M’Cheyne Bible Reading Plan

30 Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa şi i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi copii, altfel voi muri!

² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns:

– Sunt eu în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii?

³ Apoi ea i-a zis:

– Aici este sclava mea, Bilha! Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei^[a] şi pentru ca să-mi pot zidi şi eu o familie prin ea.

⁴ Astfel, Rahela i-a dat-o de soţie^[b] lui Iacov pe sclava ei, Bilha; Iacov a intrat la ea^[c], ⁵ iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un fiu. ⁶ Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, mi-a auzit glasul şi mi-a dat un fiu!“ De aceea i-a pus numele Dan^[d]. ⁷ Bilha, sclava Rahelei, a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸ Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m-am războit cu sora mea şi am biruit!“ De aceea i-a pus numele Neftali^[e].

⁹ Când Lea a văzut că ea a încetat să mai aibă copii, a luat-o pe sclava ei, Zilpa, şi i-a dat-o de soţie lui Iacov. ¹⁰ Zilpa, sclava Leei, i-a născut un fiu lui Iacov. ¹¹ Lea a zis: „Ce noroc!“ şi i-a pus numele Gad^[f]. ¹² Zilpa, sclava Leei, i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ¹³ Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită!“; şi i-a pus numele Aşer^[g].

¹⁴ Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp şi a găsit mandragore pe care le-a adus mamei lui, Lea. Rahela i-a zis Leei:

– Te rog, dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău.

¹⁵ Dar ea a răspuns:

– Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?

– Bine, a spus Rahela, se poate culca cu tine la noapte în schimbul mandragorelor fiului tău.

¹⁶ Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s-a culcat cu ea în acea noapte. ¹⁷ Dumnezeu a ascultat-o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al cincilea fiu. ¹⁸ Lea a zis: „Dumnezeu m-a răsplătit, pentru că am dat-o pe sclava mea soţului meu.“ Şi i-a pus numele Isahar^[h]. ¹⁹ Lea a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al şaselea fiu. ²⁰ Ea a zis: „Dumnezeu mi-a oferit un dar preţios! De data aceasta soţul meu mă va onora, pentru că i-am născut şase fii!“ Şi i-a pus celui din urmă numele Zabulon^[i]. ²¹ După aceea a născut o fiică pe care a numit-o Dina. ²² Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi i-a deschis pântecele. ²³ Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Dumnezeu mi-a luat ocara!“ ²⁴ I-a pus numele Iosif^[j], zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“

Îmbogăţirea lui Iacov

²⁵ După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban:

– Lasă-mă să plec, să mă întorc acasă, în ţara mea. ²⁶ Dă-mi soţiile şi copiii pentru care ţi-am slujit, ca astfel să pot pleca, căci ştii cât ţi-am slujit.

²⁷ Dar Laban i-a răspuns:

– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, te rog să mai rămâi. Am aflat prin ghicire că^[k] Domnul m-a binecuvântat datorită ţie; ²⁸ spune-mi plata şi ţi-o voi da.

²⁹ Atunci Iacov i-a zis:

– Ştii cum ţi-am slujit şi cum le-a mers animalelor cu mine, ³⁰ pentru că puţinul pe care-l aveai înainte să vin eu s-a înmulţit foarte mult; Domnul te-a binecuvântat oriunde m-am dus eu. Acum dar, când voi lucra şi pentru familia mea?

³¹ Laban a întrebat:

– Ce să-ţi dau?

– Nu trebuie să-mi dai nimic, a răspuns Iacov. Dacă vrei să continui să-ţi păstoresc şi să-ţi păzesc turma, fă următorul lucru pentru mine: ³² lasă-mă să trec astăzi prin turma ta şi să pun deoparte toţi mieii pestriţi şi cu pete, toţi mieii negri şi toţi iezii cu pete şi pestriţi; aceasta să-mi fie plata. ³³ În viitor, dreptatea mea va vorbi pentru mine atunci când îmi vei vedea plata: tot ce nu va fi pătat sau pestriţ între capre şi negru între miei, dar care va fi găsit la mine, să fie socotit ca furat.

³⁴ – Bine! a spus Laban. Fie aşa cum ai zis.

³⁵ În acea zi, el a pus deoparte ţapii vărgaţi şi cu pete, toate caprele pestriţe şi cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, şi toţi mieii negri şi le-a dat în grija fiilor săi. ³⁶ Apoi a pus o distanţă de trei zile între el şi Iacov, în timp ce Iacov continua să păstorească restul turmelor lui Laban.

³⁷ Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan şi le-a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. ³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le-a descojit înaintea oilor, în jgheaburi, adică în adăpătoare, de unde veneau oile să bea, pentru ca ele să zămislească atunci când veneau să bea. ³⁹ Oile au zămislit înaintea nuielelor şi au fătat miei vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ⁴⁰ Iacov a despărţit mieii, iar oile lui Laban le-a pus cu faţa spre oile negre şi pestriţe. El şi-a pus deoparte turmele lui şi nu le-a amestecat cu cele ale lui Laban. ⁴¹ Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea lor, în jgheaburi, pentru ca ele să zămislească lângă acestea. ⁴² Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. ⁴³ Acest om s-a îmbogăţit foarte mult şi avea multe turme, sclave şi sclavi, cămile şi măgari.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

1 Începutul^[a] Evangheliei^[b] lui^[c] Isus^[d] Cristos^[e], (Fiul lui Dumnezeu)^[f]. ² Aşa cum este scris în Isaia, profetul^[g]:

⁴ Ioan Botezătorul a venit în pustie şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. ⁵ Toţi cei din ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să vină la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. ⁶ Ioan avea îmbrăcămintea din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.^[h] El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică. ⁷ Ioan vestea şi zicea: „După mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor! ⁸ Eu v-am botezat cu^[i] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

Botezul şi ispitirea lui Isus

⁹ În acele zile a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de către Ioan în Iordan. ¹⁰ Imediat după ce a ieşit din apă, El a văzut cerurile deschise şi pe Duhul coborând peste El ca un porumbel. ¹¹ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[j]

¹² Imediat^[k] Duhul L-a dus în pustie. ¹³ El a stat în pustie timp de patruzeci de zile^[l], fiind ispitit de Satan^[m]. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau^[n].

Primii ucenici

¹⁴ După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând Evanghelia lui^[o] Dumnezeu. ¹⁵ El zicea: „S-a împlinit vremea! Împărăţia lui Dumnezeu^[p] este aproape! Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“

¹⁶ În timp ce trecea pe lângă Marea Galileii^[q], Isus l-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, care tocmai aruncau năvoadele în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ ¹⁸ Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

¹⁹ Mergând puţin mai încolo, l-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă şi îşi reparau năvoadele. ²⁰ Imediat El i-a chemat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajaţi şi L-au urmat.

Isus vindecă un demoniac în Capernaum

²¹ S-au dus în Capernaum şi, în Sabatul imediat următor, El a intrat în sinagogă^[r] şi a început să dea învăţătură. ²² Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii^[s]. ²³ Chiar atunci în sinagoga lor era un om stăpânit de un duh necurat. ²⁴ El a strigat:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

²⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

²⁶ Duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l şi scoţând un strigăt puternic. ²⁷ Toţi au rămas uimiţi, aşa că se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta? Este o învăţătură nouă, care are autoritate. El porunceşte chiar şi duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“ ²⁸ Şi I s-a dus vestea imediat pretutindeni, în toată regiunea din jurul Galileii.

Isus vindecă bolnavii

²⁹ Imediat după ce au ieşit din sinagogă, s-au dus împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. ³⁰ Soacra lui Simon era întinsă pe pat, având febră, şi ei I-au vorbit imediat despre ea. ³¹ El a venit, a prins-o de mână şi a ridicat-o. Şi febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească. ³² Seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toţi bolnavii şi pe cei demoniaci. ³³ Întreaga cetate era adunată la uşă. ³⁴ El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli şi a scos afară mulţi demoni. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei Îl cunoşteau.

Isus se roagă într-un loc pustiu

³⁵ Dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo. ³⁶ Dar Simon şi cei ce erau de obicei cu El au început să-L caute ³⁷ şi, când L-au găsit, I-au zis:

– Toţi Te caută!

³⁸ Isus le-a răspuns:

– Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit!

³⁹ Şi S-a dus în toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând demoni.

Curăţarea unui bolnav de lepră

⁴⁰ A venit la El un lepros^[t] care a îngenuncheat şi L-a rugat spunând:

– Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[u]!

⁴¹ Cuprins de milă^[v], Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

⁴² Lepra l-a părăsit imediat şi a fost curăţit. ⁴³ Isus i-a atras atenţia şi i-a spus să plece imediat, ⁴⁴ zicându-i totodată:

– Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta ceea ce a poruncit Moise^[w], drept mărturie pentru ei.

⁴⁵ Dar el a ieşit afară şi a început să vorbească şi să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi oamenii veneau la El de pretutindeni.

Reabilitarea providenţială a lui Mardoheu

6 În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să-i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, şi i s-a citit împăratului din ea. ² S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana şi Tereş, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porţii, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahaşveroş. ³ Împăratul a întrebat:

– Ce onoare şi ce răsplată i s-au dat lui Mardoheu pentru această faptă?

– Nu i s-a dat nimic, i-au răspuns împăratului cei care îl slujeau.

⁴ – Cine este în curte? a mai întrebat împăratul.

Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să-i ceară împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise. ⁵ Slujitorii împăratului i-au răspuns:

– Haman este în curte!

– Să intre! a spus împăratul.

⁶ De îndată ce Haman a intrat, împăratul l-a şi întrebat:

– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze?

Haman şi-a zis atunci în gând: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“ ⁷ Haman i-a răspuns împăratului:

– Omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze ⁸ trebuie să i se aducă mantia imperială cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călăreşte împăratul şi să i se pună pe cap coroana împărătească. ⁹ Calul şi haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul doreşte să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piaţeta cetăţii şi să strige înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“

¹⁰ Împăratul i-a zis apoi lui Haman:

– Grăbeşte-te de ia mantia şi calul, aşa cum ai spus, şi fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu laşi nimic nefăcut din ce ai zis!

¹¹ Haman a luat mantia şi calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu şi l-a plimbat călare pe cal prin piaţeta cetăţii, strigând înaintea lui: „Aşa se cuvine să se facă omului pe care împăratul doreşte să-l onoreze!“

¹² După aceea, Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, iar Haman s-a grăbit să plece acasă, mâhnit şi cu capul acoperit. ¹³ Haman a povestit soţiei sale, Zereş, şi tuturor prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Atunci prietenii lui înţelepţi şi soţia sa Zereş i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic, ci cu siguranţă vei cădea înaintea lui!“ ¹⁴ În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului şi s-au grăbit să-l trimită pe Haman la ospăţul pregătit de Estera.

Salutări

1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia^[a] lui Dumnezeu, ² pe care El o promisese mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi ³ şi care se referă la Fiul Său – născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, ⁴ iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu^[b], prin învierea dintre cei morţi – adică la Isus Cristos, Domnul nostru, ⁵ prin Care am primit harul şi apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinţei pe toate neamurile, ⁶ între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos. ⁷ Deci, tuturor celor care sunt preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fie sfinţi: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Dorinţa lui Pavel de a vizita Roma

⁸ Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este vestită în întreaga lume. ⁹ Căci Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că îmi aduc aminte neîncetat de voi, ¹⁰ cerând întotdeauna în rugăciunile mele ca, cel puţin acum, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc să vin la voi. ¹¹ Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră, ¹² pentru ca atât voi, cât şi eu, să fim încurajaţi în acelaşi timp – voi prin credinţa mea, iar eu prin a voastră. ¹³ Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori mi-am propus să vin la voi, ca să am şi printre voi vreun rod, tot aşa cum am şi printre celelalte neamuri, dar până acum am fost împiedicat. ¹⁴ Eu sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor^[c], atât celor înţelepţi, cât şi celor neştiutori, ¹⁵ astfel că, în ce mă priveşte pe mine, sunt dornic să vă predic Evanghelia şi vouă, celor din Roma.

Puterea Evangheliei

¹⁶ Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului –, ¹⁷ deoarece în ea este descoperită o dreptate oferită de Dumnezeu, care vine din credinţă şi care duce la credinţă^[d], aşa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credinţă.“^[e]

Mânia lui Dumnezeu împotriva nedreptăţii

¹⁸ Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. ¹⁹ Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat. ²⁰ De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, ²¹ fiindcă, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. ²² Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit ²³ şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor care se târăsc^[f].

²⁴ De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca să urmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. ²⁵ Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci. Amin! ²⁶ Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; ²⁷ tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor. ²⁸ Şi fiindcă n-au încuviinţat să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri ce nu se cuvin. ²⁹ Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, ³⁰ bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, ³¹ necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. ³² Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.