M’Cheyne Bible Reading Plan
2 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. 2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit[a] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.
Adam şi Eva
4 Aceasta este relatarea[b] creării cerurilor şi a pământului.
Când Domnul Dumnezeu[c] a făcut pământul şi cerurile, 5 pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, 6 ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. 7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam[d] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. 8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[e] ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[f] şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[g]. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.
15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“
18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat:
„În sfârşit, aceasta este os din oasele mele
şi carne din carnea mea;
ea se va numi «femeie[h]»,
pentru că a fost luată din bărbat.“
24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.
25 Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.
Vizita magilor
2 După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod[a], iată că nişte magi din Răsărit[b] au venit la Ierusalim 2 şi au întrebat: „Unde este Împăratul Care li s-a născut de curând iudeilor? Căci I-am văzut steaua în Răsărit[c] şi am venit să ne închinăm Lui!“
3 Regele Irod s-a tulburat auzind acest lucru şi, împreună cu el, s-a tulburat tot Ierusalimul. 4 El i-a adunat pe toţi preoţii conducători şi pe toţi cărturarii[d] poporului şi i-a întrebat unde urma să se nască Cristosul. 5 Ei i-au răspuns: „În Betleemul Iudeii, căci iată ce a fost scris prin profetul care zice:
6 «Dar tu, Betleeme, ţinut al lui Iuda,
nu eşti nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda,
căci din tine va ieşi un Conducător
Care va păstori poporul Meu, Israel!»“[e]
7 Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei vremea când apăruse steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem, spunându-le: „Duceţi-vă şi cercetaţi cu atenţie despre Copil, iar când Îl veţi găsi, anunţaţi-mă şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui!“
9 După ce l-au ascultat pe rege, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit[f] a mers înaintea lor până când a ajuns şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilul. 10 Ei s-au bucurat nespus de mult la vederea stelei. 11 Când au intrat în casă şi L-au văzut pe Copil împreună cu Maria, mama Lui, s-au prosternat închinându-se înaintea Lui, şi-au deschis cuferele cu comori şi I-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 Apoi, fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se mai întoarcă pe la Irod, au pornit înapoi spre ţara lor, pe un alt drum.
Fuga în Egipt
13 După ce au plecat ei, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îţi voi spune eu, căci Irod va căuta Copilul ca să-L omoare!“
14 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în Egipt, 15 unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“[g].
16 Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înşelat de magi şi a trimis să fie ucişi toţi băieţii care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos, potrivit cu perioada pe care o aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:
18 „Un ţipăt a fost auzit în Rama,
plânset şi bocet mult:
Rahela îşi plânge copiii
şi nu vrea să fie mângâiată, căci ei nu mai sunt“[h].
Întoarcerea în Nazaret
19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, 20 şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci cei ce căutau să ia viaţa Copilului au murit!” 21 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a venit în Israel. 22 Dar când a auzit că în Iudeea domnea Arhelau[i] în locul tatălui său Irod, Iosif s-a temut să se ducă acolo şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în ţinuturile Galileii. 23 S-a dus acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce a fost spus prin profeţi, şi anume că El va fi numit nazarinean[j].
Lista exilaţilor repatriaţi
2 Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. 2 (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Seraia, pe Reelaia, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Mispar, pe Bigvai, pe Rehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul Israel:
3 urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;
4 urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;
5 urmaşii lui Arah – în număr de şapte sute şaptezeci şi cinci;
6 urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute doisprezece;
7 urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
8 urmaşii lui Zatu – în număr de nouă sute patruzeci şi cinci;
9 urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;
10 urmaşii lui Bani – în număr de şase sute patruzeci şi doi;
11 urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi trei;
12 urmaşii lui Azgad – în număr de o mie două sute douăzeci şi doi;
13 urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şase;
14 urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii cincizeci şi şase;
15 urmaşii lui Adin – în număr de patru sute cincizeci şi patru;
16 urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;
17 urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi trei;
18 urmaşii lui Iora – în număr de o sută doisprezece;
19 urmaşii lui Haşum – în număr de două sute douăzeci şi trei;
20 urmaşii lui Ghibar – în număr de nouăzeci şi cinci;
21 urmaşii lui Betleem – în număr de o sută douăzeci şi trei;
22 oamenii din Netofa – în număr de cincizeci şi şase;
23 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;
24 urmaşii lui Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;
25 urmaşii lui Chiriat-Iearim[a], ai lui Chefira şi ai lui Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;
26 urmaşii lui Rama şi ai lui Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;
27 oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;
28 oamenii din Betel şi din Ai – în număr de două sute douăzeci şi trei;
29 urmaşii lui Nebo – în număr de cincizeci şi doi;
30 urmaşii lui Magbiş – în număr de o sută cincizeci şi şase;
31 urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
32 urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;
33 urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi cinci;
34 urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;
35 urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii şase sute treizeci;
36 preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;
37 urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;
38 urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;
39 urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;
40 leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia, – în număr de şaptezeci şi patru;
41 cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută douăzeci şi opt;
42 urmaşii portarilor, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în total, în număr de o sută treizeci şi nouă;
43 slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
44 ai lui Cheros, ai lui Siaha, ai lui Padon,
45 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Akub,
46 ai lui Hagab, ai lui Şalmai, ai lui Hanan,
47 ai lui Ghidel, ai lui Gahar, ai lui Reaia,
48 ai lui Reţin, ai lui Nekoda, ai lui Gazam,
49 ai lui Uza, ai lui Paseah, ai lui Besai,
50 ai lui Asna, ai lui Meunim, ai lui Nefusim,
51 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,
52 ai lui Baţlut, ai lui Mehida, ai lui Harşa,
53 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
54 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;
55 urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Hasoferet, ai lui Peruda,
56 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,
57 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim şi ai lui Ami;
58 toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.
59 Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan şi din Imer, fără să fi putut dovedi dacă familia şi neamul lor erau din Israel sau nu:
60 urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute cincizeci şi doi;
61 dintre urmaşii preoţilor: urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).
62 Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. 63 Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim[b]. 64 În total,
în toată adunarea, erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
65 în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –
şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute.
66 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
două sute patruzeci şi cinci de catâri,
67 patru sute treizeci şi cinci de cămile
şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
68 La sosirea lor la Casa Domnului din Ierusalim, câteva din căpeteniile familiilor au oferit Casei lui Dumnezeu daruri de bunăvoie pentru ridicarea lui pe locul său de odinioară. 69 Au dăruit în vistieria lucrării, după puterile lor, următoarele:
şaizeci şi unu de mii de darici[c] de aur,
cinci mii de mine[d] de argint
şi o sută de tunici preoţeşti.
70 Aşadar, preoţii, leviţii, unii oameni din popor, cântăreţii, portarii şi slujitorii de la Templu s-au aşezat în cetăţile lor; toţi cei din Israel erau în cetăţile lor.
Coborârea Duhului Sfânt
2 Când a sosit ziua Cincizecimii[a], erau cu toţii la un loc. 2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. 3 Li s-au arătat nişte limbi ca de foc[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. 6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. 7 Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! 8 Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! 9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia[d], 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena[e], vizitatori din Roma, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ 12 Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13 Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“
Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii
14 Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:
– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi[f], 16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.
Fiii şi fiicele voastre vor profeţi,
tinerii voştri vor vedea viziuni,
iar bătrânii voştri vor visa visuri!
18 Chiar şi peste slujitorii Mei şi slujitoarele Mele
voi turna din Duhul Meu în acele zile
şi vor profeţi.
19 Voi face minuni sus în cer
şi semne jos pe pământ,
sânge, foc şi coloane de fum.
20 Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare şi glorioasă a Domnului.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului
va fi mântuit!“[g]
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege[h]! 24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile[i] morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea. 25 Căci David zice despre El:
„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba[j]!
Mai mult, trupul meu va locui în nădejde,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor[k]
şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii …
mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“[l]
29 Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui.[m] 31 Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice:
„Domnul I-a zis Domnului meu[n]:
«Şezi la dreapta Mea,
35 până voi face din duşmanii Tăi
aşternut al picioarelor Tale!»“[o]
36 Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos[p] pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi!
37 Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli:
– Fraţilor, ce să facem?
38 Petru le-a răspuns:
– Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos[q] spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!
40 Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând:
– Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!
41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.
Părtăşia credincioşilor
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun; 45 îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare. 46 În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii, 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.