M’Cheyne Bible Reading Plan
Împrejurările întronării lui Solomon
1 Regele David îmbătrânise şi acum era înaintat în vârstă. L-au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi. 2 Slujitorii săi i-au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui şi care să-i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău şi stăpânul nostru, regele, se va încălzi.“ 3 Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă şi au găsit-o pe Abişag şunamita, pe care au adus-o la rege. 4 Tânăra era foarte frumoasă. Ea i-a devenit regelui servitoare şi s-a îngrijit de el, dar regele n-a cunoscut-o[a].
5 Adonia, fiul Haghitei, s-a îngâmfat zicând: „Eu voi deveni rege!“ El şi-a pregătit un car, călăreţi[b] şi cincizeci de bărbaţi care alergau înaintea lui. 6 Tatăl său nu l-a mustrat niciodată, spunând: „De ce ai făcut astfel?“ El s-a născut după Absalom şi era, de asemenea, foarte frumos la chip. 7 El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, iar aceştia l-au sprijinit pe Adonia. 8 Dar preotul Ţadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Şimei, Rei[c] şi vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia. 9 Adonia a tăiat oi, vite şi viţei îngrăşaţi lângă Piatra lui Zohelet, care se află în apropiere de En-Roghel. El i-a invitat pe toţi fraţii săi, fiii regelui, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, slujitorii regelui. 10 Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon, fratele său, nu i-a invitat. 11 Natan i-a spus Batşebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege? Stăpânul nostru David nu ştie acest lucru! 12 Prin urmare, dă-mi voie să te sfătuiesc cum să-ţi scapi viaţa, tu şi fiul tău Solomon. 13 Du-te, intră la regele David şi spune-i: «Stăpâne, regele meu, oare nu i-ai jurat tu însuţi slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine şi că el va urma la tron? Atunci de ce domneşte Adonia?» 14 În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine şi voi întări cuvintele tale.“ 15 Batşeba s-a dus în odaia regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abişag şunamita se îngrijea de el. 16 Batşeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea regelui.
– Ce doreşti? a întrebat regele.
17 – Stăpânul meu, a răspuns ea, tu însuţi ai jurat slujitoarei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu!“ 18 Totuşi, acum Adonia domneşte, iar stăpânul meu, regele, nu ştie acest lucru. 19 El a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, conducătorul oştirii. Dar pe Solomon, slujitorul tău, nu l-a invitat. 20 Acum, o, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt aţintiţi spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele. 21 Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, se va culca alături de părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.
22 În timp ce vorbea ea cu regele, a venit şi profetul Natan. 23 L-au înştiinţat pe rege că a sosit profetul Natan. Acesta a venit înaintea regelui şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui. 24 Natan a zis:
– Stăpâne, regele meu, oare ai spus tu că Adonia va domni după tine şi că el va şedea pe tronul tău? 25 Căci el a coborât astăzi, a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe conducătorii oştirii şi pe preotul Abiatar. Chiar acum ei mănâncă şi beau înaintea lui şi strigă: „Trăiască regele Adonia!“ 26 Cu toate acestea, pe mine, slujitorul tău, pe preotul Ţadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, slujitorul tău, nu ne-a invitat. 27 Oare din porunca stăpânului meu, regele, s-a înfăptuit acest lucru? Să nu-i fi adus la cunoştinţă slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?
28 Regele David a zis:
– Chemaţi-o pe Batşeba!
Ea a intrat şi s-a înfăţişat înaintea regelui. 29 Regele a jurat zicând:
– Viu este Domnul Care m-a izbăvit din fiecare necaz 30 că voi face astăzi aşa cum ţi-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine; el va şedea pe tron în locul meu.“
31 Batşeba s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Apoi a zis:
– Trăiască veşnic stăpânul meu, regele David!
32 Apoi regele David a zis : „Chemaţi-i pe preotul Ţadok, pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!“ Ei au venit înaintea regelui, 33 iar el le-a poruncit:
– Luaţi-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi-l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu şi duceţi-l la Ghihon. 34 Preotul Ţadok şi profetul Natan să-l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunaţi din trâmbiţă şi să strigaţi: „Trăiască regele Solomon!“ 35 Apoi mergeţi după el. El să vină şi să se urce pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel şi peste Iuda.
36 Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui astfel:
– Amin! Aşa să hotărască Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, regele. 37 După cum Domnul a fost cu stăpânul meu, regele, tot aşa să fie şi cu Solomon şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.
38 Preotul Ţadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiţii şi peletiţii[d] au coborât, l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David şi l-au adus la Ghihon. 39 Preotul Ţadok a luat cornul cu untdelemn din Cort şi l-a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiţă şi tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“ 40 Tot poporul s-a dus după el, cântând din fluiere şi bucurându-se nespus de mult, încât se cutremura pământul de strigătul lor.
41 Adonia împreună cu toţi oaspeţii care erau cu el au auzit strigătul şi s-au oprit din mâncat. Ioab a auzit sunetul trâmbiţei şi a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“ 42 În timp ce el vorbea, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis:
– Vino, căci tu eşti un om vrednic şi aduci veşti bune!
43 – Nicidecum, i-a răspuns Ionatan. Stăpânul nostru, regele David, l-a numit rege pe Solomon. 44 Regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi şi pe peletiţi, iar ei l-au pus să călărească pe catârul regelui. 45 Preotul Ţadok şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon şi au plecat de acolo bucuroşi, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care aţi auzit-o. 46 De asemenea, Solomon s-a aşezat pe tronul regal. 47 Iar slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul tău.“ Apoi regele s-a închinat în patul său. 48 Regele a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care mi-a dat astăzi un urmaş care să şadă pe tronul meu şi pe care să-l văd cu ochii mei!“
49 Toţi oaspeţii care erau cu Adonia au început să tremure, s-au ridicat şi fiecare a luat-o care încotro. 50 Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat, s-a dus la Cort şi s-a prins de coarnele altarului. 51 Lui Solomon i s-a spus că Adonia se teme de el şi că acesta s-a apucat de coarnele altarului, zicând: „Să-mi jure regele Solomon astăzi că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!“ 52 Solomon a răspuns: „Dacă este un om vrednic, nici un fir de păr nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri!“ 53 Regele Solomon şi-a trimis oamenii ca să-l coboare de la altar, iar el a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon. Solomon i-a zis: „Du-te acasă!“
Libertate în Cristos
5 Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi din nou jugului sclaviei.
2 Ascultaţi! Eu, Pavel, vă spun că, dacă voi veţi fi circumcişi, Cristos nu vă va mai fi de nici un folos. 3 Depun mărturie din nou, pentru orice om care se lasă circumcis: el trebuie să asculte de întreaga Lege. 4 Voi, care vreţi să fiţi îndreptăţiţi prin Lege, v-aţi înstrăinat de Cristos, aţi căzut din har. 5 Căci noi aşteptăm prin Duhul, prin credinţă, dreptatea la care nădăjduim, 6 întrucât, în Cristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au nici o valoare, ci numai credinţa care lucrează prin dragoste.
7 Voi alergaţi bine odinioară! Cine v-a tăiat calea ca să nu mai ascultaţi de adevăr? 8 Ceea ce v-a convins n-a venit de la Cel Ce v-a chemat. 9 Puţină drojdie face să crească tot aluatul. 10 Sunt încrezător în Domnul că nu veţi gândi altfel. Dar cel care vă tulbură va suferi condamnarea, oricine ar fi el. 11 Eu însă fraţilor, dacă predic circumcizia de ce mai sunt persecutat?! Atunci pricina de poticnire faţă de cruce s-a dus. 12 Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură![a]
13 Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar nu folosiţi libertatea pentru fire[b], ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul. 14 Căci întreaga Lege se poate rezuma la o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“[c] 15 Însă dacă voi vă faceţi rău unul altuia şi vă mâncaţi între voi, aveţi grijă să nu vă distrugeţi unii pe alţii!
Trăire în Duhul
16 Vă spun: umblaţi prin Duhul şi astfel nu veţi împlini pofta firii. 17 Căci firea pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul doreşte împotriva firii. Acestea sunt lucruri care se opun unul altuia, pentru ca voi să nu faceţi ceea ce vreţi. 18 Însă, dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. 19 Faptele firii sunt cunoscute ca fiind acestea: desfrâul, necurăţia, depravarea, 20 idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, invidia, mâniile, ambiţiile egoiste, neînţelegerile, partidele, 21 geloziile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, aşa cum am făcut-o şi înainte, că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu[d].
22 Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, 23 blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege[e]. 24 Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea cu poftele şi dorinţele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, trebuie să şi umblăm prin Duhul. 26 Să nu fim îngâmfaţi, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne unii pe alţii.
Bocet pentru Egipt
32 În anul al doisprezecelea, în prima zi a lunii a douăsprezecea,[a] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, rosteşte o cântare de jale despre Faraon, monarhul Egiptului, şi spune-i:
«Te consideri un leu printre neamuri,
dar eşti ca un monstru în mări!
Te arunci în râurile tale,
tulburi apele cu picioarele
şi îţi murdăreşti râurile.»
3 Acum, aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Voi arunca asupra ta năvodul Meu,
printr-o mare mulţime de popoare,
şi te voi[b] trage în plasa Mea!
4 Te voi lăsa pe pământ
şi te voi arunca pe suprafaţa câmpiei;
voi pune să se aşeze peste tine păsările cerului
şi voi sătura din tine fiarele întregului pământ!
5 Îţi voi arunca carnea pe munţi
şi voi umple văile cu resturile tale!
6 Voi uda pământul cu sângele tău
scurs pe munţi
şi albiile vor fi pline de resturile tale.
7 Când te voi stinge, voi acoperi cerurile
şi voi întuneca stelele lor;
voi acoperi soarele cu un nor
şi luna nu-şi va mai da lumina.
8 Voi întuneca din pricina ta
toţi luminătorii care strălucesc pe ceruri
şi voi răspândi întunericul peste ţara ta,
zice Stăpânul Domn.
9 Voi nelinişti inima multor popoare
când voi vesti distrugerea ta[c] printre neamuri,
printre ţările pe care nu le-ai cunoscut.
10 Voi face să se îngrozească din pricina ta multe popoare,
iar regii lor se vor înspăimânta din pricina ta,
când Îmi voi flutura sabia pe dinaintea lor.
În ziua căderii tale
fiecare va tremura în orice clipă
pentru viaţa lui.
11 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
Sabia împăratului Babilonului
va veni peste tine!
12 Voi face ca mulţimea ta să cadă răpusă
de sabia celor viteji,
cei mai înspăimântători dintre toate neamurile.
Ei vor distruge mândria Egiptului
şi toată mulţimea lui va fi nimicită.
13 Voi face să piară toate vitele lui
de lângă apele cele multe;
şi nu le va mai tulbura nici picior de om,
nici copită de animal.
14 Atunci îi voi lăsa apele să se aşeze
şi-i voi face râurile să curgă ca uleiul,[d]
zice Stăpânul Domn.
15 Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate,
şi ţara va fi jefuită de bogăţia ei,
când îi voi fi lovit pe toţi cei ce locuiesc în ea,
vor şti că Eu sunt Domnul.
16 Aceasta este cântarea de jale pe care o vor cânta despre el. Fiicele neamurilor o vor cânta; o vor cânta despre Egipt şi despre toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“
17 În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii[e], Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 18 „Fiul omului, boceşte pentru mulţimea Egiptului şi coboar-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor măreţe, în tărâmul de jos, la cei coborâţi în groapă. 19 Spune-i: «Crezi că eşti tu mai încântătoare decât altele? Coboară şi zaci printre cei necircumcişi[f]!»
20 Vor cădea astfel în mijlocul celor răpuşi de sabie! Sabia este pregătită! Să fie scos afară Egiptul şi toată mulţimea lui![g] 21 Atunci conducătorii cei viteji din Locuinţa Morţilor vor zice despre el şi despre cei ce-l ajutau: «S-au coborât şi zac printre cei necircumcişi, răpuşi de sabie!»
22 Acolo este Asiria şi toată adunarea ei! De jur împrejurul ei se află mormintele tuturor celor ucişi, care au căzut răpuşi de sabie 23 şi cărora li s-au dat morminte în cele mai adânci locuri ale gropii. Adunarea ei se află de jur împrejurul mormântului ei, şi anume toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie, ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii.
24 Acolo este Elamul[h] şi toată mulţimea lui! De jur împrejurul mormântului lui se află toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie. Ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii, s-au coborât necircumcişi în tărâmul de jos. Acum ei îşi poartă ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă. 25 I-au pregătit Elamului un pat în mijlocul celor ucişi şi toată mulţimea lui se află împrejurul mormântului lui. Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. Ei îşi poartă acum ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă; au fost culcaţi alături de cei ucişi.
26 Acolo sunt Meşekul şi Tubalul[i] şi toată mulţimea lor, de jur împrejurul mormântului lor! Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. 27 Să nu zacă ei împreună cu cei viteji, care au căzut dintre cei necircumcişi şi care au coborât în Locuinţa Morţilor cu toate armele lor de război, cei ale căror săbii au fost puse sub capetele lor? Nelegiuirile lor au fost puse pe oasele lor, căci aceşti viteji erau o teroare pe tărâmul celor vii.
28 Tot aşa şi tu, Faraon, vei fi zdrobit şi vei zăcea printre cei necircumcişi, împreună cu cei răpuşi de sabie.
29 Acolo este şi Edomul, împreună cu regii şi toţi prinţii lui, care, în pofida vitejiei lor, au fost puşi alături de cei răpuşi de sabie. Ei zac împreună cu cei necircumcişi, cu cei ce s-au coborât în groapă.
30 Acolo sunt toţi prinţii nordului şi toţi sidonienii; ei s-au coborât împreună cu cei ucişi, în pofida terorii pe care au răspândit-o. În ciuda vitejiei lor, ei sunt acum acoperiţi de ruşine. Aceşti necircumcişi zac împreună cu cei răpuşi de sabie şi-şi poartă ruşinea alături de cei ce s-au coborât în groapă.
31 Faraon – el şi întreaga lui oştire – îi va vedea şi se va consola pentru întreaga lui mulţime care a fost răpusă de sabie, zice Stăpânul Domn. 32 Căci voi răspândi teroarea pe tărâmul celor vii, şi Faraon[j] cu toată mulţimea lui va fi pus să zacă printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie, zice Stăpânul Domn.»“
Psalmul 80
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Ascultă-ne, Păstor al lui Israel,
Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă!
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, străluceşte
2 peste Efraim, Beniamin şi Manase!
Trezeşte-Ţi puterea
şi vino să ne salvezi!
3 Dumnezeule, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
4 Doamne, Dumnezeul Oştirilor,
până când te vei mai mânia
la auzul rugăciunii poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu pâine plămădită cu lacrimi
şi îi adapi cu lacrimi din plin.
6 Ne-ai făcut măr de discordie pentru vecinii noştri,
spre batjocura duşmanilor noştri.
7 Dumnezeu al Oştirilor[a], adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
8 Ai adus o vie din Egipt,
ai alungat neamuri şi ai plantat-o.
9 I-ai făcut loc,
iar ea a prins rădăcini
şi a umplut ţara.
10 Munţii au fost acoperiţi de umbra viei,
şi cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.
11 Îşi trimitea mlădiţele până la mare[b],
până la râu[c] se întindeau vlăstarele ei.
12 De ce i-ai străpuns gardul
ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum?
13 O râmă mistreţul din pădure
şi o pasc fiarele câmpului.
14 Dumnezeu al Oştirilor[d], întoarce-Te, Te rog!
Priveşte din ceruri şi ia aminte!
Cercetează via aceasta,
15 rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta,
fiul pe care l-ai înălţat pentru Tine!
16 Este arsă de foc şi tăiată.
Poporul Tău piere din pricina mustrării feţei Tale.
17 Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului pe care l-ai înălţat pentru Tine!
18 Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine!
Înviorează-ne şi vom chema Numele Tău!
19 Doamne, Dumnezeul Oştirilor, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.