M’Cheyne Bible Reading Plan

Despărţirea lui Avram de Lot

13 Avram a urcat din Egipt în Neghev^[a] împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea, iar Lot a mers împreună cu el. ² Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur. ³ Din Neghev, el a călătorit până la Betel, până la locul în care şi-a întins cortul la început, între Betel şi Ai, ⁴ loc în care el făcuse un altar mai înainte. Acolo Avram a chemat Numele Domnului. ⁵ Lot, care a mers împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi. ⁶ Dar teritoriul locuit nu-i mai încăpea; aveau atât de multe bunuri, încât nu mai puteau locui împreună. ⁷ De asemenea, s-a iscat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. În vremea aceea canaaniţii şi periziţii locuiau în Canaan. ⁸ Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, nici între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem rude. ⁹ Nu este oare toată ţara înaintea ta? Desparte-te de mine, te rog. Dacă tu o iei la stânga, eu o voi lua la dreapta, iar dacă tu o iei la dreapta, eu o voi lua la stânga.“ ¹⁰ Lot şi-a ridicat privirea şi a văzut că toată Câmpia Iordanului până la Ţoar era bine udată, ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului; aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma şi Gomora. ¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a pornit spre răsărit. Aşa s-au despărţit unul de celălalt. ¹² Avram a locuit în Canaan, în timp ce Lot a locuit între cetăţile din câmpie, unde şi-a aşezat cortul aproape de Sodoma. ¹³ Oamenii din Sodoma erau răi, păcătuind peste măsură împotriva Domnului.

¹⁴ Domnul i-a spus lui Avram după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi privirea din locul în care eşti şi uită-te spre nord şi spre sud, spre răsărit şi spre apus, ¹⁵ pentru că toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale^[b] pentru totdeauna. ¹⁶ Îi voi face pe urmaşii tăi ca pulberea pământului, astfel încât, dacă cineva poate număra pulberea pământului, şi urmaşii tăi vor putea fi număraţi. ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, pentru că ţie ţi-o voi da.“ ¹⁸ Astfel, Avram şi-a mutat cortul şi a venit să se aşeze lângă stejarii lui Mamre, în Hebron, unde a zidit un altar Domnului.

Isus, Domn al Sabatului

12 În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui erau flămânzi, aşa că au început să smulgă spice de grâu şi să mănânce. ² Când au văzut fariseii lucrul acesta, I-au zis lui Isus:

– Uite, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să se facă în ziua de Sabat!

³ El le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David^[a] atunci când i s-a făcut foame atât lui, cât şi celor ce erau cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nici el şi nici cei ce erau cu el nu aveau voie să le mănânce, ci doar preoţii. ⁵ Sau n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? ⁶ Dar Eu vă spun că aici este Cineva mai mare decât Templul! ⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[b], n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi! ⁸ Căci Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

⁹ Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagoga lor. ¹⁰ Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată acuza, L-au întrebat:

– Este voie a vindeca în ziua de Sabat?

¹¹ Isus le-a răspuns:

– Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua de Sabat, să n-o apuce şi să n-o scoată afară? ¹² Cu cât mai important deci este un om decât o oaie! Aşadar, este voie a face bine în ziua de Sabat!

¹³ Apoi i-a zis acelui om:

– Întinde-ţi mâna!

El a întins-o, şi ea a fost vindecată, la fel de sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

Isus, Robul Domnului

¹⁵ Însă Isus a înţeles aceasta şi a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi ¹⁶ şi i-a atenţionat să nu-L facă cunoscut, ¹⁷ ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

²² Apoi a fost adus la El un demoniac orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa că omul a putut vorbi şi vedea. ²³ Toate mulţimile erau uimite şi ziceau: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“

²⁴ Însă când fariseii au auzit acest lucru, au zis: „Omul Acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul^[d], conducătorul demonilor!“

²⁵ Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. ²⁶ Dacă Satan îl scoate afară pe Satan, înseamnă că el este dezbinat împotriva lui însuşi, deci cum va dăinui împărăţia lui?! ²⁷ Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii^[e] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! ²⁸ Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

²⁹ Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i ia lucrurile dacă nu l-a legat mai întâi? Abia atunci îi poate jefui casa.

³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte. ³¹ De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. ³² Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.

³³ Ori faceţi^[f] pomul bun şi roadele lui bune, ori faceţi pomul stricat şi roadele lui stricate^[g]. Căci pomul este recunoscut după roadele sale. ³⁴ Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

³⁸ Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei I-au zis:

– Învăţătorule, vrem să vedem un semn^[h] de la Tine!

³⁹ Însă Isus le-a răspuns:

– O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. ⁴⁰ Căci aşa cum Iona a stat în pântecele peştelui uriaş^[i] timp de trei zile şi trei nopţi, tot aşa va sta şi Fiul Omului, timp de trei zile şi trei nopţi, în inima pământului. ⁴¹ Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona! ⁴² Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon!

⁴³ Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. ⁴⁴ Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!“ Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. ⁴⁵ Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.

Mama şi fraţii lui Isus

⁴⁶ În timp ce vorbea El mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi încercau să vorbească cu El.^{[j] 47} (Atunci cineva I-a zis:

– Iată că mama şi fraţii Tăi stau afară şi încearcă să vorbească cu Tine.)^[k]

⁴⁸ Dar Isus i-a răspuns celui ce-I spusese lucrul acesta:

– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

⁴⁹ Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis:

– Iată mama Mea şi fraţii Mei! ⁵⁰ Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim

2 În luna Nisan^[a], în al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes^[b], pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin şi l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui. ² Împăratul mi-a zis:

– De ce ai faţa aşa tristă? Văd că nu eşti bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii!

Atunci mi s-a făcut foarte frică ³ şi i-am răspuns împăratului:

– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am faţa tristă când cetatea unde se află mormintele strămoşilor mei este în ruine, iar porţile ei au fost mistuite de foc?

⁴ – Ce-mi ceri? m-a întrebat împăratul.

M-am rugat Dumnezeului cerurilor, ⁵ după care i-am zis împăratului:

– Dacă împăratul găseşte de cuviinţă şi dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoşilor mei, ca să o rezidesc.

⁶ – Cât va dura călătoria ta şi când te vei întoarce? m-a întrebat împăratul, având-o pe împărăteasă alături.

Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor şi mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:

⁷ – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste râu^[c], ca să-mi dea voie să trec când voi ajunge în Iuda ⁸ şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.

Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. ⁹ Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine nişte căpetenii de oştire şi nişte călăreţi. ¹⁰ Când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele israeliţilor.

Neemia inspectează zidurile Ierusalimului

¹¹ Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile. ¹² Apoi m-am trezit noaptea şi am luat cu mine câţiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine nici un alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. ¹³ Am ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat înspre Izvorul Balaurului^[d] şi înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenţie la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, şi la porţile lui care fuseseră mistuite de foc. ¹⁴ Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. ¹⁵ Am urcat apoi, trecând prin vale – era tot noapte – şi m-am uitat cu atenţie la zid, după care am reintrat prin Poarta Văii şi m-am întors. ¹⁶ Dregătorii nu ştiau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoţilor, nici nobililor, nici leviţilor, nici dregătorilor şi nici celorlalţi slujbaşi. ¹⁷ Atunci le-am zis:

– Vedeţi starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porţile lui sunt mistuite de foc. Haideţi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ruşine!

¹⁸ Şi le-am povestit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu faţă de mine şi cuvintele pe care mi le-a spus împăratul.

– Haidem să zidim! au zis ei, încurajându-se pentru această lucrare bună.

¹⁹ Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, şi arabul Gheşem au aflat aceasta, ne-au batjocorit şi ne-au dispreţuit, zicând:

– Ce faceţi voi acolo? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?

²⁰ Eu le-am răspuns astfel:

– Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, slujitorii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveţi nici moştenire, nici drepturi şi nici pomenire în Ierusalim.

Uciderea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru

12 Cam în aceeaşi vreme, regele Irod^[a] a pus mâna pe unii din biserică ca să-i chinuiască. ² El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat şi pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. ⁴ După ce l-a arestat, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l pe mâna a patru grupe^[b] de câte patru soldaţi, ca să-l păzească. El intenţiona ca, după Paşte, să-l scoată afară, înaintea poporului. ⁵ În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.

Eliberarea miraculoasă a lui Petru

⁶ În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară, înaintea poporului, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar nişte gărzi păzeau închisoarea, stând în faţa porţii. ⁷ Şi iată că un înger al Domnului a apărut deodată şi o lumină a strălucit în celula închisorii. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Ridică-te repede!“ Lanţurile i-au căzut de la mâini. ⁸ Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul şi leagă-ţi sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i-a mai zis: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!“ ⁹ Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că vede o viziune. ¹⁰ După ce au trecut de prima şi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă; şi, deodată, îngerul a plecat de la el. ¹¹ Când s-a dezmeticit, Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu să se întâmple!“ ¹² Dându-şi bine seama de aceasta, s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi oameni şi se rugau. ¹³ A bătut la uşa pridvorului şi o slujnică, pe nume Roda, a venit să deschidă. ¹⁴ Ea a recunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înăuntru şi a dat de ştire că Petru se află înaintea uşii. ¹⁵ Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!“ Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“^{[c] 16} Petru însă continua să bată, aşa că au deschis şi au rămas uluiţi când l-au văzut. ¹⁷ El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi apoi a zis: „Spuneţi-le aceste lucruri lui Iacov^[d] şi celorlalţi fraţi!“ După aceea a ieşit şi a plecat în alt loc.

¹⁸ Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. ¹⁹ Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas o vreme acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte supărat pe cei din Tir şi Sidon. Dar aceştia au venit într-un singur gând la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, care era şambelanul^[e] regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor primea hrană din ţara regelui. ²¹ Într-o zi hotărâtă^[f], Irod s-a îmbrăcat în haina regală, s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a ţinut un discurs poporului. ²² Adunarea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“ ²³ Imediat l-a lovit un înger al Domnului^[g], pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, şi şi-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.

²⁴ Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit. ²⁵ Barnabas şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors la^[h] Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.