M’Cheyne Bible Reading Plan
David şi Ţiba
16 Îndată ce a trecut de vârful muntelui, pe David l-a întâmpinat Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet. Acesta avea cu el o pereche de măgari încărcaţi cu două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine şi un burduf de vin. 2 Regele l-a întrebat:
– Ce vrei să faci cu aceste lucruri?
– Măgarii, a răspuns Ţiba, sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească; pâinile şi turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi istoviţi în pustie.
3 – Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele.
– A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Ţiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4 Atunci regele i-a zis:
– Tot ce aparţinuse lui Mefiboşet este acum al tău.
– Mă închin înaintea ta, i-a zis Ţiba. Fie să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, regele.
Şimei îl blestemă pe David
5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieşit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Şimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul. 6 Acesta a început să arunce cu pietre în David şi în toţi slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oştire şi toţi vitejii se aflau la dreapta şi la stânga regelui. 7 Blestemându-l pe David, Şimei striga:
– Pleacă! Pleacă, om al sângelui şi nelegiuit ce eşti! 8 Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Astfel că Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom, iar tu eşti nenorocit, căci eşti un om al sângelui.
9 Abişai, fiul Ţeruiei, i-a zis regelui:
– Cum îndrăzneşte acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc şi să-i retez capul!
10 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11 Apoi David le-a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi:
– Propriul meu fiu caută să-mi ia viaţa. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsaţi-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă! 12 Poate că Domnul va privi spre necazul meu şi îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13 David şi oamenii săi şi-au continuat drumul, în timp ce Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând şi aruncând pietre şi praf după acesta. 14 În cele din urmă, David şi toţi cei care-l însoţeau au ajuns istoviţi la un loc anume şi s-au odihnit acolo.
Sfaturile lui Ahitofel şi Huşai
15 Între timp, Absalom şi toţi israeliţii care-l însoţeau, au ajuns la Ierusalim; împreună cu el era şi Ahitofel. 16 Ajungând la Ierusalim, architul Huşai, prietenul lui David, s-a înfăţişat înaintea lui Absalom, zicându-i:
– Trăiască regele! Trăiască regele!
17 – Aceasta este loialitatea pe care o ai faţă de prietenul tău? l-a întrebat Absalom. De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18 – Pentru că, i-a răspuns Huşai, voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, acest popor şi toţi israeliţii. Cu acela voi rămâne. 19 De altfel, cui ar trebui să-i slujesc? Oare nu fiului său? Cum l-am slujit pe tatăl tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.
20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel:
– Sfătuiţi-vă împreună! Ce avem de făcut?
21 – Intră la[a] ţiitoarele tatălui tău[b], pe care el le-a lăsat să îngrijească de palat! i-a zis Ahitofel. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui şi astfel toţi cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22 Au întins, aşadar, un cort pentru Absalom pe acoperiş, iar acesta a intrat la ţiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel. 23 În acea vreme, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeaşi autoritate ca şi când cineva L-ar fi întrebat pe Dumnezeu. Aşa erau toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel atât lui David, cât şi lui Absalom.
Semănând generozitate
9 Nu este necesar să vă scriu despre această slujire pentru sfinţi, 2 pentru că eu cunosc bunăvoinţa voastră, cu care mă laud înaintea celor din Macedonia, spunând că Ahaia[a] a fost gata încă de anul trecut. Râvna voastră i-a încurajat pe cei mai mulţi dintre ei. 3 Îi trimit însă pe fraţi pentru ca lauda noastră să nu fie dovedită ca fiind goală – în acest caz, aşa cum am spus, să fiţi pregătiţi. 4 Dacă cei din Macedonia ar veni cu mine şi v-ar găsi nepregătiţi, ce ruşine ne-ar fi – ca să nu mai vorbesc despre ruşinea voastră – pentru că am avut o astfel de încredere în voi! 5 Astfel, cred, fraţilor, că este necesar să vă îndemn, să vin la voi mai înainte, pentru a pregăti darul pe care l-aţi promis; atunci, el va fi gata ca un lucru pe care vreţi să-l daţi şi nu ca o constrângere.
6 Reamintiţi-vă: cine seamănă puţin va secera puţin, iar cine seamănă mult va secera mult. 7 Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret, nici din constrângere, pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios. 8 Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice dar, pentru ca, având întotdeauna lucrurile de care aveţi nevoie, să faceţi cât mai multe fapte bune, 9 aşa cum este scris:
„A împărţit, a dăruit celor nevoiaşi,
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.“[b]
10 Cel Ce asigură sămânţă pentru semănător şi pâine pentru hrană va asigura şi va înmulţi şi sămânţa voastră pentru semănat şi va creşte roadele dreptăţii voastre. 11 Astfel veţi fi îmbogăţiţi în orice privinţă, pentru întreaga voastră generozitate care, prin noi, va face să aducă mulţumiri lui Dumnezeu. 12 Căci ajutorul acestei lucrări pe care o faceţi voi nu doar că împlineşte nevoile sfinţilor, ci şi abundă în mulţumiri aduse lui Dumnezeu. 13 În urma dovezii acestui ajutor, voi Îl slăviţi pe Dumnezeu prin ascultarea voastră faţă de mărturisirea Evangheliei lui Cristos şi prin generozitatea contribuţiei faţă de ei şi faţă de alţii, 14 iar ei se vor ruga pentru voi cu dragoste, datorită harului deosebit de mare al lui Dumnezeu, pe care El vi l-a dat vouă. 15 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare!
Ohola şi Oholiba
23 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, au fost odată două femei, fiice ale aceleiaşi mame. 3 Ele s-au prostituat în Egipt, s-au prostituat încă din tinereţea lor. Acolo le-au fost strânşi sânii şi acolo le-a fost mângâiat pieptul feciorelnic. 4 Cea mare se numea Ohola, iar sora ei se numea Oholiba.[a] Ele erau ale Mele şi au născut fii şi fiice. Ohola înfăţişează Samaria, iar Oholiba înfăţişează Ierusalimul.
5 Deşi era a Mea, Ohola s-a prostituat şi a poftit după amanţii ei, războinicii din Asiria, 6 îmbrăcaţi în haine de culoare albastră, guvernatori şi conducători, tineri plăcuţi, toţi călare pe cai. 7 Ea s-a dedat la desfrânări cu ei, cu toţi fiii aleşi ai Asiriei, şi s-a pângărit cu toţi idolii fiecăruia din cei pe care i-a poftit. 8 Şi astfel ea nu a renunţat la desfrânările ei din Egipt, nici la cei ce se culcaseră cu ea în tinereţea ei, care îi atinseseră pieptul feciorelnic şi îşi revărsaseră desfrâul asupra ei.
9 De aceea am dat-o în mâinile amanţilor ei, în mâinile asirienilor pe care i-a poftit. 10 Aceştia i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii şi fiicele, iar pe ea au ucis-o cu sabia. Şi astfel i s-a dus vestea printre femei din cauza judecăţilor care au fost aduse asupra ei.
11 Deşi sora ei, Oholiba, a văzut toate acestea, ea totuşi, în pofta ei, s-a stricat şi mai mult, desfrânările ei întrecând desfrânările surorii ei. 12 Şi ea a poftit după fiii Asiriei, acei guvernatori şi conducători îmbrăcaţi strălucitor şi călare pe cai, cu toţii tineri plăcuţi. 13 Am văzut astfel că şi ea se pângărise; amândouă aleseseră aceeaşi cale.
14 Ba încă ea a adăugat şi mai mult la desfrânările ei. A văzut nişte bărbaţi gravaţi pe zid, nişte chipuri de caldeeni[b] pictaţi în roşu, 15 cu brâie împrejurul coapselor lor şi cu turbane voluminoase pe cap, cu toţii având înfăţişarea unor ofiţeri – era o imagine a babilonienilor, a căror ţară de origine este Caldeea. 16 De îndată ce i-a văzut, i-a şi poftit şi a trimis soli la ei, în Caldeea. 17 Babilonienii au venit la ea, în patul iubirii, şi au spurcat-o cu desfrânările lor. După ce s-a spurcat cu ei, sufletul i s-a înstrăinat de ei. 18 Când şi-a dat pe faţă desfrânările şi şi-a expus goliciunea, sufletul Meu s-a înstrăinat de ea, aşa cum s-a înstrăinat şi de sora ei. 19 Apoi ea şi-a înmulţit şi mai mult desfrânările, aducându-şi aminte de tinereţea ei când se prostitua în ţara Egiptului. 20 A poftit după amanţii[c] ei cu mădularele cât ale măgarilor şi cu multă sămânţă precum caii. 21 «Ai tânjit astfel după desfrânarea din tinereţea ta, când sânii ţi-au fost mângâiaţi de către egipteni, iar pieptul tău cel tânăr a fost dezmierdat[d].
22 De aceea, Oholiba, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Îi voi stârni pe amanţii tăi împotriva ta, pe cei de care ţi s-a înstrăinat sufletul, şi-i voi aduce împotriva ta din toate părţile. 23 Îi voi aduce pe babilonieni şi pe toţi caldeenii[e], pe cei din Pekod, din Şoa şi din Koa[f], împreună cu toţi asirienii, tineri plăcuţi, toţi guvernatori şi conducători, ofiţeri şi oameni vestiţi, toţi călare pe cai. 24 Ei vor veni împotriva ta cu arme[g], cu care şi căruţe şi cu o mulţime de popoare. Te vor înconjura din toate părţile cu scuturi, mari şi mici, şi cu coifuri. Lor le voi da judecata asupra ta, iar ei te vor judeca după rânduielile lor. 25 Îmi voi îndrepta gelozia împotriva ta, astfel că ei se vor purta cu furie faţă de tine. Nasul şi urechile îţi vor fi tăiate, iar rămăşiţa familiei tale va cădea ucisă de sabie. Îţi vor lua fiii şi fiicele, iar ce va mai rămâne va fi devorat de foc. 26 Te vor dezbrăca de hainele tale şi îţi vor lua minunatele tale podoabe. 27 Voi pune capăt astfel desfrânării tale şi dezmăţului pe care l-ai practicat încă din ţara Egiptului. Şi nu-ţi vor mai umbla ochii după amanţii tăi[h], nici nu te vei mai gândi la Egipt!’
28 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Iată, te voi da pe mâna celor pe care îi urăşti, pe mâna celor de care ţi s-a înstrăinat sufletul! 29 Te vor trata cu ură, îţi vor lua toată avuţia şi te vor lăsa dezbrăcată şi goală. Va fi expusă astfel ruşinea desfrânărilor tale, a infidelităţii tale şi a dezmăţurilor tale. 30 Toate acestea ţi se vor întâmpla pentru că te-ai prostituat cu neamurile şi te-ai spurcat cu idolii lor. 31 Ai apucat pe calea surorii tale, de aceea îţi voi pune în mână cupa ei.’
32 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
‘Vei bea din cupa surorii tale,
o cupă adâncă şi largă;
care îţi va aduce derâdere şi batjocură,
căci încape atât de mult în ea!
33 Vei fi umplută de beţie şi întristare,
căci cupa surorii tale, Samaria,
este o cupă a groazei şi a pustiirii.
34 Vei bea din ea şi o vei goli;
apoi o vei sparge în bucăţi
şi îţi vei cresta sânii’,
căci Eu am vorbit, zice Stăpânul Domn.»
35 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că M-ai uitat şi M-ai aruncat la spate, poartă-ţi şi tu acum pedeapsa pentru infidelitatea şi desfrânările tale!»“
36 Domnul mi-a zis: „Fiul omului, vrei să le judeci pe Ohola şi pe Oholiba? Atunci fă-le cunoscute urâciunile lor! 37 Căci ele au comis adulter şi pe mâinile lor este sânge; au comis adulter cu idolii lor, iar pe fiii pe care Mi i-au născut i-au trecut prin foc ca să slujească drept mâncare idolilor lor. 38 Mi-au făcut chiar mai mult decât atât: în aceeaşi zi ei Mi-au spurcat Lăcaşul şi Mi-au pângărit Sabatele. 39 Căci atunci când şi-au înjunghiat fiii în cinstea idolilor lor, în aceeaşi zi ei au intrat şi în Lăcaşul Meu ca să-l pângărească. Iată ce au făcut în Casa Mea!
40 Ba mai mult, au trimis după bărbaţi să vină de departe, le-au trimis soli şi iată că ei au venit. Pentru ei te-ai îmbăiat tu, ţi-ai vopsit ochii şi te-ai gătit cu podoabe! 41 Te-ai aşezat pe un pat somptuos, ai pregătit o masă înaintea lui şi ai pus pe el tămâia şi uleiul Meu.
42 În jurul ei se auzea zgomotul unei mulţimi petrecăreţe; bărbaţi de rând şi nişte sabeeni[i] au fost aduşi din pustie, iar aceştia le-au pus brăţări pe mâini şi coroană cu pietre scumpe pe cap. 43 Mi-am zis despre femeia aceasta veştejită de atâta prostituţie: «Să se prostitueze cu ea, că doar asta şi este!» 44 Ei au venit la ea cum se vine la o prostituată; aşa au venit la Ohola şi la Oholiba, femeile acestea stricate. 45 Bărbaţii drepţi însă le vor judeca sub acuzaţia de adulter şi de vărsare de sânge, căci sunt adultere şi pe mâinile lor este sânge.“
46 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Să se aducă o mulţime împotriva lor şi să fie încredinţate terorii şi jafului. 47 Mulţimea le va ucide cu pietre şi le va tăia cu săbiile. Apoi le va omorî fiii şi fiicele şi le va da foc la case.
48 Voi pune astfel capăt infidelităţii din ţară, ca toate femeile să fie avertizate şi să nu se ia după infidelitatea voastră. 49 Infidelitatea voastră se va întoarce împotriva voastră şi veţi purta pedeapsa pentru păcatele săvârşite cu idolii voştri. Atunci veţi şti că Eu sunt Stăpânul Domn.“
Psalmul 70
Pentru dirijor. Al lui David. O aducere-aminte.
1 Binevoieşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
2 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine
cei ce caută să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
3 Să se întoarcă din pricina ruşinii lor
cei ce zic: „Ha! Ha!“
4 Să tresalte de veselie şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Dumnezeu!“
5 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit;
Dumnezeule, vino degrabă la mine!
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Doamne, nu întârzia!
Psalmul 71
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine
la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
din braţul celui nedrept şi crud!
5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
7 Am ajuns ca un semn pentru mulţi,
dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic!
8 Gura-mi este plină de lauda Ta;
vorbesc despre splendoarea Ta tot timpul zilei.
9 Nu mă lepăda la bătrâneţe!
Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10 căci duşmanii mei vorbesc despre mine
şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc împotriva mea,
11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu!
Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!“
12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13 Să piară în ruşine
potrivnicii sufletului meu!
Ocara şi dezonoarea să-i acopere
pe cei ce-mi caută răul!
14 Eu însă voi continua să nădăjduiesc
şi Te voi lăuda tot mai mult!
15 Gura mea va povesti dreptatea Ta
şi mântuirea Ta toată ziua,
chiar dacă nu le cunosc marginile.
16 Voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
voi aminti dreptatea Ta şi numai a Ta!
17 Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea,
iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt,
până când nu voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare
şi despre tăria Ta celor ce vor veni.
19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
Tu ai înfăptuit lucruri măreţe.
Dumnezeule, cine este ca Tine?
20 Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri,
Tu îmi vei da din nou viaţă;
chiar şi din adâncimile pământului
Tu mă vei scoate.
21 Îmi vei mări cinstea
şi mă vei mângâia din nou.
22 Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa
pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu!
Îţi voi cânta din liră,
Sfântule al lui Israel!
23 Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta,
şi, asemenea lor, şi sufletul meu pe care l-ai răscumpărat!
24 Limba mea, de asemenea,
va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce-mi voiau răul
au fost făcuţi de ruşine şi de râs.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.