M’Cheyne Bible Reading Plan

Iacov şi Rahela

29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. ² A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. ⁴ Iacov i-a întrebat pe păstori:

– Fraţilor, de unde sunteţi?

– Din Haran, au răspuns ei.

⁵ – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.

– Îl cunoaştem.

⁶ El i-a mai întrebat:

– Este sănătos?

– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

⁷ Atunci Iacov a zis:

– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.

⁸ – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.

⁹ În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. ¹⁰ Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. ¹² Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.

¹³ Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. ¹⁴ Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

¹⁵ După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:

– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?

¹⁶ Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Ochii Leei erau delicaţi^[a], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. ¹⁸ Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:

– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

¹⁹ – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.

²⁰ Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. ²¹ La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ ²² Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. ²³ Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. ²⁴ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. ²⁵ A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:

– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?

²⁶ Laban i-a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. ²⁷ Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.

²⁸ Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. ²⁹ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. ³⁰ Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.

Copiii lui Iacov

³¹ Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben^[b], deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ ³³ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon^[c]. ³⁴ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va ataşa de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi^[d]. ³⁵ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda^[e]. Apoi a încetat să mai aibă copii.

Învierea lui Isus

28 După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul.

² Şi iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer şi s-a dus de a rostogolit piatra^[a] şi s-a aşezat pe ea. ³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. ⁴ Gardienii au început să tremure de frică şi au rămas ca morţi.

⁵ Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi! Ştiu că Îl căutaţi pe Isus Care a fost răstignit! ⁶ Nu este aici, pentru că a fost înviat, aşa cum a spus! Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus ⁷ şi apoi duceţi-vă repede şi spuneţi-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morţi! Şi iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“

⁸ Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să-i anunţe pe ucenici. ⁹ Dar iată că le-a ieşit înainte Isus şi le-a zis: „Salutare^[b]!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele şi I s-au închinat. ¹⁰ Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Duceţi-vă şi anunţaţi-i pe fraţii Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea!“

Raportul gărzii şi înşelătoria conducătorilor

¹¹ În timp ce plecau ele, câţiva dintre gardieni s-au dus în cetate şi i-au înştiinţat pe conducătorii preoţilor cu privire la tot ce se întâmplase. ¹² Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat şi le-au dat soldaţilor mulţi bani, ¹³ zicându-le: „Să spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, şi L-au furat!» ¹⁴ Iar dacă vestea aceasta va ajunge la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de grijă!“ ¹⁵ Ei au luat banii şi au făcut aşa cum fuseseră învăţaţi. Şi zvonul acesta s-a răspândit printre iudei până în ziua de astăzi.

Marea Însărcinare

¹⁶ Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele la care le spusese Isus să meargă. ¹⁷ Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. ¹⁸ Isus S-a apropiat de ei şi le-a vorbit astfel: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. ¹⁹ Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt ²⁰ şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi^[c] în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“

Demersul Esterei pentru izbăvirea evreilor

5 A treia zi împărăteasa Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea interioară a palatului împăratului, chiar în faţa palatului împăratului. Împăratul şedea pe tronul imperial, în palatul lui, cu faţa înspre intrarea palatului. ² Împăratul a văzut-o pe împărăteasa Estera stând în curte. Ea a găsit bunăvoinţă înaintea lui şi el i-a întins Esterei sceptrul de aur pe care-l ţinea în mână. Estera s-a apropiat şi a atins vârful sceptrului. Împăratul a întrebat-o:

³ – Ce este, împărăteasă Estera? Care-ţi este cererea? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, ţi se va da!

⁴ Estera a răspuns:

– Dacă împăratul găseşte că este bine, să vină astăzi împreună cu Haman la ospăţul pe care i l-am pregătit!

⁵ Împăratul a zis:

– Grăbiţi-l pe Haman să facă după dorinţa Esterei!

Împăratul şi Haman au venit la ospăţul pregătit de Estera. ⁶ În timp ce petreceau bând vin, împăratul i-a spus Esterei:

– Care-ţi este dorinţa? Îţi va fi împlinită! Oricare-ţi este cererea, chiar şi jumătate din împărăţie de ar fi, ţi se va face după voie!

⁷ Estera i-a răspuns:

– Voi spune care este dorinţa şi cererea mea. ⁸ Acum însă, dacă am găsit bunăvoinţă înaintea împăratului şi dacă împăratul găseşte că este bine să-mi accepte dorinţa şi să-mi îndeplinească cererea, să vină împăratul împreună cu Haman şi la ospăţul pe care l-am pregătit mâine. Atunci voi face aşa cum a zis împăratul.

Ura lui Haman faţă de Mardoheu

⁹ În acea zi Haman a ieşit de la ospăţ vesel şi cu inima mulţumită. Dar când Haman l-a văzut pe Mardoheu la poarta împăratului şi a observat că nu se ridică şi nici nu tremură înaintea lui, s-a umplut de mânie împotriva acestuia. ¹⁰ Haman s-a stăpânit totuşi şi s-a dus acasă. Apoi a trimis după prietenii lui şi după Zereş, soţia sa. ¹¹ Haman le-a vorbit despre splendoarea bogăţiilor sale, despre mulţimea fiilor săi şi despre tot ce făcuse împăratul ca să-l înalţe, punându-l deasupra demnitarilor şi a slujitorilor împăratului.

¹² – Mai mult, a continuat apoi Haman, împărăteasa Estera nu a invitat pe nimeni, alături de împărat, la ospăţul pe care l-a pregătit, decât pe mine, iar mâine m-a chemat din nou împreună cu împăratul. ¹³ Toate acestea însă nu au valoare pentru mine câtă vreme îl văd pe iudeul Mardoheu stând la poarta împăratului.

¹⁴ Atunci Zereş, soţia lui, şi toţi prietenii săi i-au zis:

– Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi^[a], iar în zori cere-i împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du-te împreună cu împăratul la ospăţ şi fii vesel!

Sfatul i-a plăcut lui Haman şi el a pregătit spânzurătoarea.

Pavel în Malta

28 După ce am fost scăpaţi din primejdie, am aflat că insula se numea Malta. ² Barbarii^[a] ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia şi din pricina frigului, şi ne-au primit alături de ei pe toţi. ³ Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână. ⁴ Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea^[b] nu-l lasă să trăiască!“ ⁵ Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să sufere nici un rău. ⁶ Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu. ⁷ Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare ale fruntaşului^[c] insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit şi ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. ⁸ Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat. ⁹ După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalţi de pe insulă care aveau boli, au venit şi ei şi au fost vindecaţi. ¹⁰ Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziţie lucrurile de care aveam nevoie.

Pavel soseşte la Roma

¹¹ După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă şi care avea emblema Dioscurilor^[d]. ¹² Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, ¹³ iar de acolo am plecat mai departe şi am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, ¹⁴ unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile. Şi aşa am ajuns în Roma. ¹⁵ Când fraţii de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius şi până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a fost încurajat.

¹⁶ Când am intrat în Roma (, centurionul i-a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar)^[e] lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.

Pavel predică la Roma

¹⁷ După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntaşii iudeilor, iar când aceştia s-au adunat le-a zis:

– Bărbaţi, fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoşilor noştri, totuşi am fost luat prizonier în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor. ¹⁸ Aceştia, după ce m-au interogat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea. ¹⁹ Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deşi nu aveam de adus nici o acuzaţie împotriva neamului meu. ²⁰ Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ!

²¹ Ei i-au răspuns:

– Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi nici unul dintre fraţii care au venit aici n-a anunţat sau n-a vorbit ceva rău despre tine. ²² Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândeşti, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbeşte împotriva acestei partide.

²³ Aşadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulţi în locul unde era găzduit, iar el, de dimineaţă până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi. ²⁴ Unii erau convinşi de cele spuse de el, dar alţii erau necredincioşi. ²⁵ Fiindcă ei plecau acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri, ²⁶ când a zis:

«Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:

²⁸ Să ştiţi deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi ele o vor asculta!“ ²⁹ (Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)^[g]

³⁰ Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase. Şi-i primea pe toţi cei ce veneau la el, ³¹ predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi dând învăţătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.