M’Cheyne Bible Reading Plan
Biruinţele şi faima lui David
8 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor cetatea Meteg-Ama. 2 Apoi i-a învins şi pe moabiţi. Pe aceştia i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu o funie; cei cuprinşi în două lungimi de funie erau omorâţi, iar cei cuprinşi în a treia lungime erau lăsaţi în viaţă. Moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. 3 David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, când acesta s-a dus să-şi redobândească stăpânirea la râul Eufrat. 4 David a capturat de la el o mie de care, şapte sute de călăreţi[a] şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. 5 Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. 6 David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. 7 David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, 8 iar din Tebah[b] şi din Berotai, cetăţile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte mult bronz. 9 Când Toi[c], regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, 10 l-a trimis pe fiul său Ioram[d] la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. Ioram a adus cu el lucruri din argint, din aur şi din bronz. 11 Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare pe care le-a supus: 12 de la Edom[e], de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek, precum şi din prada luată de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei. 13 Astfel, David şi-a făcut un nume. La întoarcere a ucis optsprezece mii de edomiţi[f] în Valea Sării. 14 El a pus garnizoane în Edom; pe tot teritoriul edomiţilor el a pus garnizoane şi toţi edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.
Funcţionarii lui David
15 David domnea peste întregul Israel, judecând şi făcând dreptate întregului popor.
16 Ioab, fiul Ţeruiei, era conducătorul oştirii;
Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
17 Ţadok, fiul lui Ahitub, şi Ahimelek, fiul lui Abiatar[g], erau preoţi;
Seraia era scrib;
18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor[h],
iar fiii lui David erau cei dintâi pe lângă rege[i].
David şi Mefiboşet
9 David a întrebat: „Se mai află în viaţă cineva din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta bunătate, din pricina lui Ionatan?“ 2 Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Ţiba, pe care l-au chemat la David. Regele l-a întrebat:
– Tu eşti Ţiba?
– Eu, slujitorul tău, sunt acela! i-a răspuns el.
3 Regele l-a întrebat:
– Se mai află în viaţă vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta o bunătate[j] ca cea a lui Dumnezeu?
– Da, unul dintre fiii lui Ionatan mai este în viaţă, însă este olog de ambele picioare, i-a răspuns Ţiba.
4 – Unde se află acesta? l-a mai întrebat regele.
– În casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar, i-a răspuns Ţiba.
5 Regele David a trimis după el şi l-a adus din Lo-Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. 6 Când Mefiboşet, fiul lui Ionatan şi nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David şi-a plecat faţa şi s-a închinat. David i-a zis:
– Mefiboşet!
– Iată slujitorul tău! i-a răspuns el.
7 – Nu te teme, i-a zis David, căci vreau să-ţi arăt bunătate, din pricina tatălui tău, Ionatan. Am să-ţi înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, şi vei mânca întotdeauna la masa mea.
8 Mefiboşet i s-a închinat şi i-a zis:
– Ce este slujitorul tău ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?
9 Regele l-a chemat apoi pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis:
– I-am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparţinuse lui Saul şi întregii sale familii. 10 Tu, fiii tăi şi slujitorii tăi îi veţi lucra pământul şi-i veţi culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboşet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.
Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori. 11 El i-a răspuns regelui:
– Slujitorul tău va face tot ceea ce stăpânul meu, regele, i-a poruncit să facă.
Astfel, Mefiboşet a mâncat la masa lui David[k] ca unul dintre fiii acestuia. 12 Mefiboşet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet. 13 Mefiboşet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
2 Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere, 2 pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat? 3 Am scris aşa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4 V-am scris din durerea şi din necazul inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă daţi seama de dragostea pe care o am din belşug faţă de voi.
Iertarea celui păcătos
5 Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. 6 Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. 7 Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. 8 De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. 9 Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. 10 Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, 11 ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan[a], pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.
12 Când am venit la Troa pentru Evanghelia[b] lui Cristos şi mi-a fost deschisă o uşă în Domnul, 13 n-am avut linişte în duhul meu, pentru că nu l-am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi-am luat rămas bun de la ei şi m-am dus în Macedonia.
Lucrarea apostolică
14 Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui. 15 Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; 16 pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic pentru aceste lucruri? 17 Spre deosebire de mulţi alţii, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim ca nişte oameni sinceri şi, ca unii trimişi de Dumnezeu, vorbim în prezenţa lui Dumnezeu, în Cristos.
Ierusalimul, mireasa necredincioasă a lui Dumnezeu
16 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, fă-i cunoscute Ierusalimului urâciunile 3 şi spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn Ierusalimului: ‘Prin origine şi naştere eşti din ţara canaaniţilor: tatăl tău era amorit, iar mama ta – hitită. 4 La naşterea ta, în ziua în care te-ai născut, nu aveai ombilicul tăiat, nu ai fost îmbăiată, ca să fii curăţită, nu ai fost frecată cu sare şi nici învelită în scutece. 5 Nimănui nu i-a fost milă şi nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă unul din aceste lucruri. Ai fost aruncată pe câmp, pentru că ai fost dispreţuită chiar din ziua în care te-ai născut.
6 Atunci Eu am trecut pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în propriul tău sânge. Şi, în timp ce tu erai în sângele tău, ţi-am zis: ‘Trăieşte!’ Da, în timp ce tu erai în sângele tău, Eu ţi-am zis: ‘Trăieşte!’[a] 7 Te-am făcut să te înmulţeşti ca florile câmpului; ai crescut, te-ai făcut mare şi te-ai gătit cu podoabe[b]. Sânii ţi s-au rotunjit şi ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală şi neacoperită.
8 Când am trecut pe lângă tine, m-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostei. Atunci Mi-am întins peste tine poala hainei[c] Mele, ţi-am acoperit goliciunea, am făcut jurământ faţă de tine şi am intrat în legământ cu tine, zice Stăpânul Domn. Şi ai devenit a Mea.
9 Te-am spălat cu apă, te-am curăţit de sângele de pe tine şi te-am uns cu ulei. 10 Te-am îmbrăcat cu haine brodate, te-am încălţat cu sandale de piele, te-am îmbrăcat cu in subţire şi te-am gătit cu mătase. 11 Te-am împodobit cu podoabe, ţi-am pus brăţări la mâini şi lănţişor la gât. 12 Ţi-am dat inel pentru nas, ţi-am pus cercei la urechi şi coroană cu pietre scumpe pe cap. 13 Astfel, ai fost împodobită cu aur, cu argint şi cu veşminte scumpe din in subţire şi din mătase. Ai mâncat aluaturi fine, miere şi ulei. Te-ai făcut tot mai frumoasă şi ai ajuns chiar regină. 14 Ţi-ai făcut un nume printre neamuri din pricina frumuseţii tale, căci erai desăvârşită cu splendorile cu care te împodobisem, zice Stăpânul Domn.
15 Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta şi te-ai prostituat pe măsura renumelui tău. Ţi-ai revărsat desfrânările asupra tuturor trecătorilor şi frumuseţea ta a devenit a fiecăruia.[d] 16 Ai luat din hainele tale, ţi-ai făcut din ele înălţimi viu colorate şi te-ai prostituat pe ele. Aşa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple şi nu va trebui să se mai întâmple vreodată[e]. 17 Ai luat din minunatele tale podoabe, din aurul şi argintul pe care Eu ţi-l dădusem, ţi-ai făcut chipuri de bărbaţi şi te-ai prostituat cu ele. 18 Ţi-ai luat apoi hainele brodate, ca să le acoperi, iar uleiul şi tămâia Mea le-ai pus înaintea lor. 19 Hrana pe care Eu ţi-o dădusem – făina bună, uleiul şi mierea pe care ţi le dădusem să le mănânci – tu le-ai închinat lor, ca să le fie o aromă plăcută. Aşa s-a întâmplat, zice Stăpânul Domn.
20 Ai luat fiii şi fiicele pe care Mi-i născuseşi şi i-ai sacrificat pentru ei ca dar de mâncare. Şi acestea sunt numai o parte din desfrânările tale. 21 Mi-ai sacrificat fiii şi i-ai dat lor, trecându-i prin foc în cinstea acestora. 22 În mijlocul tuturor urâciunilor şi destrăbălărilor tale nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii, când erai goală şi te zbăteai în propriul tău sânge.
23 Vai! Vai de tine, zice Stăpânul Domn. După toate relele pe care le-ai săvârşit, 24 ţi-ai mai construit şi un sanctuar înalt şi ţi-ai făcut câte o înălţime în fiecare piaţă. 25 La capătul fiecărei străzi ţi-ai construit o înălţime şi ţi-ai făcut dispreţuită frumuseţea, desfăcându-ţi picioarele înaintea fiecărui trecător şi înmulţindu-ţi desfrânările. 26 Te-ai prostituat cu egiptenii, vecinii tăi cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit desfrânările, ca să Mă mânii. 27 De aceea Mi-am întins mâna împotriva ta şi ţi-am redus plata de întreţinere. Te-am dat pe mâna celor ce te urau, adică a filistencelor, care până şi ele s-au ruşinat de purtarea ta nelegiuită. 28 Apoi te-ai prostituat şi cu asirienii, pentru că erai nesătulă. Te-ai prostituat, dar tot nu te-ai săturat. 29 Ţi-ai înmulţit desfrânările cu Caldeea, ţara negustorilor, dar nici cu aceasta nu te-ai săturat.
30 Cât de decăzută trebuie să-ţi fie inima, zice Stăpânul Domn, de ai făcut toate aceste lucruri, întocmai ca o prostituată neobrăzată! 31 Totuşi, când ţi-ai construit sanctuare înalte la fiecare capăt de stradă şi ţi-ai făcut înălţimi în fiecare piaţă, nu ai fost ca o prostituată, căci ai luat în derâdere plata, 32 ci ca o soţie adulteră care-i preferă pe străini în locul soţului ei. 33 Unei prostituate i se dau daruri, dar în cazul tău tu ai fost cea care ai dat daruri tuturor amanţilor tăi. Le-ai oferit cadouri ca să vină la tine din toate părţile, pentru destrăbălare. 34 În ce priveşte destrăbălările tale, ai fost diferită de celelalte femei, pentru că tu nu ai avut căutare ca prostituată, căci, în loc să primeşti plată, ai dat plată. De aceea ai fost diferită.
35 Prin urmare, prostituato, ascultă Cuvântul Domnului! 36 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pentru că ţi-ai risipit avuţia[f] şi ţi-ai expus goliciunea prin desfrânările tale cu amanţii şi cu toţi idolii tăi urâcioşi şi pentru că le-ai dat acestora sângele fiilor tăi, 37 de aceea, iată, îi voi strânge laolaltă pe toţi amanţii cu care te-ai desfătat, pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât. Îi voi strânge împotriva ta din toate părţile şi îţi voi expune goliciunea înaintea lor. Şi astfel ei îţi vor vedea întreaga goliciune. 38 Te voi judeca sub acuzaţia de adulter şi vărsare de sânge şi vei gusta cât de sângeroasă este furia şi gelozia Mea. 39 Te voi da în mâinile lor, astfel că ei îţi vor dărâma sanctuarele cele înalte, îţi vor zdrobi înălţimile, te vor dezbrăca de hainele tale, îţi vor lua minunatele tale podoabe şi te vor lăsa goală şi neacoperită. 40 Vor veni împotriva ta în grup, te vor ucide cu pietre şi te vor tăia cu săbiile. 41 Îţi vor da foc caselor şi te vor judeca înaintea multor femei. Voi pune astfel capăt prostituţiei tale şi nu îţi vei mai plăti iubiţii. 42 Apoi voi da odihnă furiei Mele îndreptate împotriva ta şi voi îndepărta de la tine gelozia Mea; Mă voi linişti şi nu voi mai fi mânios.
43 Pentru că nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii tale, ci M-ai stârnit prin toate aceste lucruri, iată că şi Eu voi face ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Stăpânul Domn, şi nu vei mai săvârşi nelegiuiri cu toate urâciunile tale.
44 Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine următoarea zicală: ‘Precum e mama, aşa e şi fiica!’ 45 Tu semeni cu mama ta, care s-a scârbit de soţul şi de fiii ei, şi semeni cu surorile tale, care s-au scârbit de soţii şi de fiii lor. Mama voastră a fost hitită, iar tatăl vostru – amorit. 46 Sora ta cea mare a fost Samaria. Ea locuia la nord de tine împreună cu fiicele ei. Sora ta cea mică a fost Sodoma. Ea locuia la sud de tine împreună cu fiicele ei. 47 Tu nu numai că ai umblat pe căile lor şi ai săvârşit urâciunile lor, ci, ca şi cum atât ar fi fost prea puţin, te-ai stricat mai mult decât ele în toate umbletele tale. 48 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că sora ta, Sodoma, şi fiicele ei n-au făcut ceea ce tu şi fiicele tale aţi făcut.
49 Iată care a fost nelegiuirea surorii tale, Sodoma: era mândră, îmbuibată de hrană, ea şi fiicele ei trăind în lâncezeală şi nepăsare. Ele nu sprijineau mâna săracului şi a nevoiaşului. 50 S-au îngâmfat şi au săvârşit urâciuni înaintea Mea. Când am văzut ce fac, le-am îndepărtat.
51 Iar Samaria nu a păcătuit nici pe jumătate din cât ai păcătuit tu. Urâciunile tale au fost mai multe decât ale lor. De fapt prin toate urâciunile pe care le-ai săvârşit, le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte. 52 De aceea poartă-ţi şi tu ruşinea cu care le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte! Căci păcatele tale, care te-au făcut mai vrednică de dispreţ decât ele, le-au făcut pe ele să pară mai drepte decât tine! Acum, fii şi tu ruşinată şi poartă-ţi ruşinea care le-a făcut pe surorile tale să pară drepte!
53 Îi voi aduce însă înapoi atât pe captivii lor – pe captivii Sodomei şi ai fiicelor ei şi pe captivii Samariei şi ai fiicelor ei – cât şi pe captivii tăi alături de ei, 54 ca şi tu să-ţi porţi ruşinea şi să fii umilită pentru tot ce ai făcut! Le vei fi astfel o pricină de mângâiere. 55 Când sora ta, Sodoma, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte şi sora ta, Samaria, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte, atunci te vei întoarce şi tu împreună cu fiicele tale, la starea voastră de dinainte. 56 Nu aminteai nimic de Sodoma, sora ta,[g] în ziua înălţării tale, 57 înainte de a ţi se descoperi răutatea. Acum însă tu eşti de batjocura fiicelor Edomului[h] şi a tuturor vecinelor lor, a fiicelor filistenilor, a celor ce te dispreţuiesc de pretutindeni! 58 Vei purta acum pedeapsa pentru desfrânarea ta şi pentru urâciunile tale, zice Domnul.»
Promisiunea unui legământ veşnic
59 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Îţi voi face la fel cum ai făcut şi tu, tu care ai dispreţuit jurământul, rupând legământul. 60 Dar Îmi voi aminti de legământul făcut cu tine în tinereţea ta şi voi încheia cu tine un legământ veşnic. 61 Atunci îţi vei aminti de umbletele tale şi-ţi va fi ruşine când le vei primi pe sora ta cea mare şi pe sora ta cea mică. Ţi le voi da ca surori, dar nu pe temeiul legământului Meu făcut cu tine. 62 Eu voi încheia legământul Meu cu tine şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul. 63 Când voi face ispăşire pentru tot ce ai făcut, îţi vei aduce aminte de trecutul tău, îţi va fi ruşine şi nu vei mai deschide niciodată gura din cauza umilinţei în care te vei afla, zice Stăpânul Domn.»“
Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a].
1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor[b]?
Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?[c]
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri,
iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui,
ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor,
oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând,
ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi,
El îl va spulbera pe cel rău![d]
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit!
Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“
Psalmul 59
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[e] compus pe vremea când Saul a trimis să-i supravegheze casa acestuia, ca să-l ucidă.
1 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
protejează-mă de cei ce s-au ridicat împotriva mea!
2 Izbăveşte-mă de făcătorii de rele,
mântuieşte-mă de oamenii însetaţi de sânge!
3 Căci iată-i cum îmi pândesc sufletul,
nişte oameni puternici uneltesc împotriva mea,
deşi nu am greşit cu nimic, nu am păcătuit, Doamne!
4 Fără să am vreo vină, ei sunt pregătiţi să mă atace.
Ridică-Te să vii în întâmpinarea mea şi priveşte!
5 Tu, Doamne, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
ridică-Te să pedepseşti toate neamurile!
Nu avea milă de nici unul din aceşti trădători răi!Sela
6 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
7 Iată ce scot din gurile lor:
săbii ies printre buzele lor
şi zic: „Cine ne aude?“
8 Dar Tu, Doamne, râzi de ei,
îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Tăria mea, pe Tine Te aştept,
căci Dumnezeu este întăritura mea!
10 Dumnezeu, Care este îndurător cu mine, merge înaintea mea,
Dumnezeu îmi descoperă pândarii.
11 Totuşi nu-i omorî,
ca nu cumva cei din poporul meu să uite!
Fă-i să rătăcească, prin puterea Ta,
şi doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru!
12 Să fie prinşi în propria lor mândrie,
în păcatele gurii lor, în cuvintele de pe buzele lor;
să li se socotească blestemele şi minciunile!
13 Să-i mistuie mânia, să-i stingă şi să nu mai fie!
Fă-i să recunoască că Dumnezeu stăpâneşte în Iacov
şi până la marginile pământului.Sela
14 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
15 Ei rătăcesc după mâncare
şi bombănesc dacă nu se satură.
16 Eu însă voi cânta tăria Ta,
dimineaţa voi striga cu bucurie despre îndurarea Ta,
căci Tu mi-ai fost întăritură
şi adăpost în ziua necazului meu.
17 Tăria mea, pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu este întăritura mea,
Dumnezeu Care este îndurător cu mine!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.