M’Cheyne Bible Reading Plan
Daruri pentru construirea Casei Domnului
29 Apoi regele David a zis întregii adunări:
„Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul[a] nu este pentru un om, ci pentru Însuşi Domnul Dumnezeu. 2 Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu[b], tot felul de pietre preţioase, pietre de diferite culori, precum şi pietre de alabastru din belşug. 3 De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le-am făcut pentru Sfântul Lăcaş, ofer pentru Casa Dumnezeului meu bogăţiile mele în aur şi argint 4 – trei mii de talanţi[c] de aur, aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi[d] de argint pur – pentru poleirea pereţilor clădirilor 5 şi pentru întreaga lucrare pe care o vor face meşteşugarii; ofer aur pentru lucrările din aur şi argint pentru lucrările din argint. Aşadar, cine îşi mai aduce contribuţia, dedicându-se astăzi Domnului?“
Răspunsul poporului la mesajul regelui
6 Căpeteniile familiilor, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui şi-au adus contribuţia. 7 Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu:
cinci mii de talanţi[e] de aur
şi zece mii de darici[f] de aur,
zece mii de talanţi[g] de argint,
optsprezece mii de talanţi[h] de bronz
şi o sută de mii de talanţi[i] de fier.
8 Cine a avut pietre preţioase le-a dăruit pentru vistieria Casei Domnului, de care avea grijă gherşonitul Iehiel. 9 Poporul s-a bucurat de darurile pe care le-a făcut, căci le-a dăruit Domnului din toată inima; de asemenea, şi regele David s-a bucurat nespus de mult.
Rugăciunea lui David
10 David a binecuvântat pe Domnul înaintea întregii adunări, zicând astfel:
„Binecuvântat să fii Tu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Părintele nostru, pentru veci de veci! 11 Ale Tale sunt, Doamne, măreţia, puterea, gloria, biruinţa şi maiestatea, atât în ceruri, cât şi pe pământ! A Ta, Doamne, este stăpânirea şi Tu Te înalţi ca suveran peste toate! 12 Bogăţia şi slava vin dinaintea Ta. Tu stăpâneşti peste toate. În mâna Ta este puterea şi tăria; mâna Ta poate să înalţe şi să întărească pe oricine. 13 Acum, Dumnezeul nostru, noi Îţi aducem mulţumiri şi lăudăm slăvitul Tău Nume. 14 Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să-Ţi oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate şi ceea ce Ţi-am oferit a fost primit din mâna Ta. 15 Înaintea Ta noi suntem doar nişte străini şi peregrini, la fel ca şi strămoşii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără nădejde. 16 Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belşug pe care l-am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta şi totul Îţi aparţine Ţie. 17 Dumnezeul meu, ştiu că Tu cercetezi inima, iar curăţia Îţi este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăţie de inimă şi am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi darurile lui. 18 Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, strămoşii noştri, păstrează această dorinţă în inima poporului Tău pe vecie şi ţine-le inima aproape de Tine! 19 Iar fiului meu Solomon, dă-i o inimă dedicată întru totul, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale şi rânduielile Tale, să le împlinească pe toate şi să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“
20 Apoi David i-a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor; ei s-au închinat cu toţii, plecându-se înaintea Domnului şi a regelui.
Solomon recunoscut drept rege
21 În ziua următoare au adus jertfe Domnului şi au oferit ca arderi de tot Domnului o mie de boi, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură şi o mulţime de alte jertfe aduse din partea întregului Israel. 22 În ziua aceea au mâncat şi au băut în prezenţa Domnului cu mare bucurie, l-au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns drept conducător al[j] Domnului, iar pe Ţadok – ca preot. 23 Solomon s-a aşezat pe tronul Domnului, ca să domnească în locul lui David, tatăl său; el a avut izbândă şi întregul Israel a ascultat de el. 24 Toate căpeteniile, vitejii şi toţi fiii regelui David, s-au supus regelui Solomon. 25 Domnul l-a înălţat pe Solomon înaintea întregului Israel şi i-a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.
Necrologul lui David
26 David, fiul lui Işai, a domnit peste întregul Israel. 27 El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de şapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani. 28 David a murit după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. În locul lui a domnit fiul său Solomon. 29 Faptele regelui David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ şi în „Cronicile văzătorului Gad“, 30 împreună cu toată domnia şi puterea lui şi cu evenimentele care au avut loc în viaţa lui, în Israel şi în toate regatele celorlalte ţări.
Ziua Domnului
3 Preaiubiţilor, aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu. În amândouă încerc să vă trezesc mintea sinceră prin a vă atenţiona 2 că trebuie să vă amintiţi de cuvintele spuse mai înainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, care v-a fost spusă prin apostoli. 3 Înainte de toate, trebuie să ştiţi că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori plini de batjocură, care vor umbla după poftele lor 4 şi vor zice: „Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit strămoşii noştri, toate rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei!“ 5 Ei înadins ignoră faptul că prin Cuvântul lui Dumnezeu au existat ceruri cu mult timp în urmă, precum şi un pământ scos din apă şi întreţinut prin apă 6 şi că lumea de atunci a fost distrusă tot prin ele, când a fost inundată de apă. 7 Însă cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc prin acelaşi Cuvânt, fiind ţinute până în ziua judecăţii şi a distrugerii oamenilor neevlavioşi.
8 Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! 9 Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă. 10 Ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cereşti[a] vor fi distruse prin ardere, iar pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite[b].
11 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, 12 aşteptând şi grăbind venirea[c] zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere. 13 Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea.
14 De aceea, preaiubiţilor, în timp ce aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină! 15 Consideraţi răbdarea Domnului nostru ca fiind mântuire, aşa cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea care i-a fost dată, 16 căci aşa face în toate scrisorile lui, când vorbeşte despre aceste lucruri. În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere. 17 Voi deci, preaiubiţilor, pentru că ştiţi mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca să nu fiţi duşi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din fermitatea voastră, 18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei! Amin.
Domnul acuză Israelul
6 Ascultaţi ce zice Domnul:
„Ridică-te şi apără-ţi pricina înaintea munţilor
şi dealurile să-ţi asculte glasul!
2 Munţi, ascultaţi acuza Domnului!
Luaţi aminte, temelii trainice ale pământului,
căci Domnul are o dispută cu poporul Său
şi se judecă cu Israel!
3 Poporul Meu, ce ţi-am făcut?
Cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi!
4 Căci te-am scos din ţara Egiptului
şi te-am răscumpărat din casa sclaviei!
I-am trimis înaintea ta pe Moise,
pe Aaron şi pe Miriam!
5 Poporul Meu, adu-ţi aminte
ce plănuia Balak, regele Moabului,
şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor!
Aminteşte-ţi ce s-a întâmplat de la Şitim la Ghilgal,
ca să pricepi faptele drepte ale Domnului!
6 Cu ce-L voi întâmpina pe Domnul,
cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Preaînalt?
Să-L întâmpin oare cu arderi de tot,
cu viţei de un an?
7 Va fi, oare, Domnul mulţumit cu mii de berbeci
sau cu zeci de mii de torente de untdelemn?
Să dau, oare, pentru nelegiuirea mea pe întâiul meu născut,
să ofer rodul trupului meu pentru păcatele sufletului meu?
8 El ţi-a arătat, omule, ce este bine!
Şi ce altceva cere Domnul de la tine
decât să faci dreptate, să iubeşti îndurarea
şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?
Vina şi pedeapsa lui Israel
9 Glasul Domnului strigă cetăţii
(Este înţelept să se teamă de Numele Tău![a]):
Ascultaţi pedeapsa şi pe Cel Ce o hotărăşte![b]
10 Mai sunt în casa celui rău comori nelegiuite[c]
şi blestemata aceea de efă[d] mică?
11 Pot socoti Eu curat pe cel cu cântare măsluite
şi cu greutăţi înşelătoare în sac?
12 Bogaţii cetăţii sunt plini de violenţă;
locuitorii ei spun minciuni
şi limba le este înşelătoare.“
13 „De aceea şi Eu te voi lovi cu boală,[e]
te voi pustii pentru păcatele tale!
14 Vei mânca, dar nu te vei sătura,
ci foamea[f] va rămâne în tine.
Vei ascunde lucruri, dar nu le vei putea salva,
şi ceea ce totuşi vei salva voi da pradă sabiei.
15 Vei semăna, dar nu vei secera;
vei stoarce măsline, dar nu te vei unge cu uleiul lor;
vei face must, dar nu vei bea vin.
16 Ai păzit hotărârile lui Omri
şi toate faptele casei lui Ahab[g],
urmând sfaturile lor.
De aceea te voi da pradă pustiirii,
locuitorii tăi[h] vor fi de batjocură
şi veţi purta batjocura popoarelor[i].“
Pilda cu oaia pierdută
15 Toţi colectorii de taxe[a] şi păcătoşii[b] se apropiau de El ca să-L asculte. 2 Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei!“ 3 El însă le-a spus următoarea pildă:
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci şi nouă şi nu se duce după cea pierdută, până când o găseşte?! 5 Iar când o găseşte, o pune bucuros pe umeri, 6 vine acasă şi-şi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!» 7 Tot aşa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă!
Pilda cu moneda pierdută
8 Sau care femeie, dacă are zece drahme[c] şi pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte?! 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte!“
Pilda fiului risipitor
11 El a mai zis:
„Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.[d] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.[e] 16 Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! 17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului[f] şi înaintea ta 19 şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’» 20 Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! 23 Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l![g] Să mâncăm şi să ne veselim, 24 pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.
25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri 26 şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» 28 Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieşit afară şi a stăruit de el să intre. 29 Însă el i-a răspuns tatălui său:
– Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!
31 Tatăl i-a zis:
– Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău. 32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi acum trăieşte, era pierdut şi a fost găsit!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.