M’Cheyne Bible Reading Plan
Ultimele cuvinte ale lui David
23 Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David:
Rostirea lui David, fiul lui Işai,
rostirea omului înălţat de Dumnezeu,
unsul Dumnezeului lui Iacov
şi cântăreţul plăcut al lui Israel:
2 „Duhul Domnului vorbeşte prin mine
şi Cuvântul Lui este pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a vorbit,
Stânca lui Israel mi-a zis:
«Cel care-i cârmuieşte pe oameni cu dreptate,
stăpânind cu frică de Dumnezeu,
4 este ca lumina dimineţii,
atunci când răsare soarele într-o dimineaţă senină;
el seamănă cu razele soarelui după ploaie,
care fac să crească iarba din pământ».
5 Nu este aşa Casa mea faţă de Dumnezeu?
Căci El a încheiat cu mine un legământ veşnic,
bine întocmit în toate privinţele şi bine păzit.
Nu va face El să răsară din acesta
tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?
6 Nelegiuiţii însă sunt toţi ca nişte spini buni de aruncat,
pe care nu poţi să-i iei cu mâna.
7 Oricine îi atinge foloseşte o unealtă de fier
sau mânerul unei suliţe
şi-i arde pe loc.
Vitejii lui David
8 Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ioşeb-Başebet[a], un tahchemonit[b], era căpetenia celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a opt sute de duşmani[c] pe care i-a ucis într-o singură împrejurare. 9 Următorul era Elazar, fiul lui Dodo, urmaşul lui Ahohi. Şi el a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, au ţinut piept filistenilor adunaţi la Pas-Damim[d] pentru război. Atunci israeliţii băteau în retragere, 10 însă el a rămas pe loc şi a ucis la filisteni până când i-a obosit mâna şi i-a rămas înţepenită pe sabie. Domnul a dat o mare biruinţă în ziua aceea. Oştirea s-a întors la Elazar numai ca să ia prada. 11 Un alt viteaz a fost Şama, fiul hararitului Aghe. Odată, filistenii se strânseseră la Lehi, unde se afla un ogor plin cu linte. Oştirea fugise dinaintea filistenilor, 12 însă Şama a stat în mijlocul ogorului şi l-a apărat ucigându-i pe filisteni. Domnul a dat o mare biruinţă. 13 Altădată, pe timpul secerişului, cei trei, dintre cele treizeci de căpetenii, au venit la David, la peştera Adulam, în timp ce o trupă de filisteni îşi aşezase tabăra în valea Refaim. 14 David se afla atunci în fortăreaţă[e], iar garnizoana filistenilor se afla la Betleem. 15 Lui David i s-a făcut sete şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“ 16 Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o cu bine la David. El însă nu a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, 17 spunând: „Departe de mine, Doamne, să fac aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor care şi-au pus viaţa în primejdie?“ Şi n-a băut din acea apă. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji. 18 Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei[f]. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani şi i-a omorât. Şi astfel el şi-a câştigat un renume alături de cei trei. 19 Era mai respectat decât cei trei, ajungând chiar căpetenia lor, dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei. 20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabţeel care a făcut mari isprăvi. El a ucis doi dintre cei mai viteji moabiţi[g], iar într-o zi în care ninsese a coborât într-o fântână[h], unde a omorât un leu. 21 A mai omorât, de asemenea, şi un egiptean uriaş. Egipteanul era înarmat cu o suliţă, în timp ce Benaia s-a dus înspre el doar cu un toiag. El a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. 22 Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, devenind la fel de vestit ca cei trei viteji. 23 Era mai respectat decât cei treizeci, însă nu s-a ridicat la înălţimea celor trei. David l-a numit conducătorul gărzii sale personale.
24 Dintre cei treizeci făceau parte:
Asael, fratele lui Ioab;
Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem;
25 haroditul Şama; haroditul Elika;
26 paltitul Heleţ;
Ira, fiul tekoanitului Icheş;
27 Abiezer din Anatot;
huşatitul Mebunai[i];
28 ahohitul Ţalmon;
netofatitul Maharai;
29 Heled[j], fiul netofatitului Baana;
Itai, fiul lui Ribai, din Ghiva beniamiţilor;
30 piratonitul Benaia;
Hidai[k] din văile Gaaş;
31 arbatitul Abi-Albon;
barhumitul Azmavet;
32 şaalbonitul Eliahba;
fiii lui Iaşen;
Ionatan, 33 fiul araritului Şama[l];
Ahiam, fiul araritului Şarar[m];
34 Elifelet, fiul maacatitului Ahasbai;
Eliam, fiul ghilonitului Ahitofel;
35 carmelitul Heţrai;
arbitul Paarai;
36 Igal, fiul lui Natan din Ţoba; gaditul Bani[n];
37 amonitul Ţelek;
beerotitul Naharai, cel ce-i ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei;
38 itritul Ira,
itritul Gareb
39 şi hititul Urie.
Erau cu toţii în număr de treizeci şi şapte.
Prin credinţă
3 Galateni nesăbuiţi! Cine v-a fermecat? Înaintea ochilor voştri Isus Cristos a fost înfăţişat ca răstignit! 2 Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau crezând ceea ce aţi auzit? 3 Sunteţi chiar atât de nesăbuiţi? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să sfârşiţi în fire? 4 Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5 Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele Legii sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit? 6 Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“[a]
7 Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! 8 Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“[b] 9 Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“[c] 11 Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“[d], 12 iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“[e] 13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“[f] – 14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.
Legea şi promisiunea
15 Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. 16 Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“[g], care este Cristos. 17 Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. 18 Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. 19 Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. 20 Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.
21 Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, 22 însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.
23 Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. 24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul[h] nostru spre[i] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25 Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
Copii ai lui Dumnezeu
26 În Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă. 27 Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după promisiunea făcută.
Bocet pentru Egipt
30 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Bociţi şi ziceţi:
‘Vai ce zi va fi!’
3 Căci ziua este aproape,
ziua Domnului este aproape!
Va fi o zi plină de nori,
o vreme de osândă pentru neamuri!
4 O sabie va intra în Egipt
şi va fi teroare în Cuş[a].
Când cei înjunghiaţi vor cădea în Egipt,
i se vor lua bogăţiile
şi i se vor dărâma temeliile.
5 Cuş, Put[b], Lud[c], toată Arabia, Cub[d] şi fiii ţării legământului[e] vor cădea răpuşi de sabie!»
6 Aşa vorbeşte Domnul:
«Sprijinitorii Egiptului vor cădea,
şi mândria puterii lui se va prăbuşi.
Din Migdol până la Syene[f]
vor cădea răpuşi de sabie,
zice Stăpânul Domn.»
7 «Ţara va deveni una pustiită
printre alte ţări pustiite,
iar cetăţile ei se vor afla
printre celelalte cetăţi pustiite.
8 Şi vor şti că Eu sunt Domnul,
când voi da foc Egiptului
şi când toţi cei ce-l ajută vor fi zdrobiţi.
9 În ziua aceea nişte soli vor pleca dinaintea Mea pe corăbii ca să-l îngrozească pe Cuş, cel care se credea în siguranţă. Îl va cuprinde spaima în ziua căderii Egiptului, căci iată că ziua aceea vine!»
10 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Voi nimici mulţimea egiptenilor
prin mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
11 El şi armata lui, cei mai înspăimântători dintre neamuri,
vor fi aduşi să distrugă ţara.
Îşi vor scoate săbiile împotriva Egiptului
şi vor umple ţara de morţi.
12 Voi preface râurile Nilului în pământ uscat
şi voi vinde ţara în mâinile celor răi.
Voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea
prin mâna străinului.
Eu, Domnul, am vorbit!»
13 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Voi distruge idolii
şi voi stârpi chipurile din Nof[g].
Nu va mai rămâne nici un prinţ în ţara Egiptului
şi voi răspândi frica în ţara Egiptului.
14 Voi pustii Patrosul[h],
voi da foc Ţoanului[i]
şi voi face judecată în No[j].
15 Îmi voi revărsa furia peste Sin[k],
fortăreaţa Egiptului,
şi voi nimici mulţimea din No.
16 Voi da foc Egiptului;
Sin va tremura de groază,
în No se va pătrunde printr-o spărtură,
iar Nof va fi cucerit de duşmani ziua în amiaza mare.
17 Tinerii din On[l] şi din Pi-Beset[m]
vor cădea răpuşi de sabie
şi înseşi cetăţile acestea vor merge în captivitate.
18 Întunecată va fi ziua în care, la Tahpanhes[n],
voi rupe jugurile Egiptului
iar mândria puterii lui se va sfârşi.
Un nor va acoperi Tahpanhesul,
iar fiicele lui[o] vor merge în captivitate.
19 Îmi voi împlini astfel judecăţile împotriva Egiptului
şi va şti că Eu sunt Domnul.»“
20 În anul al unsprezecelea, în ziua a şaptea a lunii întâi[p], Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 21 „Fiul omului, am frânt braţul lui Faraon, monarhul Egiptului. Şi iată că nu va fi legat ca să se poată vindeca, nici nu i se va pune o legătură ca să se prindă la loc, să se refacă şi să poată mânui din nou sabia.
22 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva lui Faraon, monarhul Egiptului; îi voi frânge amândouă braţele, atât pe cel puternic, cât şi pe cel rupt şi voi face să-i cadă sabia din mână. 23 Îi voi risipi pe egipteni printre neamuri şi-i voi împrăştia în ţări străine. 24 Voi întări braţele împăratului Babilonului şi-i voi pune sabia în mână, dar voi frânge braţele lui Faraon, iar acesta va geme înaintea lui cum gem cei loviţi de moarte. 25 Când voi întări braţele împăratului Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea, vor şti că Eu sunt Domnul şi că Eu am pus sabia Mea în mâna împăratului Babilonului şi am întins-o împotriva ţării Egiptului. 26 Îi voi risipi pe egipteni printre neamuri şi-i voi împrăştia în ţări străine. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“
38 Totuşi El a fost milos;
le-a iertat nelegiuirea
şi nu i-a nimicit.
De multe ori Şi-a retras mânia
şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deşert
şi L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu,
îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui –
de ziua când i-a izbăvit de duşman,
43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt
şi minunile Sale în regiunea Ţoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge
şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat
şi broaşte care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii
şi munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină
şi sicomorii cu lapoviţă[a];
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei
şi cirezile pradă fulgerului;
49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
furia, indignarea şi necazul,
îngeri aducători de nenorociri;
50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându-le viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului,
pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă,
i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă,
în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte,
la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri,
cum le-a dat teritoriul în moştenire
şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.
56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
şi s-au răzvrătit împotriva Lui;
nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi asemenea părinţilor lor;
s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor,
prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără
şi l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo,
Cortul în care locuia printre oameni.
61 Şi-a lăsat tăria[b] în captivitate
şi slava – în mâna duşmanului.
62 Şi-a dat poporul pradă sabiei;
Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc,
iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate[c].
64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie,
iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise,
ca viteazul înveselit de vin.
66 Şi-a înlăturat duşmanii;
i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif
şi nu a ales seminţia lui Efraim.
68 A ales însă seminţia lui Iuda
şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile
şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui,
l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor
ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă
şi i-a condus cu mâini pricepute.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.