încălcăm iarăşi poruncile Tale şi să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de practici hidoase? Nu te-ai mânia iarăşi pe noi, până acolo încât ne-ai nimici fără să ne mai laşi vreo rămăşiţă sau vreun supravieţuitor?
15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept, căci totuşi ne-ai scăpat o rămăşiţă, aşa cum se vede astăzi. Iată-ne acum stând vinovaţi înaintea Ta, deşi ştim că din această cauză nu suntem vrednici să stăm înaintea Ta.“
Convertirea lui Saul
9 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepţi ai Căii[a], atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea:
– Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?
5 El a întrebat:
– Cine eşti, Doamne[b]?
Isus i-a răspuns:
– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 6 Ridică-te[c], intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .
7 Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. 9 Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic pe nume Ananias. Domnul i-a vorbit într-o viziune:
– Ananias!
– Iată-mă, Doamne! a răspuns el.
11 Domnul i-a zis:
– Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă 12 şi a văzut într-o viziune un om pe nume Ananias, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!
13 Ananias I-a răspuns:
– Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care omul acesta le-a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. 14 Chiar şi aici are autoritate din partea conducătorilor preoţilor să-i lege pe toţi cei ce cheamă Numele Tău!
15 Dar Domnul i-a zis:
– Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel! 16 Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu!
17 Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ 18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat 19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.
Saul, în Damasc şi Ierusalim
Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc 20 şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei ce-l auzeau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta?! Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi la conducătorii preoţilor?!“ 22 Dar Saul se întărea tot mai mult şi le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.
23 După mai multe zile, iudeii au uneltit să-l omoare, 24 însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi şi noapte ei supravegheau porţile, ca să-l omoare. 25 Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş.
26 Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. 27 Atunci Barnabas l-a luat şi l-a dus la apostoli; le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, şi El îi vorbise, şi cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28 De atunci venea şi se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29 De asemenea, vorbea şi purta dispute cu iudeii elenişti[d], dar ei încercau să-l omoare. 30 Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis în Tars.
31 Pe atunci, biserica de prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se bucura de pace şi era consolidată; umbla în frică de Domnul şi, prin încurajarea Duhului Sfânt, se înmulţea.
Petru, în Lida şi în Iafo
32 În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s-a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. 33 Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. 34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi el s-a ridicat imediat. 35 Toţi locuitorii din Lida şi din Şaron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca)[e]. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. 37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. 38 Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida[f], ucenicii au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“ 39 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40 Petru i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie. 42 Acest fapt a devenit cunoscut prin tot Iafo şi mulţi au crezut în Domnul. 43 Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.