M’Cheyne Bible Reading Plan
Femeia înţeleaptă din Tekoa
14 Ioab, fiul Ţeruiei, şi-a dat seama că regelui îi era dor de Absalom. 2 A trimis pe cineva la Tekoa şi a adus de acolo o femeie înţeleaptă. I-a zis femeii: „Prefă-te că eşti în doliu: îmbracă-te în haine de doliu şi nu te unge cu ulei. Să arăţi ca o femeie care de multă vreme jeleşte după un mort. 3 Aşa să te duci la rege şi să-i vorbeşti cum te voi învăţa eu.“ Şi Ioab i-a făcut cunoscut femeii ce avea de spus. 4 Când femeia din Tekoa a ajuns[a] la rege, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat. Ea i-a zis:
– Ajută-mă, o, rege.
5 – Ce necaz ai? a întrebat-o regele.
– Sunt o femeie văduvă, i-a răspuns femeia. Soţul meu a murit. 6 Slujitoarea ta mai avea doi fii care, într-o zi, se băteau pe câmp şi nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât. 7 Acum, tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, spunându-i: „Predă-ni-l pe cel care şi-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viaţa fratelui său. Îl vom nimici şi pe moştenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soţul meu fără nume şi fără moştenitor pe pământ.
8 Regele i-a răspuns femeii:
– Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9 – O, rege, stăpânul meu, i-a zis femeia din Tekoa regelui, asupra mea şi asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele şi tronul său să rămână fără vină.
10 – Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine şi nu se va mai atinge de tine, i-a zis regele.
11 – Fie ca regele să-şi aducă aminte de Domnul, Dumnezeul său, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul şi să-mi ucidă fiul, l-a rugat femeia pe rege.
– Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ, i-a zis regele.
12 Atunci femeia i-a mai zis:
– Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele.
– Vorbeşte! i-a zis regele.
13 – De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăşi vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit. 14 În ceea ce ne priveşte, asemenea unor ape care cad pe pământ şi nu se mai adună, aşa vom muri cu toţii. Dumnezeu însă nu ia viaţa, ci dimpotrivă, plănuieşte căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El. 15 De aceea am venit să-i vorbesc stăpânului meu, regele, pentru că oamenii m-au înspăimântat. Slujitoarea ta şi-a zis: „Să-i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale. 16 Poate că regele o va asculta şi o va scăpa pe slujitoarea sa de cei care vor s-o şteargă pe ea şi pe fiul ei din moştenirea lui Dumnezeu.“ 17 Acum, slujitoarea ta spune: „Fie să-mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, ştiind să înţeleagă binele şi răul. Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“
18 Regele i-a zis femeii:
– Să nu-mi tăinuieşti răspunsul la întrebarea pe care ţi-o voi pune.
– Să întrebe stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia.
19 – Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toate acestea? a întrebat-o regele.
– Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi-a poruncit şi tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte. 20 Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situaţia. Stăpânul meu însă are o înţelepciune ca cea a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în ţară.
21 Regele i-a zis atunci lui Ioab:
– Iată, vreau să fac lucrul acesta! Du-te deci şi adu-l pe tânărul Absalom.
22 Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. El a zis:
– Astăzi slujitorul tău ştie că a găsit bunăvoinţă la stăpânul său, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
Absalom se întoarce la Ierusalim
23 Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheşur şi l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim. 24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa!“ Absalom s-a întors astfel acasă la el şi nu a văzut faţa regelui. 25 În tot Israelul nu era nici un om atât de vestit pentru frumuseţea lui, aşa cum era Absalom. Din creştetul capului şi până la talpa piciorului nu se găsea nici un cusur în el. 26 Când îşi tundea părul – şi-l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să-l poarte – acesta cântărea două sute de şecheli[b], potrivit greutăţii regale. 27 Lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, fiică al cărei nume era Tamar; aceasta era foarte frumoasă. 28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă faţa regelui. 29 Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab pentru a-l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină. 30 Atunci Absalom le-a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu şi are semănat orz pe el. Mergeţi şi daţi-i foc!“ Slujitorii săi au făcut întocmai cum le poruncise. 31 Aflând acest lucru, Ioab s-a dus acasă la Absalom şi l-a întrebat:
– De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?
32 – Pentru că nu ai venit când te-am chemat. Am vrut să te trimit la rege să-i spui: „De ce am venit din Gheşur? Nu ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?“ Doresc acum să văd faţa regelui şi dacă este vreo nelegiuire în mine, atunci să mă omoare.
33 Ioab s-a dus la rege şi i-a spus lucrul acesta. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege şi i s-a închinat cu faţa la pământ. Regele l-a sărutat pe Absalom.
7 Preaiubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curăţim de orice pângăreşte trupul şi duhul, desăvârşind sfinţenia în frică de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2 Deschideţi-vă inima faţă de noi! N-am făcut rău nimănui, n-am corupt[a] pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, fie că murim împreună, fie că trăim împreună. 4 Am mare încredere în voi; sunt atât de mândru de voi, sunt încurajat şi foarte bucuros în fiecare dintre necazurile noastre.
5 Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost necăjiți în toate felurile: lupte din afară, temeri dinăuntru. 6 Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei deznădăjduiţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, 7 şi nu doar prin venirea sa, ci şi prin încurajarea pe care ne-a adus-o vorbindu-ne despre voi, când ne-a spus despre dorinţa voastră puternică, despre durerea voastră adâncă şi despre devotamentul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat şi mai mult. 8 Chiar dacă scrisoarea mea v-a întristat, nu regret. Şi chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, măcar că numai pentru puţin timp, 9 totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă, pentru că aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nici o pierdere din cauza noastră. 10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăinţa care duce la mântuire şi în ea nu este regret, dar întristarea lumii produce moarte. 11 Vedeţi ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce dorinţă de dreptate! În toate v-aţi arătat fără vină în această problemă. 12 Astfel, deşi v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul sau din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru a vă arăta cât de profund este devotamentul nostru faţă de voi, înaintea lui Dumnezeu. 13 Prin aceasta suntem încurajaţi.
Pe lângă încurajarea noastră, ne bucurăm şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi. 14 M-am lăudat lui cu voi şi nu m-aţi făcut de ruşine, ci, aşa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. 15 Astfel, dragostea lui pentru voi se întăreşte când îşi reaminteşte de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-aţi primit cu frică şi cutremur. 16 Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.
Babilon, sabia judecăţii lui Dumnezeu
21 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Ierusalim, predică împotriva sanctuarelor şi profeţeşte împotriva ţării lui Israel. 3 Spune ţării lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, şi de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă şi-l voi tăia din tine atât pe cel drept, cât şi pe cel rău. 4 De vreme ce sunt pe cale să tai din tine atât pe cel drept, cât şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. 5 Şi toate făpturile vor şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă; ea nu se va întoarce înapoi.»
6 Iar tu, fiul omului, gemi! Gemi sub privirile lor cu inima zdrobită şi cu amărăciune! 7 Când te vor întreba de ce gemi, să le răspunzi astfel: «Din pricina veştii care soseşte! Orice inimă se va descuraja şi toate mâinile vor slăbi; orice duh va leşina şi toţi genunchii vor fi ca apa. Iat-o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn.“
8 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 9 „Fiul omului, profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«O sabie, o sabie
este ascuţită şi lustruită.
10 Este ascuţită pentru măcel
şi lustruită ca să scânteieze ca fulgerul.
Să ne bucurăm în sceptrul fiului Meu, Iuda? Sabia nesocoteşte orice copac.[a]
11 El a dat-o să fie lustruită
şi să poată fi ţinută în mână.
Ea este o sabie ascuţită şi lustruită
ca să fie pusă în mâna celui ce ucide.
12 Strigă şi tânguieşte-te, fiul omului,
căci ea este scoasă împotriva poporului Meu
şi împotriva tuturor prinţilor lui Israel;
ei sunt daţi sabiei împreună cu poporul Meu.
De aceea loveşte-ţi coapsa![b]
13 Poporul va fi încercat. Ce se va întâmpla dacă sceptrul pe care sabia îl nesocoteşte va fi îndepărtat?[c] zice Stăpânul Domn.»
14 Tu, fiul omului, profeţeşte
şi bate din palme!
«Fie ca sabia să lovească de două ori,
ba chiar de trei ori.
Este o sabie pentru prăpăd,
pentru un mare prăpăd,
o sabie care îi împresoară!
15 Pentru ca inimile să se descurajeze
şi mulţi să se poticnească,
am pus sabia pentru înjunghiere[d]
la toate porţile lor.
Ah, ea este făcută să scânteieze ca fulgerul
şi este lustruită pentru măcel!
16 Sabie, loveşte în dreapta,
taie în stânga
sau oriunde îţi este îndreptat tăişul!
17 Iar Eu voi bate din palme
şi-Mi voi potoli furia!»
Eu, Domnul, am vorbit!“
18 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 19 „Fiul omului, hotărăşte două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeaşi ţară. Apoi fă un semn; fă-l la răscrucea drumului spre cetate. 20 Să faci în aşa fel încât unul din drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba amoniţilor, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificaţiile Ierusalimului. 21 Căci împăratul Babilonului s-a oprit la răscrucea celor două drumuri ca să afle prin ghicit ce trebuie să facă. El scutură săgeţile, întreabă terafimii[e] şi cercetează ficatul. 22 În mâna lui dreaptă stă sorţul pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porţilor, să înalţe rampe de asalt şi să zidească întărituri. 23 Dar cei care şi-au încălcat jurămintele pe care i le-au făcut vor crede că ceea ce s-a ghicit nu este decât deşertăciune. El însă le va ţine minte vina aceasta şi îi va prinde.
24 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că v-aţi făcut vina de pomină, descoperindu-vă nelegiuirile şi lăsând astfel să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că aţi făcut aceasta, veţi fi prinşi.
25 Cât despre tine, păgân şi ticălos prinţ al lui Israel, căruia ţi-a venit ziua, vremea pedepsei finale, 26 aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Să i se îndepărteze turbanul! Să i se dea jos coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălţat, iar cel înălţat va fi smerit. 27 Ruină! Da, ruină! O ruină voi face din el! O ruină cum n-a mai fost vreodată. Şi aceasta până[f] va veni cel care are dreptul asupra lui; lui îl voi da!’»
28 Iar tu, fiul omului, profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn drept răspuns la batjocurile amoniţilor:
«O sabie, o sabie
este pregătită pentru măcel,
este lustruită ca să devoreze
şi să scânteieze ca fulgerul.
29 În ciuda vedeniilor mincinoase despre tine,
în ciuda oracolelor înşelătoare cu privire la tine,
vei fi pusă la gâtul
acelor ticăloşi care vor fi ucişi,
cărora le-a sosit ziua
şi a căror vreme a pedepsei a ajuns la culme.
30 Bagă sabia înapoi în teacă!
În locul în care ai fost făurită,
în ţara ta de origine,
acolo te voi judeca.
31 Îmi voi revărsa peste tine indignarea
şi voi sufla peste tine cu focul furiei Mele.
Te voi da pe mâna barbarilor,
a celor ce sunt pricepuţi să distrugă.
32 Vei cădea pradă focului,
sângele tău va fi vărsat în mijlocul ţării
şi nu vei mai fi pomenită,
căci Eu, Domnul, am vorbit!»“
Psalmul 68
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec
1 Când Dumnezeu Se ridică,
duşmanii Lui să fie împrăştiaţi
şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale.
2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul;
precum se topeşte ceara din cauza focului
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.[a]
3 Cei drepţi însă se bucură,
se veselesc înaintea lui Dumnezeu
şi chiuie de bucurie.
4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui,
înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori[b]
şi al Cărui Nume este Domnul[c]. Veseliţi-vă înaintea Lui!
5 În Lăcaşul Său cel sfânt,
Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.[d]
6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi
şi îi conduce spre belşug[e] pe cei care sunt captivi;
cei răzvrătiţi însă locuiesc într-un ţinut arid.
7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău,
când Tu ai mărşăluit prin pustie …Sela
8 pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului[f],
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile;
Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită.
10 Poporul Tău a locuit-o din nou;
Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule!
11 Stăpânul a vorbit,
iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare:
12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă,
iar cel rămas acasă a împărţit prada.[g]
13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne[h]
aripile porumbelului sunt acoperite cu argint
şi penele lui cu aur sclipitor.“
14 Când i-a risipit Atotputernicul[i] pe regi,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi,
munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri.
16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi
muntele unde Îi place lui Dumnezeu să locuiască?
Cu siguranţă Domnul locuieşte acolo pe vecie.
17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii.
Stăpânul vine în ele din Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt.
18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea;
ai luat daruri pentru[j] oameni,
chiar şi pentru cei răzvrătiţi,
ca ei, Doamne Dumnezeule[k], să locuiască acolo.
19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi,
Dumnezeul mântuirii noastre.Sela
20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.
De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte.
21 Cu siguranţă Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi,
creştetul celor ce umblă în nelegiuirile lor.
22 Stăpânul zice: „Îi voi aduce înapoi din Başan,
îi voi aduce înapoi din adâncurile mării,
23 ca să-ţi scufunzi picioarele în sânge,
iar limba câinilor tăi să-şi ia partea din duşmanii tăi.“
24 Dumnezeule, ei privesc procesiunea intrării Tale,
a intrării Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în Lăcaşul cel sfânt.
25 În faţă merg cântăreţii, urmaţi de cei cu instrumente,
iar în centru sunt fetele cu tamburine.
26 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunare,
pe Domnul – la izvoarele[l] lui Israel!
27 Acolo se află şi tânărul Beniamin, conducătorul lor,
căpeteniile lui Iuda cu mulţimile lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28 Învredniceşte-Te cu tărie, Dumnezeule,[m]
arată-ne puterea Ta, Dumnezeule, aşa cum ai făcut şi înainte pentru noi!
29 Din pricina Templului Tău de la Ierusalim,
regii Îţi vor aduce daruri.
30 Mustră fiara dintre trestii,
cireada de tauri dintre viţeii popoarelor,
care calcă în picioare bucăţile de argint!
Împrăştie popoarele care-şi găsesc plăcerea în război![n]
31 Ambasadori vor veni din Egipt;
Cuş[o] va alerga cu mâinile întinse[p] spre Dumnezeu.
32 Regate ale pământului, cântaţi-I lui Dumnezeu,
lăudaţi-L pe Stăpânul,Sela
33 pe Cel Ce călăreşte în ceruri, în cerurile veşnice!
Iată, El face cu glasul Său un vuiet puternic!
34 Proclamaţi puterea lui Dumnezeu,
a Cărui maiestate este peste Israel
şi a Cărui putere este în ceruri.
35 Dumnezeule, Tu eşti înfricoşător în Sfântul Tău Lăcaş;
Dumnezeul lui Israel, chiar El dă putere şi tărie poporului!
Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.